Iov 29 – NTLR & NUB

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 29:1-25

1Iov și‑a continuat discursul și a zis:

2„Ce n‑aș da să fiu ca în lunile din trecut,

ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,

3când candela Lui strălucea peste capul meu,

și, prin lumina Lui, umblam în întuneric,

4ca atunci când eram în zilele rodniciei mele,

când sfatul lui Dumnezeu era peste cortul meu,

5când Cel Atotputernic era încă cu mine,

când copiii mei erau în jurul meu,

6când mi se scăldau pașii în smântână,

iar stânca turna lângă mine pâraie de ulei.

7Când ieșeam la poarta cetății,

când îmi pregăteam scaunul în piață,

8cei tineri mă vedeau și se trăgeau înapoi,

iar cei în vârstă se ridicau și rămâneau în picioare,

9conducătorii se opreau din vorbit

și‑și puneau mâna la gură,

10glasul conducătorilor amuțea

și li se lipea limba de cerul gurii.

11Oricine mă auzea mă numea fericit,

și oricine mă vedea era de partea mea,

12pentru că scăpam pe săracul care striga după ajutor

și pe orfanul care nu avea sprijin.

13Omul care murea mă binecuvânta;

făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

14Îmbrăcam dreptatea ca pe o haină,

judecata dreaptă îmi era robă și turban;

15eram ochi pentru cel orb

și picior pentru cel olog;

16eram tată pentru cel nevoiaș

și cercetam cauza celui străin.

17Zdrobeam colții celui nedrept

și smulgeam prada din dinții lui.

18Îmi ziceam: «Voi muri în cuibul meu,

și zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19Rădăcina mea va ajunge la apă,

și roua va înnopta pe ramurile mele.

20Gloria20 Cu referire la suflet, cea mai nobilă parte a ființei umane. mea va fi mereu proaspătă alături de mine

și arcul meu va fi mereu nou în mâna mea.»

21Toți mă ascultau și așteptau,

tăceau așteptând sfatul meu.

22După ce vorbeam eu, nu mai vorbea nimeni,

și cuvântul meu cădea peste ei ca picăturile de ploaie.

23Ei mă așteptau ca pe ploaie,

își deschideau gura ca după o ploaie târzie23 Sau: ploaie primăvăratică, sezonul ploios începând în octombrie și sfârșindu‑se în aprilie..

24Când le zâmbeam, nu le venea să creadă,

și nu făceau să pălească seninătatea feței mele.24 Sensul versetului este nesigur.

25Le alegeam calea și locuiam ca un conducător,

sălășluiam ca un rege în mijlocul cetelor sale,

eram ca unul care îi mângâie pe cei ce bocesc.

Swedish Contemporary Bible

Job 29:1-25

Jobs sista tal

1Job fortsatte sitt tal:

2Jag längtar tillbaka till månader som gått,

när Gud vakade över mig,

3när hans lampa sken över mig,

när jag vandrade i hans ljus genom mörkret,

4när jag var i min krafts tid,

när Guds vänskap fanns i mitt hus,

5när den Väldige alltid var med mig,

när mina barn fanns runt omkring mig

6när jag vadade i grädde,

och ur klippan rann floder av olja fram åt mig.

7På den tiden när jag gick ut till stadsporten

och intog min plats på torget,

8såg de yngre mig och gick åt sidan,

och de äldre reste sig av respekt för mig.

9Furstar valde att inte yttra sig

och satte handen för munnen.

10Furstarnas röst tystnade,

och deras tunga fastnade i gommen.

11Alla som lyssnade till mig talade väl om mig,

alla som hörde mig stämde in i vad jag sa,

12för jag räddade den fattige som ropade,

och den faderlöse, som inte hade någon som hjälpte.

13Den döende välsignade mig,

och jag fick änkan att sjunga av glädje.

14Rättfärdigheten var den dräkt jag tog på mig,

och rättvisan min mantel och huvudbonad.

15Jag var den blindes ögon

och den lames fötter.

16Jag var en far för de fattiga

och tog mig an den okändes sak.

17Jag krossade käkarna på illgärningsmannen

och ryckte rovet från hans tänder.

18Jag tänkte:

”Jag ska dö stilla och lugnt i mitt eget bo,

mina dagar ska bli många som sandkornen.

19Min rot når till vatten,

nattens dagg vilar på mina grenar.

20Min ära förnyas,

och bågen i min hand förblir ny.”

21Förväntansfullt lyssnade man till mig då,

väntade tyst på mina råd.

22När jag hade sagt mitt hade ingen något att tillägga,

för mina ord föll väl för dem.

23De väntade på mig som på regn

och drack törstigt in varje ord som vårregn.

24När jag log mot dem,

trodde de det knappt,

men när mitt ansikte lyste

fick de nytt mod.29:24 Grundtextens innebörd är osäker.

25Jag valde en väg åt dem

och satt som deras hövding.

Jag levde som en kung bland sina trupper

och var som en tröstare för dem som sörjde.