1Dar acum ei râd de mine,
ei, cei mai tineri decât mine,
pe ai căror părinți i‑am considerat nevrednici
să‑i pun alături de câinii turmei mele.
2Dar la ce mi‑ar fi folosit puterea mâinilor lor,
de vreme ce rămăseseră fără vigoare?
3Epuizați de sărăcie și de foame,
cutreierau pustia3 Sau: rodeau rădăcini uscate.,
noaptea, prin locuri părăsite și pustii,
4smulgeau nalbă dintre arbuști,
mâncau chiar și4 Sau: se încălzeau cu. rădăcini de verigel.
5Erau alungați din mijlocul oamenilor;
striga lumea după ei ca după niște hoți.
6Ei locuiau în râpele uedurilor6 Vezi nota de la 6:15.,
între stânci și‑n gropile pământului.
7Urlau printre tufișuri,
se îngrămădeau în mărăcini.
8Fii ai nebunilor și fii ai celor fără nume,
au fost izgoniți din țară.
9Dar acum am devenit cântecul lor;
am devenit o parodie pentru ei.
10Mă urăsc, se îndepărtează de mine,
nu se sfiesc să mă scuipe în față.
11Pentru că El mi‑a slăbit coarda arcului11 Sau: mi‑a desfăcut coarda cortului. și m‑a smerit,
ei nu mai au frâu față de mine.
12La dreapta mea se ridică o gloată.12 Sensul termenului este nesigur.
Ei întind curse picioarelor mele
și ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.
13Îmi nimicesc cărarea,
îmi măresc necazul
și nimeni nu‑i oprește13 Sau: necazul, / zicând: „Nimeni nu‑l ajută!“.
14Ajung la mine ca printr‑o spărtură largă.
Se rostogolesc printre dărâmături.
15Spaimele mă copleșesc,
demnitatea mi‑e smulsă ca de vânt,
bunăstarea mea se risipește ca un nor.
16Sufletul mi‑e vărsat din mine,
m‑au cuprins zilele suferinței.
17Noaptea îmi străpunge oasele,
iar durerile care mă rod n‑au odihnă.
18Cu o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina,
mă strânge ca gulerul de la tunică.
19El m‑a aruncat în noroi
și‑am ajuns ca țărâna și cenușa.
20Strig către Tine după ajutor, dar Tu nu răspunzi;
stau în picioare, dar Tu stai și te uiți la mine.20 Sau: dar nu‑Ți pasă de mine.
21Ai devenit crud cu mine;
mă lovești cu tăria mâinii Tale.
22Tu mă ridici, mă faci să călăresc pe vânt
și mă arunci în furia furtunii
23Știu că mă duci la moarte,
în locul hotărât pentru toți cei vii.
24Da, nimeni nu‑și întinde mâna spre o ruină,
când strigă după ajutor în necazul său.
25N‑am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele?
N‑a fost întristat sufletul meu pentru cel nevoiaș?
26Dar când nădăjduiam după bine, a venit răul
și când așteptam lumina, a venit întunericul.
27Măruntaiele îmi fierb fără încetare,
zilele suferinței vin peste mine.
28Umblu înnegrit, dar nu de soare.
Mă ridic în adunare și strig după ajutor.
29Am ajuns frate cu șacalii
și prieten cu struții.
30Pielea mi se înnegrește și cade,
iar oasele îmi ard de febră.
31Lira mea este pentru bocet,
iar fluierul meu este pentru glasul celor ce plâng.
1But now they that are younger than I have me in derision, whose fathers I would have disdained to have set with the dogs of my flock.30.1 younger…: Heb. of fewer days than I 2Yea, whereto might the strength of their hands profit me, in whom old age was perished? 3For want and famine they were solitary; fleeing into the wilderness in former time desolate and waste.30.3 solitary: or, dark as the night30.3 in…: Heb. yesternight 4Who cut up mallows by the bushes, and juniper roots for their meat. 5They were driven forth from among men, (they cried after them as after a thief;) 6To dwell in the clifts of the valleys, in caves of the earth, and in the rocks.30.6 caves: Heb. holes 7Among the bushes they brayed; under the nettles they were gathered together. 8They were children of fools, yea, children of base men: they were viler than the earth.30.8 base…: Heb. men of no name 9And now am I their song, yea, I am their byword. 10They abhor me, they flee far from me, and spare not to spit in my face.30.10 and…: Heb. and withhold not spittle from 11Because he hath loosed my cord, and afflicted me, they have also let loose the bridle before me. 12Upon my right hand rise the youth; they push away my feet, and they raise up against me the ways of their destruction. 13They mar my path, they set forward my calamity, they have no helper. 14They came upon me as a wide breaking in of waters: in the desolation they rolled themselves upon me.
15Terrors are turned upon me: they pursue my soul as the wind: and my welfare passeth away as a cloud.30.15 my soul: Heb. my principal one 16And now my soul is poured out upon me; the days of affliction have taken hold upon me. 17My bones are pierced in me in the night season: and my sinews take no rest. 18By the great force of my disease is my garment changed: it bindeth me about as the collar of my coat. 19He hath cast me into the mire, and I am become like dust and ashes. 20I cry unto thee, and thou dost not hear me: I stand up, and thou regardest me not. 21Thou art become cruel to me: with thy strong hand thou opposest thyself against me.30.21 become…: Heb. turned to be cruel30.21 thy…: Heb. the strength of thy hand 22Thou liftest me up to the wind; thou causest me to ride upon it, and dissolvest my substance.30.22 substance: or, wisdom 23For I know that thou wilt bring me to death, and to the house appointed for all living. 24Howbeit he will not stretch out his hand to the grave, though they cry in his destruction.30.24 grave: Heb. heap 25Did not I weep for him that was in trouble? was not my soul grieved for the poor?30.25 in trouble: Heb. hard of day? 26When I looked for good, then evil came unto me: and when I waited for light, there came darkness. 27My bowels boiled, and rested not: the days of affliction prevented me. 28I went mourning without the sun: I stood up, and I cried in the congregation. 29I am a brother to dragons, and a companion to owls.30.29 owls: or, ostriches 30My skin is black upon me, and my bones are burned with heat. 31My harp also is turned to mourning, and my organ into the voice of them that weep.
