1Dar acum ei râd de mine,
ei, cei mai tineri decât mine,
pe ai căror părinți i‑am considerat nevrednici
să‑i pun alături de câinii turmei mele.
2Dar la ce mi‑ar fi folosit puterea mâinilor lor,
de vreme ce rămăseseră fără vigoare?
3Epuizați de sărăcie și de foame,
cutreierau pustia3 Sau: rodeau rădăcini uscate.,
noaptea, prin locuri părăsite și pustii,
4smulgeau nalbă dintre arbuști,
mâncau chiar și4 Sau: se încălzeau cu. rădăcini de verigel.
5Erau alungați din mijlocul oamenilor;
striga lumea după ei ca după niște hoți.
6Ei locuiau în râpele uedurilor6 Vezi nota de la 6:15.,
între stânci și‑n gropile pământului.
7Urlau printre tufișuri,
se îngrămădeau în mărăcini.
8Fii ai nebunilor și fii ai celor fără nume,
au fost izgoniți din țară.
9Dar acum am devenit cântecul lor;
am devenit o parodie pentru ei.
10Mă urăsc, se îndepărtează de mine,
nu se sfiesc să mă scuipe în față.
11Pentru că El mi‑a slăbit coarda arcului11 Sau: mi‑a desfăcut coarda cortului. și m‑a smerit,
ei nu mai au frâu față de mine.
12La dreapta mea se ridică o gloată.12 Sensul termenului este nesigur.
Ei întind curse picioarelor mele
și ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.
13Îmi nimicesc cărarea,
îmi măresc necazul
și nimeni nu‑i oprește13 Sau: necazul, / zicând: „Nimeni nu‑l ajută!“.
14Ajung la mine ca printr‑o spărtură largă.
Se rostogolesc printre dărâmături.
15Spaimele mă copleșesc,
demnitatea mi‑e smulsă ca de vânt,
bunăstarea mea se risipește ca un nor.
16Sufletul mi‑e vărsat din mine,
m‑au cuprins zilele suferinței.
17Noaptea îmi străpunge oasele,
iar durerile care mă rod n‑au odihnă.
18Cu o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina,
mă strânge ca gulerul de la tunică.
19El m‑a aruncat în noroi
și‑am ajuns ca țărâna și cenușa.
20Strig către Tine după ajutor, dar Tu nu răspunzi;
stau în picioare, dar Tu stai și te uiți la mine.20 Sau: dar nu‑Ți pasă de mine.
21Ai devenit crud cu mine;
mă lovești cu tăria mâinii Tale.
22Tu mă ridici, mă faci să călăresc pe vânt
și mă arunci în furia furtunii
23Știu că mă duci la moarte,
în locul hotărât pentru toți cei vii.
24Da, nimeni nu‑și întinde mâna spre o ruină,
când strigă după ajutor în necazul său.
25N‑am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele?
N‑a fost întristat sufletul meu pentru cel nevoiaș?
26Dar când nădăjduiam după bine, a venit răul
și când așteptam lumina, a venit întunericul.
27Măruntaiele îmi fierb fără încetare,
zilele suferinței vin peste mine.
28Umblu înnegrit, dar nu de soare.
Mă ridic în adunare și strig după ajutor.
29Am ajuns frate cu șacalii
și prieten cu struții.
30Pielea mi se înnegrește și cade,
iar oasele îmi ard de febră.
31Lira mea este pentru bocet,
iar fluierul meu este pentru glasul celor ce plâng.
1“But now they mock me,
men younger than I,
whose fathers I would have disdained
to put with my sheep dogs.
2Of what use was the strength of their hands to me,
since their vigor had gone from them?
3Haggard from want and hunger,
they roamed30:3 Or gnawed the parched land
in desolate wastelands at night.
4In the brush they gathered salt herbs,
and their food30:4 Or fuel was the root of the broom bush.
5They were banished from human society,
shouted at as if they were thieves.
6They were forced to live in the dry stream beds,
among the rocks and in holes in the ground.
7They brayed among the bushes
and huddled in the undergrowth.
8A base and nameless brood,
they were driven out of the land.
9“And now those young men mock me in song;
I have become a byword among them.
10They detest me and keep their distance;
they do not hesitate to spit in my face.
11Now that God has unstrung my bow and afflicted me,
they throw off restraint in my presence.
12On my right the tribe30:12 The meaning of the Hebrew for this word is uncertain. attacks;
they lay snares for my feet,
they build their siege ramps against me.
13They break up my road;
they succeed in destroying me.
‘No one can help him,’ they say.
14They advance as through a gaping breach;
amid the ruins they come rolling in.
15Terrors overwhelm me;
my dignity is driven away as by the wind,
my safety vanishes like a cloud.
16“And now my life ebbs away;
days of suffering grip me.
17Night pierces my bones;
my gnawing pains never rest.
18In his great power God becomes like clothing to me30:18 Hebrew; Septuagint power he grasps my clothing;
he binds me like the neck of my garment.
19He throws me into the mud,
and I am reduced to dust and ashes.
20“I cry out to you, God, but you do not answer;
I stand up, but you merely look at me.
21You turn on me ruthlessly;
with the might of your hand you attack me.
22You snatch me up and drive me before the wind;
you toss me about in the storm.
23I know you will bring me down to death,
to the place appointed for all the living.
24“Surely no one lays a hand on a broken man
when he cries for help in his distress.
25Have I not wept for those in trouble?
Has not my soul grieved for the poor?
26Yet when I hoped for good, evil came;
when I looked for light, then came darkness.
27The churning inside me never stops;
days of suffering confront me.
28I go about blackened, but not by the sun;
I stand up in the assembly and cry for help.
29I have become a brother of jackals,
a companion of owls.
30My skin grows black and peels;
my body burns with fever.
31My lyre is tuned to mourning,
and my pipe to the sound of wailing.
