1Iov și‑a continuat discursul și a zis:
2„Ce n‑aș da să fiu ca în lunile din trecut,
ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
3când candela Lui strălucea peste capul meu,
și, prin lumina Lui, umblam în întuneric,
4ca atunci când eram în zilele rodniciei mele,
când sfatul lui Dumnezeu era peste cortul meu,
5când Cel Atotputernic era încă cu mine,
când copiii mei erau în jurul meu,
6când mi se scăldau pașii în smântână,
iar stânca turna lângă mine pâraie de ulei.
7Când ieșeam la poarta cetății,
când îmi pregăteam scaunul în piață,
8cei tineri mă vedeau și se trăgeau înapoi,
iar cei în vârstă se ridicau și rămâneau în picioare,
9conducătorii se opreau din vorbit
și‑și puneau mâna la gură,
10glasul conducătorilor amuțea
și li se lipea limba de cerul gurii.
11Oricine mă auzea mă numea fericit,
și oricine mă vedea era de partea mea,
12pentru că scăpam pe săracul care striga după ajutor
și pe orfanul care nu avea sprijin.
13Omul care murea mă binecuvânta;
făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14Îmbrăcam dreptatea ca pe o haină,
judecata dreaptă îmi era robă și turban;
15eram ochi pentru cel orb
și picior pentru cel olog;
16eram tată pentru cel nevoiaș
și cercetam cauza celui străin.
17Zdrobeam colții celui nedrept
și smulgeam prada din dinții lui.
18Îmi ziceam: «Voi muri în cuibul meu,
și zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19Rădăcina mea va ajunge la apă,
și roua va înnopta pe ramurile mele.
20Gloria20 Cu referire la suflet, cea mai nobilă parte a ființei umane. mea va fi mereu proaspătă alături de mine
și arcul meu va fi mereu nou în mâna mea.»
21Toți mă ascultau și așteptau,
tăceau așteptând sfatul meu.
22După ce vorbeam eu, nu mai vorbea nimeni,
și cuvântul meu cădea peste ei ca picăturile de ploaie.
23Ei mă așteptau ca pe ploaie,
își deschideau gura ca după o ploaie târzie23 Sau: ploaie primăvăratică, sezonul ploios începând în octombrie și sfârșindu‑se în aprilie..
24Când le zâmbeam, nu le venea să creadă,
și nu făceau să pălească seninătatea feței mele.24 Sensul versetului este nesigur.
25Le alegeam calea și locuiam ca un conducător,
sălășluiam ca un rege în mijlocul cetelor sale,
eram ca unul care îi mângâie pe cei ce bocesc.
回憶昔日的幸福
1約伯接著說：
2「但願我回到從前的歲月，
回到上帝看顧我的日子。
3那時，祂的燈在我頭上照耀，
祂的光伴我走過黑暗。
4那時，我身強力壯，
上帝是我家的密友；
5全能者尚與我同在，
兒女圍繞在我身旁；
6我用奶油洗腳，
磐石為我湧出橄欖油。
7「那時，我去城門口，
到廣場就坐，
8青年看見我便迴避，
老人也起身肅立；
9王侯都停止講話，
用手掩口；
10權貴都靜默無聲，
舌頭緊貼上膛。
11聽見我的都祝福我，
看見我的都稱讚我。
12因為我拯救求助的窮人，
解救無人援助的孤兒。
13臨終的人為我祝福，
我使寡婦心裡歡唱。
14我以公義為衣穿在身上，
公正是我的外袍和帽子。
15我做瞎子的眼、
瘸子的腳；
16我做窮人的父，
為陌生人伸冤。
17我打落惡人的毒牙，
從他們口中救出受害者。
18「我想，『我必在家中安然離世，
我的年日必多如塵沙。
19我的根伸展到水邊，
枝子整夜沐浴甘露。
20我的尊榮永不褪色。
手中的弓常新不敗。』
21「人們期待聆聽我的話，
默然等候我的教導。
22我講完後，無人再發言；
我的話滋潤他們的心田。
23他們盼我如盼甘霖，
張著口如慕春雨。
24我的微笑令他們受寵若驚，
他們從不使我臉色不悅。
25我為他們選擇道路，並且做首領，
我就像君王住在軍中，
又如傷心之人的安慰者。
