1Așadar, Iov, ascultă‑mi cuvintele, te rog,
ia aminte la tot ce‑ți voi spune!
2Iată, sunt gata să‑mi deschid gura;
cuvintele îmi sunt pe vârful limbii.
3Cuvintele mele vin dintr‑o inimă dreaptă,
și buzele mele spun sincer cunoștința.
4Duhul lui Dumnezeu m‑a făcut;
Suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață.
5Răspunde‑mi, dacă poți,
pregătește‑te înaintea mea și stai în picioare!
6Iată, înaintea lui Dumnezeu și eu sunt ca tine,
și eu am fost desprins din lut.
7Nu‑ți fie groază de mine,
nu voi apăsa greu asupra ta.
8Într-adevăr, tu ai vorbit în auzul meu –
am auzit sunetul cuvintelor tale.
9Tu zici: «Sunt curat, fără nelegiuire;
sunt pur, nu este vină în mine.
10Iată că El caută prilejuri împotriva mea,
mă consideră dușman al Lui.
11Îmi pune picioarele în butuci
și îmi urmărește toate căile.»
12Iată, îți răspund că aici n‑ai dreptate,
pentru că Dumnezeu este mai mare decât omul.
13De ce te cerți cu El
pentru că nu răspunde la toate cuvintele omului?
14Căci Dumnezeu vorbește într‑un fel,
sau în două feluri, dar omul nu ia seama.
15Într‑un vis, într‑o vedenie de noapte,
când oamenii sunt cuprinși de un somn adânc,
când ei dorm în patul lor,
16atunci El deschide urechea oamenilor
și pecetluiește mustrarea cu privire la ei,16 Sau: și‑i îngrozește cu o mustrare.
17ca să‑l întoarcă pe om de la faptele lui
și să‑l ferească de mândrie,
18să‑i cruțe sufletul de groapă18, 22, 24, 28, 30 Sau: de mormânt.
și viața de loviturile sabiei.18 Sau: și viața, ca să nu traverseze Râul.
19El este mustrat pe un pat al durerii,
cu o luptă neîncetată în oase,
20așa că vieții lui îi este greață de pâine,
iar sufletului lui îi este greață de mâncarea delicioasă.
21Carnea i se mistuie până când nu se mai vede,
iar oasele lui, care cândva nu se vedeau, rămân goale.
22Sufletul i se apropie de groapă,
și viața sa de cei ce aduc moartea.
23Dar dacă ar fi un înger lângă el, un mijlocitor,
unul dintr‑o mie, care să‑l înștiințeze pe om ce este drept,
24care să arate bunăvoință față de el și să zică:
«Cruță‑l, ca să nu se coboare în groapă;
am găsit un preț de răscumpărare!»,
25atunci carnea lui devine mai fragedă decât în copilărie;
el se întoarce la zilele tinereții sale.
26Se roagă lui Dumnezeu, și El Își arată bunăvoința față de el;
el vede fața Lui, strigând de bucurie,
și Dumnezeu îl face înapoi un om drept.
27Apoi cântă înaintea oamenilor și zice:
«Am păcătuit și am pervertit ce era drept,
dar n‑am primit ce meritam,
28ci El mi‑a răscumpărat sufletul ca să nu se ducă în groapă,
iar viața mea va vedea lumina.»
29Iată, Dumnezeu face toate aceste lucruri omului,
de două, de trei ori,
30pentru a‑i aduce înapoi sufletul din groapă,
ca să fie luminat cu lumina vieții.
31Ia aminte, Iov, și ascultă‑mă!
Taci și voi vorbi!
32Dacă ai ceva de zis, răspunde‑mi!
Vorbește, pentru că vreau să‑ți dau dreptate.
33Dacă nu, ascultă‑mă!
Taci și te voi învăța înțelepciunea!“
