Plângerea lui Iov
1După toate aceasta, Iov și‑a deschis gura și a blestemat ziua în care s‑a născut. 2Iov a zis:
3„Să piară ziua în care m‑am născut
și noaptea în care s‑a zis: «S‑a zămislit un băiat!»
4Prefacă‑se în întuneric ziua aceea!
Fie ca Dumnezeu să nu Se îngrijească de ea din ceruri,
iar lumina să nu strălucească peste ea!
5S‑o răscumpere negura și umbra morții5 Sau: bezna,
s‑o acopere un nor,
s‑o înspăimânte întunecimea zilei!
6Întunericul să stăpânească noaptea aceea!
Să nu se bucure între zilele din an,
să nu fie numărată între luni!
7Iată! Noaptea aceea să fie stearpă,
să nu se audă niciun strigăt de bucurie în ea!
8Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele8 Sau: marea,
de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul8 Sensul termenului ebraic este nesigur. Din câte se pare, termenul este folosit în VT atât cu referire la mitologia canaanită, desemnând un monstru marin (în versetul de față; Ps. 74:14; Is. 27:1), cât și în sens literal (Iov 41:1; Ps. 104:26), făcând referire la o specie de animal marin, impresionantă și de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri.!
9Stelele dimineții ei să fie întunecate,
să nădăjduiască după lumină, dar în zadar.
Să nu vadă pleoapele zorilor,
10pentru că n‑a închis ușile pântecului mamei mele
și n‑a ascuns necazul de ochii mei.
11De ce n‑am murit la naștere
și n‑am pierit când am ieșit din pântec?
12De ce au fost genunchi care să mă primească
și sâni care să mă alăpteze?
13Acum aș fi stat culcat și liniștit,
aș fi dormit și m‑aș fi odihnit
14cu împărații și sfetnicii pământului,
care și‑au zidit falnice morminte,
15cu prinții care au avut aur,
care și‑au umplut casele cu argint.
16Sau de ce n‑am fost îngropat ca o stârpitură,
ca un prunc care niciodată n‑a văzut lumina?
17Acolo, cei răi nu te mai tulbură
și acolo, cei obosiți se odihnesc.
18Acolo, prizonierii se bucură,
nu mai aud glasul asupritorului18 Vezi nota de la Ex. 3:7..
19Și cel mic și cel mare sunt acolo,
iar robul este liber de stăpânii lui.
20De ce i se dă lumină celui nenorocit
și viață celui cu amărăciune în suflet,
21celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine,
care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,
22celor care nu mai pot de bucurie
și de veselie când găsesc mormântul,
23omului a cărui cale este ascunsă
și pe care Dumnezeu l‑a îngrădit de jur împrejur?
24Căci suspinul meu vine înaintea pâinii mele
și gemetele mi se varsă ca apa.
25Lucrul de care mă îngrozeam foarte tare a venit asupra mea
și lucrul de care îmi era frică a venit peste mine.
26N‑am nici pace, nici tihnă,
n‑am nici odihnă, dar a venit și tulburarea.“
Naghambal si Job
1Sang ulihi naghambal si Job kag ginpakamalaot niya ang adlaw sang iya pagkatawo. 2Nagsiling siya, 3“Ginapakamalaot ko ang adlaw sang akon pagkatawo. 4Nangin madulom kuntani ina nga adlaw kag wala na ginsilakan pa sang adlaw. Wala na kuntani ina gindumdom pa sang Dios nga ara sa langit. 5Natabunan na lang kuntani ina sang kadulom ukon sang madamol nga gal-om, kag ginlikupan na lang kuntani sang kadulom ang iya kasanag. 6Nangin madulom gid kuntani ina nga gab-i sang akon pagkatawo, kag wala na lang kuntani ina ginlakip sa kalendaryo. 7Wala na kuntani ako matawo sa sina nga gab-i, kag wala na kuntani sing may nagkinalipay sadto nga tion. 8Kabay pa nga pakamalauton ina nga gab-i sang mga manugpakamalaot nga kahibalo magpukaw sa dragon nga Leviatan. 9Wala na kuntani magsiga ang kabugwason sang sina nga adlaw, kag wala na kuntani mag-aga. 10Ginapakamalaot ko ina nga adlaw kay wala niya ginpunggan ang akon pagkatawo agod indi ko maeksperiensyahan ini nga mga kalisod.
11“Maayo pa kuntani nga napatay na lang ako sa tiyan sang akon iloy. 12Ngaa bala ginsabak pa ako sang akon iloy kag ginpatiti? 13Kon napatay lang ako sadto, malinong na kuntani ako subong, nga nagakatulog kag nagapahuway 14upod sa mga hari kag mga pangulo sang kalibutan nga nagpatindog sang mga palasyo3:14 mga palasyo: ukon, mga bilding. nga guba na subong.3:14 nagpatindog… subong: ukon, nagpatindog liwat sang mga guba nga palasyo. 15Nagapahuway man kuntani ako upod sa mga manugdumala nga ang ila mga balay puno sang bulawan kag pilak. 16Maayo pa kuntani nga pareho na lang ako sang mga bata nga napatay sa ila pagkatawo kag ginlubong, nga wala na makakita sang kasanag. 17Didto sa lugar sang mga patay, ang mga malaot wala na nagahimo sing malain kag ang mga kapoy nagapahuway na. 18Kag didto, ang mga bihag nagapatawhay-tawhay na kag indi na nila mabatian ang singgit sang mga tawo nga nagapilit sa ila sa pag-obra. 19Ang tanan nga klase sang tawo ato didto, bantog man ukon indi. Kag ang mga ulipon hilway na didto sa ila mga agalon.
20“Ngaa ginatugutan pa nga mabuhi ang tawo nga nagaantos kag nagasakit ang ila buot? 21Nagahandom sila nga mapatay, pero wala sila mapatay. Ginapangita nila ang kamatayon nga sobra pa sa pagpangita sang tawo sang manggad nga natago. 22Malipayon lang sila kon patay na sila kag malubong na. 23Ngaa ginatugutan pa nga mabuhi ang tawo nga wala man lang siya kahibalo sang iya dangatan? Ginbuot sang Dios nga indi niya mahibaluan ang iya palaabuton. 24Indi ako makakaon sa sobra nga pagpangasubo, kag wala nagauntat ang akon pag-ugayong. 25Ang ginakahadlukan ko natabo sa akon. 26Wala ako sing kalinong kag katawhayan. Kag wala ako sing kapahuwayan kundi kagamo lang.”
