Răspunsul lui Iov
1Iov a răspuns și a zis:
2„Ce bine l‑ai ajutat tu pe cel fără putere!
Ce bine ai sprijinit tu brațul fără tărie!
3Ce sfaturi bune ai dat tu celui lipsit de înțelepciune!
Ce multă înțelegere i‑ai arătat!
4Cu4 Sau: Către cine ai rostit aceste cuvinte
și a cui suflare a ieșit din tine?
5Umbrele tremură,
de sub ape și de sub locuitorii lor.
6Locuința Morților este goală înaintea lui Dumnezeu,
iar Locul Nimicirii6 Ebr.: Abadon nu este acoperit.
7El întinde nordul asupra golului
și atârnă pământul pe nimic.
8El leagă apele în norii Săi,
iar norii nu se rup de greutatea lor.
9El acoperă fața tronului Său,
întinzându‑Și norii peste el.
10El a trasat o boltă peste fața apelor,
până la marginea dintre lumină și întuneric.
11Stâlpii cerurilor se clatină
și se înspăimântă la mustrarea Sa.
12Prin puterea Lui a liniștit marea
și prin priceperea Lui l‑a zdrobit pe Rahab12 Monstru al mării. Rahab este folosit adesea ca nume poetic pentru Egipt (vezi Is. 30:7)..
13Suflarea Lui înseninează cerurile,
mâna Lui străpunge șarpele fugar13 Probabil cu referire la Leviatan. Vezi 3:8 și Is. 27:1..
14Iată, acestea sunt doar marginile căilor Sale
și cât de slabă este șoapta pe care o auzim despre El.
Dar cine poate înțelege tunetul puterii Sale?“
Réponse de Job à Bildad
On ne connaît ni ne comprend l’œuvre de Dieu
1Alors Job prit la parole et dit :
2Ah, comme tu sais bien ╵aider l’homme sans force,
et secourir le bras ╵qui n’a plus de vigueur !
3Quel bon conseil tu donnes ╵à celui qui se trouve ╵dépourvu de sagesse,
et comme tu répands ╵la science à profusion !
4Mais à qui donc, dis-moi, ╵s’adressent tes discours ?
De quelle inspiration ╵émanent tes paroles ?
5Tous ceux qui sont morts tremblent
bien au-dessous des mers ╵et des êtres qui les habitent,
6car le séjour des morts ╵est à nu devant Dieu,
et le royaume des défunts26.6 En hébreu : Abaddôn, c’est-à-dire le lieu de destruction. Dans Ap 9.11, c’est le nom de l’ange de l’abîme. ╵n’a rien pour se couvrir.
7Il étend sur le vide ╵la région de l’Arctique
et il suspend la terre ╵au-dessus du néant.
8Il enserre les eaux ╵dans ses nuées épaisses,
mais jamais, sous leur poids, ╵les nuages n’éclatent.
9Il a couvert d’un voile ╵la face de son trône
en étendant sur lui ╵son épaisse nuée.
10Il a tracé un cercle ╵sur la face des eaux,
au lieu où la lumière ╵rencontre les ténèbres.
11Les colonnes du ciel ╵sont ébranlées,
épouvantées, ╵à sa menace.
12Par sa puissance, ╵il agite la mer ;
par son intelligence, ╵il en brise le monstre26.12 Voir v. 13 ; 3.8 et note. Autre traduction : il en brise l’orgueil (voir 9.13 et note)..
13Sous l’effet de son souffle, ╵le ciel devient serein.
Quant au serpent fuyard26.13 Voir Es 27.1 et note., ╵sa main l’a transpercé.
14Cependant, ce n’est là ╵qu’une infime partie ╵de ce qu’il accomplit,
dont nous ne percevons ╵qu’un murmure léger.
Qui pourra donc comprendre ╵les éclats de tonnerre ╵de sa puissance ?
