Răspunsul lui Iov
1Iov a răspuns și a zis:
2„Am auzit multe lucruri ca acestea!
Sunteți cu toții niște mângâietori jalnici!
3Oare vor avea sfârșit aceste vorbe în vânt?
Sau ce îți dă imbold când răspunzi?
4Și eu aș putea vorbi ca voi,
dacă ați fi în locul meu.
Aș ține cuvântări alese împotriva voastră
și aș da din cap înaintea voastră.
5Dar gura mea v‑ar încuraja,
iar mângâierea buzelor mele v‑ar alina.
6Totuși, dacă vorbesc, nu mi se micșorează durerea,
iar dacă tac, cât din ea pleacă de la mine?
7Dar acum El7 Sau: ea, cu referire la durere. m‑a lăsat fără puteri.
Tu mi‑ai distrus pe toți ai mei,
8m‑ai apucat și toate acestea stau ca mărturie.
Slăbiciunea mea se ridică împotriva mea și mă învinuiește.
9El mă sfâșie și mă asuprește în mânia Lui,
scrâșnește din dinți împotriva mea;
vrăjmașul meu mă străpunge cu privirea lui.
10Oamenii deschid gura să mă batjocorească,
mă bat peste obraji cu dispreț
și se unesc împotriva mea.
11Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celui nelegiuit
și mă aruncă în brațele celor răi.
12Eram în pace, dar El m‑a scuturat,
m‑a apucat de ceafă și m‑a zdrobit;
m‑a luat drept țintă.
13Arcașii Lui m‑au înconjurat.
El îmi străpunge rărunchii fără milă
și‑mi varsă fierea pe pământ.
14Mă frânge bucată cu bucată,
Se năpustește asupra mea ca un viteaz.
15Mi‑am cusut un sac pe piele
și mi‑am îngropat cornul15 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamiene regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). în țărână.
16Fața îmi este roșie de plâns,
iar pe pleoapele mele este umbra morții,16 Sau: este beznă
17deși în mâinile mele nu este violență
și rugăciunea mea este curată.
18Pământule, nu‑mi acoperi sângele!
Strigătul meu să nu găsească loc de odihnă!
19Chiar acum, iată că martorul meu este în ceruri;
apărătorul meu este în înălțimi.
20Mijlocitorul meu este prietenul meu,20 Sau: Prietenii mei râd de mine
în timp ce ochii mei varsă lacrimi către Dumnezeu,
21ca el să decidă pentru om înaintea lui Dumnezeu
și pentru fiul omului înaintea prietenilor săi.
22Căci în anii care vin
mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi întoarce.
Jó
1Então Jó respondeu:
2“Já ouvi muitas palavras como essas.
Pobres consoladores são vocês todos!
3Esses discursos inúteis nunca terminarão?
E você, o que o leva a continuar discutindo?
4Bem que eu poderia falar como vocês,
se estivessem em meu lugar;
eu poderia condená-los com belos discursos
e menear a cabeça contra vocês.
5Mas a minha boca procuraria encorajá-los;
a consolação dos meus lábios daria alívio para vocês.
6“Contudo, se falo, a minha dor não se alivia;
se me calo, ela não desaparece.
7Sem dúvida, ó Deus, tu me esgotaste as forças;
deste fim a toda a minha família.
8Tu me deixaste deprimido, o que é uma testemunha disso;
a minha magreza se levanta e depõe contra mim.
9Deus, em sua ira, ataca-me e faz-me em pedaços
e range os dentes contra mim;
meus inimigos fitam-me com olhar ferino.
10Os homens abrem sua boca contra mim,
esmurram meu rosto com zombaria e se unem contra mim.
11Deus fez-me cair nas mãos dos ímpios
e atirou-me nas garras dos maus.
12Eu estava tranquilo, mas ele me arrebentou;
agarrou-me pelo pescoço e esmagou-me.
Fez de mim o seu alvo;
13seus flecheiros me cercam.
Ele traspassou sem dó os meus rins
e derramou na terra a minha bílis.
14Lança-se sobre mim uma e outra vez;
ataca-me como um guerreiro.
15“Costurei veste de lamento sobre a minha pele
e enterrei a minha testa no pó.
16Meu rosto está rubro de tanto eu chorar,
e sombras densas circundam os meus olhos,
17apesar de não haver violência em minhas mãos
e de ser pura a minha oração.
18“Ó terra, não cubra o meu sangue!
Não haja lugar de repouso para o meu clamor!
19Saibam que agora mesmo a minha testemunha está nos céus;
nas alturas está o meu advogado.
20O meu intercessor é meu amigo,16.20 Ou Meus amigos zombam de mim,
quando diante de Deus correm lágrimas dos meus olhos;
21ele defende a causa do homem perante Deus,
como quem defende a causa de um amigo.
22“Pois mais alguns anos apenas,
e farei a viagem sem retorno.
