Plângerea lui Iov
1După toate aceasta, Iov și‑a deschis gura și a blestemat ziua în care s‑a născut. 2Iov a zis:
3„Să piară ziua în care m‑am născut
și noaptea în care s‑a zis: «S‑a zămislit un băiat!»
4Prefacă‑se în întuneric ziua aceea!
Fie ca Dumnezeu să nu Se îngrijească de ea din ceruri,
iar lumina să nu strălucească peste ea!
5S‑o răscumpere negura și umbra morții5 Sau: bezna,
s‑o acopere un nor,
s‑o înspăimânte întunecimea zilei!
6Întunericul să stăpânească noaptea aceea!
Să nu se bucure între zilele din an,
să nu fie numărată între luni!
7Iată! Noaptea aceea să fie stearpă,
să nu se audă niciun strigăt de bucurie în ea!
8Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele8 Sau: marea,
de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul8 Sensul termenului ebraic este nesigur. Din câte se pare, termenul este folosit în VT atât cu referire la mitologia canaanită, desemnând un monstru marin (în versetul de față; Ps. 74:14; Is. 27:1), cât și în sens literal (Iov 41:1; Ps. 104:26), făcând referire la o specie de animal marin, impresionantă și de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri.!
9Stelele dimineții ei să fie întunecate,
să nădăjduiască după lumină, dar în zadar.
Să nu vadă pleoapele zorilor,
10pentru că n‑a închis ușile pântecului mamei mele
și n‑a ascuns necazul de ochii mei.
11De ce n‑am murit la naștere
și n‑am pierit când am ieșit din pântec?
12De ce au fost genunchi care să mă primească
și sâni care să mă alăpteze?
13Acum aș fi stat culcat și liniștit,
aș fi dormit și m‑aș fi odihnit
14cu împărații și sfetnicii pământului,
care și‑au zidit falnice morminte,
15cu prinții care au avut aur,
care și‑au umplut casele cu argint.
16Sau de ce n‑am fost îngropat ca o stârpitură,
ca un prunc care niciodată n‑a văzut lumina?
17Acolo, cei răi nu te mai tulbură
și acolo, cei obosiți se odihnesc.
18Acolo, prizonierii se bucură,
nu mai aud glasul asupritorului18 Vezi nota de la Ex. 3:7..
19Și cel mic și cel mare sunt acolo,
iar robul este liber de stăpânii lui.
20De ce i se dă lumină celui nenorocit
și viață celui cu amărăciune în suflet,
21celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine,
care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,
22celor care nu mai pot de bucurie
și de veselie când găsesc mormântul,
23omului a cărui cale este ascunsă
și pe care Dumnezeu l‑a îngrădit de jur împrejur?
24Căci suspinul meu vine înaintea pâinii mele
și gemetele mi se varsă ca apa.
25Lucrul de care mă îngrozeam foarte tare a venit asupra mea
și lucrul de care îmi era frică a venit peste mine.
26N‑am nici pace, nici tihnă,
n‑am nici odihnă, dar a venit și tulburarea.“
Job Wishes He Had Never Been Born
1After a while, Job opened his mouth to speak. He cursed the day he had been born. 2He said,
3“May the day I was born be wiped out.
May the night be wiped away when people said, ‘A boy is born!’
4May that day turn into darkness.
May God in heaven not care about it.
May no light shine on it.
5May gloom and total darkness take it back.
May a cloud settle over it.
May blackness cover it up.
6May deep darkness take over the night I was born.
May it not be included among the days of the year.
May it never appear in any of the months.
7May no children ever have been born on that night.
May no shout of joy be heard in it.
8May people say evil things about that day.
May people ready to wake the sea monster Leviathan say evil things about that day.
9May its morning stars become dark.
May it lose all hope of ever seeing daylight.
May it not see the first light of the morning sun.
10It didn’t keep my mother from letting me be born.
It didn’t keep my eyes from seeing trouble.
11“Why didn’t I die when I was born?
Why didn’t I die as I came out of my mother’s body?
12Why was I placed on her knees?
Why did her breasts give me milk?
13If all of that hadn’t happened,
I would be lying down in peace.
I’d be asleep and at rest in the grave.
14I’d be with the earth’s kings and rulers.
They had built for themselves places that are now destroyed.
15I’d be with princes who used to have gold.
They had filled their houses with silver.
16Why wasn’t I buried like a baby who was born dead?
Why wasn’t I buried like a child who never saw the light of day?
17In the grave, sinful people don’t cause trouble anymore.
And there tired people find rest.
18Prisoners also enjoy peace there.
They don’t hear a slave driver shouting at them anymore.
19The least important and most important people are there.
And there the slaves are set free from their owners.
20“Why should those who suffer ever be born?
Why should life be given to those whose spirits are bitter?
21Why is life given to those who long for death that doesn’t come?
Why is it given to those who would rather search for death
than for hidden treasure?
22Why is life given to those who are actually happy and glad
when they reach the grave?
23Why is life given to a man like me?
God hasn’t told me what will happen to me.
He has surrounded me with nothing but trouble.
24Sighs have become my food every day.
Groans pour out of me like water.
25What I was afraid of has come on me.
What I worried about has happened to me.
26I don’t have any peace and quiet.
I can’t find any rest. All I have is trouble.”
