1În fața acestor lucruri, inima îmi tremură
și saltă din locul ei.
2Ascultați! Ascultați tunetul glasului Său
și bubuitul care iese din gura Sa!
3Își desfășoară fulgerul sub cerul întreg
și‑l trimite până la marginile pământului.
4Apoi se aude vuietul glasului Său;
El tună cu glasul Său măreț.
Când I se aude glasul,
El nu oprește fulgerele.
5Vocea lui Dumnezeu tună într‑un mod minunat
El face fapte mărețe, iar noi nu cunoaștem totul.
6El spune zăpezii: «Cazi pe pământ!»
și ploii: «Fii o ploaie puternică!»
7El pecetluiește mâna oricărui om,
pentru ca toți oamenii să cunoască lucrarea Lui.
8Atunci vietățile se duc la adăpostul lor
și rămân în vizuinile lor.
9Vijelia iese din odaia sa,
și frigul din vânturile cele năprasnice.
10Suflarea lui Dumnezeu face gheața
și îngheață apele mari.
11El încarcă norii grei cu umezeală;
împrăștie norii cu fulgerul Său.
12Ei se întorc de jur împrejur, după îndrumările Lui,
ca să facă tot ce le poruncește pe fața pământului locuit.
13El îi folosește ca pe o nuia,
sau pentru pământul Său, sau din dragoste13 Vezi nota de la 10:12..
14Iov, ia aminte la aceasta!
Stai și cugetă la minunile lui Dumnezeu!
15Știi tu cum conduce Dumnezeu norii
și cum face să strălucească fulgerul norului Său?
16Știi tu cum plutesc norii?
Înțelegi tu minunile Celui Desăvârșit în cunoaștere,
17tu, ale cărui haine sunt fierbinți,
când pământul tace din cauza vântului de sud?
18Poți tu să întinzi cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?
19«Fă‑ne cunoscut ce să‑I spunem!
Din cauza întunericului nu ne putem aranja cuvintele.»
20I Se va spune că eu voi vorbi?
Ar vorbi un om doar ca să fie înghițit?
21Acum, ei nu pot privi
cum strălucește soarele în ceruri,
după ce vântul le‑a înseninat.
22Din nord vine aurora22 Lit.: aur;
împrejurul lui Dumnezeu este o splendoare de temut.
23Pe Cel Atotputernic nu‑l putem găsi.
El este măreț în putere,
dar judecata și abundența dreptății
El nu le asuprește.
24De aceea oamenii se tem de El;
El nu Se uită la cei înțelepți în inimă.“
37
1私の心はおののく。
2神の声である雷の音を聞け。
3雷が天を渡って来ると、
いなずまの閃光が四方八方に散る。
4そのあとで、耳をつんざくような雷鳴がとどろく。
神の威厳を告げ知らせているのだ。
5雷鳴は神の声に栄光を添える。
神の力の偉大さは測り知れない。
6神が雪や夕立や豪雨を地上に降らせると、
7すべての人は仕事の手を休め、神の力を認める。
8野獣は岩間やほら穴に避難する。
9雨は南から、寒さは北から来る。
10神が川の上に息を吹きかけると、
急流でさえ凍りつく。
11神が雲に水分を含ませると、
雲はいなずまをまき散らす。
12いなずまは神の命令どおり、地を行き巡る。
13神が嵐を起こすのは懲らしめのため、
また、いつくしみで人々を元気づけるためだ。
14ヨブさん、あなたには、神のすばらしい奇跡を
じっくり考えてもらいたい。
15あなたは、どのようにして神が自然界を支配し、
雲間にいなずまをひらめかすのか知っているだろうか。
16-17雲は完全な調和をもって見事につり合っているし、
南風が吹くと暑くなる。
いったいどうしてそうなるのか、知っているだろうか。
18あなたは神のように、
途方もなく大きな鏡のような空を
張り広げることができるだろうか。
19-20自分には豊富な知識があると考える人がいたら、
神に近づく方法を教えてもらいたい。
私たちはあまりにも鈍く、
何もわかっていないからだ。
はて、そんな知識で神に近づけるだろうか。
生きたままのみ込まれてもよいというのか。
21風が雲を吹き払うと、まぶしくて
太陽をまともに見ることができないように、
22天の切れ間から差し込む、
目のくらむような輝きを放つ
神の威厳を見つめることは不可能だ。
23全能者の力を推し量ることはできない。
しかし、神はこの上なく正しく、
思いやりにあふれているので、私たちを滅ぼさない。
24人々が神を恐れるのは不思議ではない。
世界最高の賢者も、
神を感心させることなどできないのだから。」
