Răspunsul lui Iov
1Iov a răspuns și a zis:
2„Până când îmi veți chinui sufletul
și mă veți zdrobi cu vorbe?
3De zece ori3 Sau: de multe ori. m‑ați batjocorit.
Nu v‑a fost rușine să mă insultați.
4Dacă într-adevăr am greșit,
greșeala mea rămâne cu mine peste noapte.
5Dacă într-adevăr vă înălțați împotriva mea
și folosiți rușinea mea drept dovadă împotriva mea,
6să știți atunci că Dumnezeu a greșit față de mine
și m‑a înconjurat cu lațul Lui.
7Iată, strig: «Violență!», dar nu mi se răspunde;
strig după ajutor, dar nu este dreptate.
8El mi‑a tăiat calea și nu mai pot trece,
El mi‑a învăluit cărările în întuneric.
9M‑a dezbrăcat de gloria mea
și mi‑a smuls coroana de pe cap.
10Mă dărâmă de jur împrejur și sunt dus;
îmi smulge speranța ca pe un copac.
11Mânia Lui s‑a aprins împotriva mea;
mă consideră unul dintre vrăjmașii Săi.
12Oștile Lui pornesc în forță,
au ridicat o rampă de asalt în drumul lor către mine,
și‑au așezat tabăra în jurul cortului meu.
13Mi‑a îndepărtat frații de mine,
cunoscuții mei s‑au înstrăinat de mine.
14Rudele mele m‑au părăsit,
și prietenii m‑au uitat.
15Sunt un străin pentru oaspeții și roabele15 Vezi 31:13. mele;
în ochii lor sunt un necunoscut.
16Îmi chem slujitorul, dar el nu‑mi răspunde,
deși caut bunăvoința lui cu gura mea.
17Suflarea mea stârnește repulsie soției mele,
și sunt dezgustător pentru fiii mamei mele.17 Lit.: fiii pântecului meu.
18Chiar și copiii mă resping;
când mă ridic, ei vorbesc împotriva mea.
19Toți prietenii mei apropiați mă disprețuiesc;
cei pe care‑i iubesc s‑au întors împotriva mea.
20Mi se lipesc oasele de carne;
n‑am rămas decât cu pielea dinților mei.
21Arătați bunăvoință față de mine, prietenii mei, arătați bunăvoință față de mine,
pentru că m‑a lovit mâna lui Dumnezeu!
22De ce mă urmăriți ca Dumnezeu
și nu vă mulțumiți cu carnea mea?
23O, aș vrea să‑mi fie scrise cuvintele,
să fie scrise pe un sul,
24să fie săpate în stâncă pentru totdeauna,
cu o daltă de fier și cu plumb!
25Dar eu știu că Răscumpărătorul25 Sau: Apărătorul. meu este viu
și că, la urmă, va sta pe țărână.
26Chiar după ce pielea mi‑a fost nimicită,
în trup fiind26 Sau: despărțit de trupul meu., Îl voi vedea pe Dumnezeu.
27Îl voi vedea de partea mea,
Îl voi vedea cu ochii mei, și nu‑mi va mai fi un străin27 Sau: Îl voi vedea eu însumi, / ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia.!
Mi se mistuie rărunchii înăuntrul meu.25-27 Sau: pe pământ, 26chiar dacă pielea îmi va fi nimicită. / Să‑L văd pe Dumnezeu, în trup fiind, / să‑L văd de partea mea, 27 să‑l văd cu ochii mei, să nu‑mi mai fie un străin. De dorul acesta mă mistui înăuntrul meu.
28Veți spune atunci: «De ce îl urmăream?»
Și astfel rădăcina adevărului va fi găsită în mine.
29Temeți‑vă de sabie,
căci mânia aduce pedeapsa sabiei,
ca să știți că există o judecată.“
Jobs reactie op Bildad
1Job gaf Bildad het volgende antwoord:
2‘Hoe lang blijven jullie mij nog tergen en proberen mij met woorden te verpletteren?
3Jullie hebben nu al tienmaal verteld dat ik een zondaar ben! Schamen jullie je niet mij elke keer zo aan te vallen?
4Trouwens, als ik inderdaad verkeerd was, is dat in de eerste plaats mijn zorg.
5Als jullie zoʼn hoge dunk van jezelf hebben en mij erop wijzen dat ik schuldig ben,
6weet dan wel dat God mij heeft overweldigd en in zijn net heeft gevangen.
7Ik roep wel om hulp, maar Hij hoort mij niet. Ik schreeuw, maar een rechtvaardige behandeling krijg ik niet.
8God heeft mij de weg versperd en mijn licht veranderd in duisternis.
9Hij heeft mij van mijn eer beroofd en mij mijn kroon afgenomen.
10Van alle kanten heeft Hij mij afgebroken en nu is het met mij gedaan, mijn hoop heeft hij met wortel en tak uitgerukt.
11Zijn brandende toorn is tegen mij gericht en Hij beschouwt mij als een vijand.
12Hij stuurt zijn troepen om mijn tent te omsingelen en te belegeren.
13Mijn broers en mijn vrienden heeft Hij weggestuurd en zij zijn van mij vervreemd.
14Mijn familieleden zijn weggebleven en mijn vrienden hebben mij in de steek gelaten.
15Mijn gasten, ook mijn dienaren, behandelen mij als een vreemdeling.
16Ik roep mijn dienaar, maar hij komt niet, zelfs niet als ik hem smeek te komen.
17Mijn eigen vrouw heeft een afkeer van mijn adem en mijn broers vinden dat ik stink.
18Zelfs jonge kinderen hebben een afkeer van mij. Als ik ga staan om iets te zeggen, lachen zij mij uit!
19Mijn beste vrienden mijden mij. De mensen van wie ik hield, keren zich tegen mij.
20Ik ben vel over been en heb alleen mijn tandvlees overgehouden.
21Och mijn vrienden, heb toch medelijden met mij, want de hand van God heeft mij hard geslagen.
22Waarom achtervolgen jullie mij net zoals God doet? Krijgen jullie er nooit genoeg van mij te beledigen?
23-24 Och, ik zou willen dat mijn woorden met een ijzeren stift in lood gegrift, ja in de rots werden gehouwen, zodat zij daar voor altijd zouden staan.
25Want ik weet dat mijn Verlosser leeft en dat Hij uiteindelijk mijn recht hier op aarde zal herstellen.
26Ook al is mijn lichaam dan geschonden, toch zal ik in dit lichaam God aanschouwen.
27Ja, ik zal Hem zelf zien, niet iemand anders, met mijn eigen ogen. O, wat verlangt mijn hart daarnaar!
28Hoe durven jullie mij te blijven beschuldigen, alsof ik al schuldig ben bevonden?
29Ik waarschuw jullie dat jullie gevaar lopen te worden gestraft voor wat jullie nu doen!’
