Al treilea discurs al lui Elifaz
1Atunci Elifaz din Teman i‑a zis:
2„Poate un om să‑i fie de folos lui Dumnezeu?
Chiar cel mai înțelept Îi poate sluji la ceva?
3Ce bucurie are Cel Atotputernic dacă trăiești drept?
Ce câștigă El dacă sunt curate căile tale?
4Din cauză că ai teamă de Dumnezeu te mustră El
și intră la judecată cu tine?
5Nu este mare răutatea ta?
Nu sunt fără sfârșit nelegiuirile tale?
6N‑ai luat tu garanții de la frații tăi fără motiv?
Ai despuiat oameni de îmbrăcămintea lor.
7N‑ai dat apă celui însetat
și n‑ai vrut să dai pâine celui flămând,
8deși erai un om puternic și țara era a ta,
erai un om onorat; trăiai în ea.
9Tu ai trimis pe văduve cu mâinile goale
și ai zdrobit brațele celor orfani.
10De aceea ești înconjurat de curse
și te înspăimântă groaza dintr-odată.
11De aceea este atât de întuneric, încât nu poți vedea,
și te acoperă un șuvoi de ape.
12Nu este Dumnezeu în înălțimea cerurilor?
Privește cât de mărețe sunt cele mai înalte stele!
13Totuși, tu zici: «Ce știe Dumnezeu?
Poate El judeca prin negură deasă?
14Nori groși Îl înfășoară și astfel nu ne vede,
atunci când El umblă pe orizontul cerurilor.»
15Vei urma tu calea veche
pe care au urmat‑o cei nelegiuiți?
16Ei au fost smulși înainte de vreme;
temelia le‑a fost spălată de un șuvoi de apă.
17Ei I‑au zis lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!
Ce ne poate face Cel Atotputernic?»
18Totuși, El le‑a umplut casele de bunătăți.
Dar departe de mine sfatul celor răi!
19Cei drepți văd căderea lor și se bucură
și cel nevinovat își bate joc de ei, zicând:
20«Dușmanii noștri sunt nimiciți,
focul le mistuie bogăția!»
21Împrietenește‑te cu El, te rog, și fă pace;
în felul acesta, vei avea parte de bine.
22Primește, te rog, învățătura din gura Sa,
pune‑ți în inimă cuvintele Lui.
23Dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, vei fi ridicat.
Dacă vei îndepărta nedreptatea din cortul tău,
24dacă vei arunca aurul în țărână
și aurul de Ofir între pietrele uedurilor24 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar.,
25atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău
și argintul tău cel mai prețios.
26Te vei bucura în Cel Atotputernic
și‑ți vei ridica fața spre Dumnezeu.
27Te vei ruga Lui și El te va auzi,
iar tu îți vei ține jurămintele.
28Ce vei hotărî se va împlini,
lumina va străluci pe căile tale.
29Când oamenii sunt smeriți, Tu spui: «Să fie ridicați!»
El va izbăvi pe cel cu privirea plecată.
30El îl va elibera chiar și pe cel ce nu este nevinovat;
el va scăpa datorită curăției mâinilor tale.“
Tercer discurso de Elifaz
1A esto respondió Elifaz de Temán:
2«¿Puede alguien, por muy sabio que sea,
serle a Dios de algún provecho?
3¿Sacará alguna ventaja el Todopoderoso
con que seas un hombre justo?
¿Tendrá algún beneficio
si tu conducta es intachable?
4¿Acaso te reprende por temerlo,
y por eso te lleva a juicio?
5¿No es acaso demasiada tu maldad?
¿Y no son incontables tus pecados?
6Sin motivo demandabas fianza de tus hermanos,
y en prenda los despojabas de sus mantos;
¡desnudos los dejabas!
7Al sediento no le dabas agua;
al hambriento le negabas la comida.
8Hombre poderoso, te adueñaste de la tierra;
hombre ilustre, en ella te asentaste.
9No les dabas nada a las viudas,
y para colmo les quitabas todo22:9 les quitabas todo. Alt. les anulaste la fuerza. Lit. sus brazos fueron rotos. a los huérfanos.
10Por eso ahora te ves rodeado de trampas,
y te asaltan temores repentinos;
11la oscuridad te impide ver,
y te ahogan las aguas torrenciales.
12»¿No está Dios en las alturas de los cielos?
¡Mira las estrellas, cuán altas y remotas!
13Sin embargo, preguntas: “¿Y Dios qué sabe?
¿Puede acaso juzgar a través de las tinieblas?
14Él recorre los cielos de un extremo al otro,
y densas nubes lo envuelven,
¡así que no puede vernos!”
15»¿Vas a seguir por los trillados caminos
que han recorrido los malvados?
16Perdieron la vida antes de tiempo;
un diluvio arrasó sus cimientos.
17Increparon a Dios: “¡Déjanos tranquilos!
¿Qué puedes tú hacernos,22:17 hacernos (LXX y Siríaca); hacerle (TM). Todopoderoso?”
18¡Y fue Dios quien llenó sus casas de bienes!
¡Yo no me dejaré llevar por sus malos consejos!
19»Los justos se alegran al ver la ruina de los malvados;
los inocentes dicen en son de burla:
20“Nuestros enemigos han sido destruidos;
¡el fuego ha consumido sus riquezas!”
21»Sométete a Dios; ponte en paz con él,
y volverá a ti la prosperidad.
22Acepta la enseñanza que mana de su boca;
¡grábate sus palabras en el corazón!
23Si te vuelves al Todopoderoso
y alejas de tu casa la maldad,
serás del todo restaurado;
24si tu oro refinado22:24 oro refinado. Lit. oro de Ofir. lo arrojas por el suelo,
entre rocas y cañadas,
25tendrás por oro al Todopoderoso,
y será él para ti como plata refinada.
26En el Todopoderoso te deleitarás;
ante Dios levantarás tu rostro.
27Cuando ores, él te escuchará,
y tú cumplirás tus votos.
28Tendrás éxito en todo lo que emprendas,
y en tus caminos brillará la luz.
29Porque Dios humilla a los altaneros,
y exalta a los humildes.
30Él salva al que es inocente,
y por tu honradez quedarás a salvo».22:30 Él salva … salvo. Alt. Él salva al que es culpable, / y lo salva por la limpieza de tus manos.
