1Elihu a răspuns și a zis:
2„Ascultați cuvintele mele, înțelepților,
și luați aminte la mine, voi, cei ce cunoașteți!
3Căci urechea verifică cuvintele,
iar cerul gurii gustă, ca să mănânce.
4Să ne alegem ce este drept;
să cunoaștem ce este bine între noi.
5Căci Iov a zis: «Sunt drept,
însă Dumnezeu nu‑mi dă dreptate.
6Deși sunt drept, sunt considerat mincinos.
Deși nu comit fărădelege, săgețile Lui mă rănesc și nu mă mai vindec.»
7Este vreun alt om ca Iov,
care să bea batjocura ca pe apă,
8care să umble cu cei ce săvârșesc nelegiuirea
și să se însoțească cu oamenii răutății?
9Căci el a zis: «Nu este de niciun folos omului
să‑și găsească desfătarea în Dumnezeu.»
10De aceea, voi, oameni pricepuți, ascultați‑mă!
Departe de Dumnezeu răutatea
și de Cel Atotputernic nedreptatea!
11Căci El răsplătește omului după lucrarea lui
și dă fiecăruia după calea lui.
12Dumnezeu nu poate săvârși fărădelegea,
Cel Atotputernic nu poate perverti dreptatea.
13Cine I‑a încredințat pământul?
Cine I‑a supus întreaga lume?
14Dacă Și‑ar pune inima la aceasta,
dacă Și‑ar aduna la El duhul14 Sau: Duhul. și suflarea,
15orice trup ar pieri împreună,
și omul s‑ar întoarce în țărână.
16Dacă ai înțelegere, ascultă lucrul acesta,
ia aminte la glasul cuvintelor mele!
17Poate stăpâni cel ce urăște judecata?
Îl vei condamna tu pe Cel Drept și Puternic,
18Care zice unui împărat: «Ticălosule!»,
și nobililor: «Răilor!»,
19Care nu părtinește pe domnitori,
nici nu face deosebire între bogat și sărac,
pentru că toți sunt lucrarea mâinilor Sale?
20Ei mor într‑o clipă, la miezul nopții;
poporul se clatină și piere.
Cel puternic piere fără amestecul vreunei mâini.
21Ochii Săi cunosc căile omului;
El îi vede fiecare pas.
22Nu este nici întuneric, nici umbră a morții,
unde să se ascundă cei ce săvârșesc nelegiuirea.
23Dumnezeu nu are nevoie să cerceteze un om prea mult,
ca să‑l aducă la judecată înaintea Lui.
24El îi zdrobește pe cei puternici fără cercetare
și‑i pune pe alții în locul lor.
25Pentru că le cunoaște faptele,
îi răstoarnă noaptea și sunt zdrobiți.
26Îi lovește pentru răutatea lor
în locul unde oamenii îi pot vedea,
27pentru că nu L‑au mai urmat
și nu le‑a mai păsat de niciuna din căile Lui.
28Ei au făcut ca strigătul celui sărac să ajungă înaintea Lui,
așa că El a auzit strigătul celui în necaz.
29Când tace, cine‑L poate condamna?
Când Își ascunde fața, cine‑L poate vedea?
La fel Se poartă fie cu un neam, fie cu un om,
30astfel încât omul lipsit de evlavie să nu domnească,
să nu fie o cursă pentru popor.
31Căci I‑a zis el vreodată lui Dumnezeu:
«Am îndurat; nu voi mai păcătui.
32Învață‑mă ceea ce nu văd!
Dacă am săvârșit nedreptate, nu voi mai face!»?
33Oare, după părerea ta,
va răsplăti El
când tu disprețuiești?
Dar tu vei alege, nu eu!
Deci spune ce știi!
34Oamenii pricepuți îmi vor zice,
iar omul înțelept care mă aude, va spune:
35«Iov vorbește fără cunoștință,
iar cuvintele lui sunt fără pricepere.»
36Să fie încercat Iov până la sfârșit,
pentru răspunsurile lui printre oamenii nelegiuirii!
37El adaugă fărădelege la păcatul său,
bate din palme între noi
și își înmulțește cuvintele împotriva lui Dumnezeu.“
1Afei Elihu kae se,
2“Mo anyansafo, muntie me nsɛm;
mo nimdefo monyɛ aso mma me.
3Efisɛ aso sɔ nsɛm hwɛ
sɛnea tɛkrɛma ka aduan hwɛ no.
4Momma yɛnsese, nhu nea eye ma yɛn.
Momma yɛn nyinaa mmɔ mu nsua nea eye.
5“Hiob ka se, ‘Me ho nni asɛm,
nanso Onyankopɔn abu me ntɛnkyew.
6Ɛwɔ mu sɛ mʼasɛm da kwan mu,
nanso wobu me ɔtorofo;
ɛwɔ mu sɛ menyɛɛ bɔne biara,
nanso ne bɛmma no ama me apirakuru a enwu da.’
7Onipa bɛn na ɔte sɛ Hiob a
ɔnom animtiaabu sɛ nsu?
8Ɔne amumɔyɛfo nantew;
na ɔne atirimɔdenfo nso bɔ.
9Efisɛ ɔka se, ‘Sɛ onipa bɔ mmɔden sɛ ɔbɛsɔ Onyankopɔn ani a
onnya so mfaso biara.’
10“Enti mo mmarima a mowɔ ntease muntie me.
Ɛmpare Onyankopɔn sɛ ɔbɛyɛ bɔne,
sɛ Otumfo no bɛyɛ mfomso.
11Nnipa nneyɛe so na ɔhwɛ tua wɔn ka;
nea ɛfata ne nneyɛe na ɔma ɛba ne so.
12Ɛmfata sɛ wɔde mfomso susuw Onyankopɔn,
na ɛmfata sɛ wɔde ntɛnkyew susuw Otumfo.
13Hena na ɔde no sii asase so?
Hena na ɔde wiase nyinaa hyɛɛ ne nsa?
14Sɛ ɛyɛɛ ne pɛ
na oyii ne Honhom ne nʼahome a,
15anka adesamma nyinaa bɛbɔ mu ayera,
na onipa bɛsan akɔ mfutuma mu.
16“Sɛ mowɔ nhumu a, muntie eyi;
muntie nea meka.
17So obi a okyi atɛntrenee betumi adi nnipa so?
Mubetumi abu Ɔtreneeni kɛse no fɔ ana?
18Ɛnyɛ Ɔno na ɔka kyerɛ ahemfo se, ‘Mo so nni mfaso,’
na ɔka kyerɛɛ atitiriw se, ‘Moyɛ atirimɔdenfo,’
19nea ɔnhwɛ mmapɔmma anim
na onyiyi adefo ne ahiafo mu,
efisɛ wɔn nyinaa yɛ ne nsa ano adwuma.
20Wowuwu mmere tiaa bi mu, wɔ anadwo dasu mu;
nnipa no ho wosow na wɔsen kɔ;
ahoɔdenfo totɔ a emfi nipa.
21“Nʼani hwɛ nnipa akwan;
na ohu wɔn anammɔntu biara.
22Baabiara nni hɔ a aduru sum, sum kabii,
a amumɔyɛfo betumi ahintaw.
23Ɛho nhia Onyankopɔn sɛ ɔbɛhwehwɛ nnipa mu bio,
a enti ɛsɛ sɛ wɔba nʼanim begye atemmu.
24Ɔbobɔ abirɛmpɔn gu a ɔnyɛ nhwehwɛmu biara,
na ɔde afoforo sisi wɔn anan mu.
25Efisɛ ohu wɔn nneyɛe,
otu wɔn gu anadwo na wɔdwerɛw wɔn.
26Otua wɔn amumɔyɛsɛm so ka
wɔ faako a obiara betumi ahu wɔn,
27efisɛ wɔman fii nʼakyi kɔe
na wɔampɛ nʼakwan biara anhwɛ.
28Wɔmaa ahiafo sufrɛ duu nʼanim
na ɛma ɔtee mmɔborɔni su.
29Nanso sɛ ɔyɛ komm a, hena na obetumi abu no fɔ?
Sɛ ɔde nʼanim hintaw nso a, hena na obehu no?
Nanso odi onipa ne ɔman so pɛpɛɛpɛ,
30ɔmma onipa a onnim Nyame nni hene,
sɛnea ɔrensum nnipa no mfiri.
31“Sɛ ɛba sɛ onipa ka kyerɛ Onyankopɔn se,
‘Mayɛ bɔne na merenyɛ bɔne bio.
32Kyerɛ me na minhu;
na sɛ mayɛ bɔne a, merenyɛ saa bio.’
33So ɛsɛ sɛ Onyankopɔn gyina nea woka so tua wo ka,
wɔ bere a woayɛ sɛ worennu wo ho ana?
Ɛsɛ sɛ wusi gyinae, ɛnyɛ me;
enti ka nea wunim kyerɛ me.
34“Nnipa a wɔwɔ ntease pae mu ka,
nimdefo a wotie me ka kyerɛ me se,
35‘Hiob nkasa nimdeɛ kwan so;
aba biara nni ne kasa mu.’
36Ao, sɛ wɔsɔɔ Hiob hwɛ kɔɔ akyiri a anka eye,
efisɛ oyiyii nsɛm ano sɛ omumɔyɛfo!
37Ɔde atuatew ka ne bɔne ho;
ɔde ahantan bɔ ne nsam gu yɛn so
na ɔma ne nsɛm a ɔka tia Onyankopɔn no dɔɔso.”
