1Dar acum ei râd de mine,
ei, cei mai tineri decât mine,
pe ai căror părinți i‑am considerat nevrednici
să‑i pun alături de câinii turmei mele.
2Dar la ce mi‑ar fi folosit puterea mâinilor lor,
de vreme ce rămăseseră fără vigoare?
3Epuizați de sărăcie și de foame,
cutreierau pustia3 Sau: rodeau rădăcini uscate.,
noaptea, prin locuri părăsite și pustii,
4smulgeau nalbă dintre arbuști,
mâncau chiar și4 Sau: se încălzeau cu. rădăcini de verigel.
5Erau alungați din mijlocul oamenilor;
striga lumea după ei ca după niște hoți.
6Ei locuiau în râpele uedurilor6 Vezi nota de la 6:15.,
între stânci și‑n gropile pământului.
7Urlau printre tufișuri,
se îngrămădeau în mărăcini.
8Fii ai nebunilor și fii ai celor fără nume,
au fost izgoniți din țară.
9Dar acum am devenit cântecul lor;
am devenit o parodie pentru ei.
10Mă urăsc, se îndepărtează de mine,
nu se sfiesc să mă scuipe în față.
11Pentru că El mi‑a slăbit coarda arcului11 Sau: mi‑a desfăcut coarda cortului. și m‑a smerit,
ei nu mai au frâu față de mine.
12La dreapta mea se ridică o gloată.12 Sensul termenului este nesigur.
Ei întind curse picioarelor mele
și ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.
13Îmi nimicesc cărarea,
îmi măresc necazul
și nimeni nu‑i oprește13 Sau: necazul, / zicând: „Nimeni nu‑l ajută!“.
14Ajung la mine ca printr‑o spărtură largă.
Se rostogolesc printre dărâmături.
15Spaimele mă copleșesc,
demnitatea mi‑e smulsă ca de vânt,
bunăstarea mea se risipește ca un nor.
16Sufletul mi‑e vărsat din mine,
m‑au cuprins zilele suferinței.
17Noaptea îmi străpunge oasele,
iar durerile care mă rod n‑au odihnă.
18Cu o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina,
mă strânge ca gulerul de la tunică.
19El m‑a aruncat în noroi
și‑am ajuns ca țărâna și cenușa.
20Strig către Tine după ajutor, dar Tu nu răspunzi;
stau în picioare, dar Tu stai și te uiți la mine.20 Sau: dar nu‑Ți pasă de mine.
21Ai devenit crud cu mine;
mă lovești cu tăria mâinii Tale.
22Tu mă ridici, mă faci să călăresc pe vânt
și mă arunci în furia furtunii
23Știu că mă duci la moarte,
în locul hotărât pentru toți cei vii.
24Da, nimeni nu‑și întinde mâna spre o ruină,
când strigă după ajutor în necazul său.
25N‑am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele?
N‑a fost întristat sufletul meu pentru cel nevoiaș?
26Dar când nădăjduiam după bine, a venit răul
și când așteptam lumina, a venit întunericul.
27Măruntaiele îmi fierb fără încetare,
zilele suferinței vin peste mine.
28Umblu înnegrit, dar nu de soare.
Mă ridic în adunare și strig după ajutor.
29Am ajuns frate cu șacalii
și prieten cu struții.
30Pielea mi se înnegrește și cade,
iar oasele îmi ard de febră.
31Lira mea este pentru bocet,
iar fluierul meu este pentru glasul celor ce plâng.
1“Apan karon gibiaybiay ako sa mga tawo nga batan-on pa kay kanako, kansang mga amahan dili masaligan. Mas masaligan pa gani ang akong mga iro nga nagabantay sa akong mga karnero. 2Unsa may makuha ko niining mga tawhana nga mga luya na ug walay kusog? 3Nagniwang na sila sa sobrang kawad-on ug kagutom. Nagakitkit na lang sila sa mga lagutmon sa kamingawan sa panahon sa kagabhion. 4Pang-ibton nila ug pangkaonon ang mga tanom sa kamingawan, bisan pa ang tab-ang nga gamot sa kahoy nga enebro. 5Pang-abogon sila sa ilang mga katagilungsod ug singgitan nga daw mga kawatan. 6Busa napugos sila pagpuyo sa mga yuta, sa mga kabatoan, ug sa mga bangag sa yuta. 7Daw sa mga mananap sila nga mag-uwang sa kalasangan, ug magtapok sila sa punoan sa mga tanom. 8Wala silay pulos ug wala gani nakaila kanila, ug giabog sila sa ilang yuta.
9“Ug karon gibiaybiay ako sa ilang mga anak pinaagi sa awit. Gihimo nila akong kataw-anan. 10Gingilngigan sila kanako ug gilikayan nila ako. Dili gani sila managana sa pagluwa sa akong nawong. 11Karon nga gipasagdan ako ug gipaantos sa Dios, nagpatuyang na lang sila sa ilang gustong buhaton kanako. 12Gisulong ako niining daotan nga grupo. Nagbutang sila ug lit-ag sa akong agianan, ug nagtinguha gayod sila sa paglaglag kanako. 13Babagan nila ang akong agianan sa paglaglag kanako. Milampos sila bisan walay mitabang kanila. 14Gisulong nila ako nga daw nagaagi sila sa dako nga bangag sa guba nga paril. 15Labihan ang akong kahadlok, ug nawala ang akong dungog ug bahandi sama sa panganod nga gipalid sa makusog nga hangin. 16Ug karon hinay-hinay ako nga nagakamatay; walay undang ang akong pag-antos. 17Inigkagabii magngutngot ang akong mga bukog; walay undang ang kasakit nga akong gibati. 18Sa dakong kusog sa Dios, gikwelyohan niya ako 19ug giitsa sa lapok. Nahisama na ako sa abo ug lapok.
20“Nanawag ako kanimo, O Dios, apan wala ka motubag. Nagabarog ako sa imong presensya, apan ginatan-aw mo lang ako. 21Nahimo ka nang bangis kanako. Gigamit mo ang imong gahom sa pagpaantos kanako. 22Daw sa gipapalid mo ako sa hangin ug gipakuso-kuso sa bagyo. 23Nasayod ako nga dad-on mo ako sa dapit sa mga patay, sa dapit nga gitagana mo nga adtoan sa tanang mga tawo.
24“Wala gayod ako mopasakit sa tawong nagaantos ug nagpakilooy tungod sa kalisod. 25Naghilak gani ako sa mga tawong naglisod. Nalooy kaayo ako sa mga kabos. 26Apan sa dihang naglaom ako ug kaayohan, daotan ang midangat kanako. Nagpaabot akog kahayag, apan kangitngit ang miabot. 27Walay undang ang kasakit nga akong gibati. Adlaw-adlaw akong nagaantos. 28Nangitom ang akong panit dili tungod sa kainit sa adlaw kondili tungod sa balatian. Nagatindog ako atubangan sa katilingban ug nagapangayog tabang. 29Ang akong paghilak daw sa uwang sa ihalas nga iro30:29 ihalas nga iro: sa English, jackal. o sa tingog sa ngiwngiw. 30Nangitom ang akong panit ug nangaukab ang kugang. Taas kaayo ang akong hilanat. 31Masub-anon ang sonata sa akong harpa ug plawta.”
