Răspunsul lui Iov
1Iov a răspuns și a zis:
2„Ascultați cu atenție cuvintele mele!
Aceasta este mângâierea pe care v‑o cer.
3Lăsați‑mă să vorbesc,
iar atunci când voi termina, vă puteți bate joc.
4Este plângerea mea adresată unui om?
Și de ce n‑ar fi duhul meu nerăbdător?
5Priviți‑mă, mirați‑vă
și puneți‑vă mâna la gură!
6Când mă gândesc la acestea mă îngrozesc
și un tremur îmi cuprinde trupul.
7De ce trăiesc cei răi,
de ce ajung la bătrânețe și se întăresc în putere?
8Sămânța lor este statornicită în prezența lor, împreună cu ei,
iar odraslele lor rămân înaintea ochilor lor.
9Casele lor sunt ferite de groază,
și nicio nuia a lui Dumnezeu nu este asupra lor.
10Taurii lor10 Lit.: Taurul lui. prăsesc și nu dau greș;
vacile lor fată și nu leapădă.
11Ei își trimit copilașii să alerge ca o turmă
și copiii lor zburdă pe lângă ei.
12Cântă la tamburină și liră
și se bucură la sunetul fluierului.
13Își trăiesc zilele în bunăstare
și se coboară în Locuința Morților în pace13 Termenul ebraic tradus aici cu pace poate fi tradus și cu: într‑o clipă..
14Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!
Nu vrem să cunoaștem căile Tale.
15Cine este Cel Atotputernic ca să‑I slujim?
Ce câștigăm dacă ne rugăm Lui?»
16Iată, bunăstarea lor nu este în mâna lor.16 Sau: Totuși, nu sunt stăpâni pe fericirea lor.
Sfatul celor răi este departe de mine.
17De câte ori li se stinge candela celor răi
și vine nenorocirea peste cei ca ei?
Le dă Dumnezeu dureri în mânia Lui?
18Sunt ei ca paiul înaintea vântului
și ca pleava luată de vijelie?17-18 Sau: De câte ori nu li se stinge candela celor răi! / De câte ori nu vine nenorocirea peste ei! / De câte ori nu le dă Dumnezeu dureri, în mânia Sa! 18 Ei sunt ca paiul înaintea vântului / și ca pleava luată de vijelie.
19Voi ziceți: «Dumnezeu păstrează pedeapsa pentru copiii lor!»
Însă el, cel nelegiuit, ar trebui pedepsit, ca astfel să‑și dea seama!
20Ochii lui să vadă nimicirea lui,
și el să bea din mânia Celui Atotputernic.
21Ce plăcere va avea de familia pe care o lasă în urmă,
când numărul lunilor lui au ajuns la capăt?
22Îl va învăța cineva pe Dumnezeu cunoștința,
pe El, Cel Care judecă pe cei înălțați?
23Un om moare în plină putere,
în deplină siguranță și fără greutăți,
24cu trupul24 Sensul termenului este nesigur. plin de grăsime
și cu măduva mustind în oasele lui.
25Iar un altul moare cu amărăciune în suflet,
fără să fi gustat niciodată binele.
26Totuși, amândoi stau în țărână
și viermii îi acoperă.
27Iată, eu știu gândurile voastre,
planurile prin care vreți să‑mi faceți rău.
28Voi ziceți: «Unde este casa nobilului?
Unde este cortul locuinței celor răi?»
29Nu i‑ați întrebat pe cei ce călătoresc
și n‑ați luat voi aminte la mărturia lor,
30potrivit căreia cel rău este cruțat în ziua nenorocirii
și scăpat în ziua mâniei?
31Cine îl mustră în față pentru calea lui?
Cine îl răsplătește pentru ce a făcut?
32Când este dus în groapă,
i se pune o strajă la mormânt.
33Bulgării de pământ din vale îi sunt dulci;
toți oamenii merg după el,
iar și cei ce merg înaintea lui sunt fără număr.33 Sau: toți oamenii îi vor urma, / iar și cei ce au mers înaintea lui sunt fără număr. Varianta din text se poate referi la un cortegiu funerar, pe când cea de la nota de subsol se poate referi la realitatea universală a morții.
34Deci cum mă veți mângâia voi cu vorbe deșarte?
Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât minciună?“
Jobs syvende tale: Et svar til Zofar
1Job gav ham følgende svar:
2„Den eneste trøst, I kan give mig,
er, hvis I tier stille og lytter til mine ord.
3Gid I ville finde jer i at høre på mig.
Bagefter kan I altid håne mig igen!
4Det er Gud og ikke mennesker, jeg beklager mig til.
Er det mærkeligt, at jeg er så utilfreds?
5Prøv engang at se på mig!
Er det ikke et chokerende syn?
6Når jeg tænker over det, fyldes jeg med rædsel,
så jeg ryster over hele kroppen.
7Hvorfor klarer de gudløse sig godt her i livet?
Hvorfor lever de længe og bliver rige?
8De ser deres børn vokse op og etablere sig,
de kan glæde sig over samværet med familien.
9De lever trygt i deres sikre hjem,
og Guds straf når dem ikke.
10Deres tyre avler uden problemer,
deres køer aborterer ikke.
11Deres småbørn løber frit omkring,
boltrer sig på marken som uskyldige lam.
12De gudløse danser og synger og morer sig
til trommer, harper og fløjter.
13De lever lykkeligt til deres dages ende
og får en nem og smertefri død,
14selv om de siger: ‚Hold dig væk, Gud,
vi vil ikke have noget med dig at gøre.’
15‚Hvorfor skulle vi adlyde den såkaldt almægtige?’
‚Hvad nytter det at bede til ham?’ spørger de.
16‚Enhver er sin egen lykkes smed!’ ser det ud til.
Men sådan vil jeg ikke tænke.
17De onde bliver sjældent ramt af ulykke,
de har ingen større problemer,
og de bliver ikke tromlet ned af Guds vrede.
18De er ikke som avner og strå,
der blæses bort af vinden.
19‚Så straffer Gud deres børn,’ siger I.
Men burde de gudløse ikke selv blive straffet?
20Lad dem selv opleve deres ulykke
og smage den Almægtiges vrede.
21Når de først er døde, er det ikke deres sag,
hvad der sker med de efterladte.
22Men hvem kan belære Gud?
Hvem kan dømme den højeste dommer?
23Nogle mennesker dør på lykkens tinde,
helt trygge og ganske uden sorger.
24Mad og drikke har de i overflod,
og de har altid været sunde og raske.
25Andre mennesker dør, før de har smagt livets goder,
og de er helt opslugt af bitterhed.
26Begge slags mennesker lægges i graven,
hvor de bliver ædt af de samme orme.
27Nuvel, jeg ved godt, hvad I vil svare,
hvilke indvendinger I vil komme med.
28I har hørt om nogle rige, gudløse folk,
som også blev ramt af ulykker.
29Men prøv at spørge dem, der er vidt berejste,
hør, hvad de siger om deres erfaringer:
30De gudløse skånes, når ulykken kommer,
de finder altid en udvej.
31Ingen retsforfølger dem,
ingen tør kræve dem til regnskab.
32Når de dør og føres til graven,
står der æresvagt ved gravstedet.
33De har et stort begravelsesfølge
og bliver lagt til hvile i fred.
34Jeres trøst er intet værd.
Jeres snak er ikke andet end bedrag.”
