Iov 31 – NTLR & NIVUK

1Am încheiat un legământ cu ochii mei,

să nu‑mi ațintesc privirea asupra unei fecioare.

2Dar ce parte am de la Dumnezeu de sus

și ce moștenire am de la Cel Atotputernic din înălțimi?

3Oare nenorocirea nu este pentru cel nedrept,

și dezastrul pentru cei ce săvârșesc nelegiuirea?

4Oare nu vede El căile mele

și nu‑mi numără El toți pașii?

5Dacă am umblat cu minciună,

și piciorul meu s‑a grăbit spre înșelătorie,

6atunci să mă cântărească Dumnezeu în talerele dreptății

și‑mi va cunoaște integritatea!

7Dacă pașii mi s‑au abătut de pe cale,

dacă inima mi‑a urmat ochii

și dacă mi s‑au pângărit mâinile,

8atunci alții să mănânce ce am semănat,

și roadele mele să fie smulse din rădăcini.

9Dacă mi‑a fost amăgită inima de vreo femeie

și dacă am pândit la ușa semenului meu,

10atunci soția mea să macine pentru altul,

și alții să se culce cu ea.

11Acesta ar fi fost un desfrâu,

ar fi fost un păcat ce ar fi trebuit judecat.

12Ar fi fost un foc care ar fi mistuit până la Locul Nimicirii12 Ebr.: Abadon, sinonim aici cu Șeol

și care mi‑ar fi dezrădăcinat tot secerișul.

13Dacă am respins dreptul robului meu sau al roabei mele,

în disputa lor cu mine,

14ce voi face când Se va ridica Dumnezeu?

Ce voi răspunde când va cerceta El?

15Cel Ce m‑a făcut pe mine în pântece, nu i‑a făcut și pe ei?

Oare nu Același ne‑a întocmit în pântecele mamelor noastre?

16Dacă n‑am dat celui sărac ce‑mi cerea

sau dacă am făcut să se mâhnească ochii văduvei,

17dacă mi‑am mâncat bucata de pâine de unul singur,

iar cel orfan nu a mâncat din ea, – 

18eu care, din tinerețe, l‑am crescut ca un tată

și din pântecul mamei mele am călăuzit‑o pe văduvă, – 

19dacă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine

sau pe cel nevoiaș fără îmbrăcăminte,

20iar inima lui nu m‑a binecuvântat

atunci când l‑am încălzit cu lâna oilor mele,

21dacă mi‑am ridicat mâna împotriva orfanului

pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetății,

22atunci să‑mi cadă umărul de la locul lui

și să‑mi fie smulsă mâna din încheietură.

23Căci îmi era groază de nenorocire din partea lui Dumnezeu

și nu puteam să înfrunt măreția Sa.

24Dacă mi‑am pus încrederea în aur

sau dacă am zis aurului curat: «Tu ești încrederea mea!»,

25dacă m‑am bucurat că averea mea este mare

și că mâna mea a adunat mult,

26dacă am privit soarele când strălucea

sau luna mișcându‑se în splendoarea ei

27și mi s‑a amăgit inima în taină,

dacă le‑am dat sărutări, ducându‑mi mâna la gură,

28aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat,

pentru că aș fi fost necredincios față de Dumnezeul Cel de sus.

29Dacă m‑am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura

sau dacă mi‑a părut bine când a venit necazul peste el,

30dacă mi‑am lăsat gura să păcătuiască

cerând blestem peste viața lui,

31dacă oamenii din cortul meu n‑au zis niciodată:

«Cine nu s‑a săturat din carnea lui?»,

32– străinul însă n‑a rămas în drum peste noapte,

și ușa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului, – 

33dacă mi‑am acoperit fărădelegile ca Adam,

zăvorându‑mi nelegiuirea în sân

34pentru că m‑aș fi îngrozit de mulțime,

iar disprețul clanurilor m‑ar fi înspăimântat,

tăcând și neîndrăznind să ies afară…

35Oh! De‑aș găsi pe cineva să mă asculte!

Iată, îmi semnez acum apărarea! Să‑mi răspundă Cel Atotputernic!

Să Își scrie plângerea Cel Ce mă acuză.

36O voi pune pe umăr,

o voi purta ca pe o coroană.

37Îi voi da socoteală de toți pașii mei,

mă voi apropia de El ca un conducător.

38Dacă pământul meu a strigat împotriva mea

și dacă brazdele lui au plâns împreună,

39dacă i‑am mâncat roada fără să plătesc

sau dacă i‑am dat la moarte pe proprietarii lui,

40atunci să crească pe el spini în loc de grâu

și neghină în loc de orz!“

Cuvintele lui Iov au luat sfârșit.