Răspunsul lui Iov
1Iov a răspuns și a zis:
2„Am auzit multe lucruri ca acestea!
Sunteți cu toții niște mângâietori jalnici!
3Oare vor avea sfârșit aceste vorbe în vânt?
Sau ce îți dă imbold când răspunzi?
4Și eu aș putea vorbi ca voi,
dacă ați fi în locul meu.
Aș ține cuvântări alese împotriva voastră
și aș da din cap înaintea voastră.
5Dar gura mea v‑ar încuraja,
iar mângâierea buzelor mele v‑ar alina.
6Totuși, dacă vorbesc, nu mi se micșorează durerea,
iar dacă tac, cât din ea pleacă de la mine?
7Dar acum El7 Sau: ea, cu referire la durere. m‑a lăsat fără puteri.
Tu mi‑ai distrus pe toți ai mei,
8m‑ai apucat și toate acestea stau ca mărturie.
Slăbiciunea mea se ridică împotriva mea și mă învinuiește.
9El mă sfâșie și mă asuprește în mânia Lui,
scrâșnește din dinți împotriva mea;
vrăjmașul meu mă străpunge cu privirea lui.
10Oamenii deschid gura să mă batjocorească,
mă bat peste obraji cu dispreț
și se unesc împotriva mea.
11Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celui nelegiuit
și mă aruncă în brațele celor răi.
12Eram în pace, dar El m‑a scuturat,
m‑a apucat de ceafă și m‑a zdrobit;
m‑a luat drept țintă.
13Arcașii Lui m‑au înconjurat.
El îmi străpunge rărunchii fără milă
și‑mi varsă fierea pe pământ.
14Mă frânge bucată cu bucată,
Se năpustește asupra mea ca un viteaz.
15Mi‑am cusut un sac pe piele
și mi‑am îngropat cornul15 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamiene regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). în țărână.
16Fața îmi este roșie de plâns,
iar pe pleoapele mele este umbra morții,16 Sau: este beznă
17deși în mâinile mele nu este violență
și rugăciunea mea este curată.
18Pământule, nu‑mi acoperi sângele!
Strigătul meu să nu găsească loc de odihnă!
19Chiar acum, iată că martorul meu este în ceruri;
apărătorul meu este în înălțimi.
20Mijlocitorul meu este prietenul meu,20 Sau: Prietenii mei râd de mine
în timp ce ochii mei varsă lacrimi către Dumnezeu,
21ca el să decidă pentru om înaintea lui Dumnezeu
și pentru fiul omului înaintea prietenilor săi.
22Căci în anii care vin
mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi întoarce.
Job ber om tröst och uppmuntran
1Då svarade Job:
2Jag har hört allt det här förut.
Ni är eländiga tröstare allihop.
3Ska du aldrig sluta upp med att prata i vädret?
Vad är det som får dig att fortsätta?
4Men kanske skulle jag tala som ni
om våra roller var ombytta,
komma med långa utläggningar
och skaka på huvudet åt er.
5Jag skulle dock uppmuntra er, trösta,
försöka ge lindring.
6Men hur mycket jag än talar,
lindras inte min smärta.
Om jag tiger, släpper den inte.
7Han har tömt mig på all min kraft
och tagit min familj från mig.16:7 Grundtextens innebörd är osäker.
8Du har bundit mig – och det vittnar mot mig.
Min magra gestalt anklagar mig.
9Han jagar mig och sliter sönder mig i vrede.
Han biter ihop tänderna mot mig
och sänder hätska blickar mot mig.
10De har öppnat sin mun mot mig i hån.
De slår mig på kinden
och sammangaddar sig mot mig.
11Gud har överlämnat mig åt de ogudaktiga,
kastat mig i de ondas hand.
12Jag levde lugnt och stilla,
men han bröt ner mig.
Han tog mig i nackskinnet
och krossade mig
och gjorde mig till sin måltavla.
13Hans bågskyttar omger mig,
och genomborrar skoningslöst mina njurar,
så att min galla rinner ut på marken.
14Gång på gång anfaller han mig
och rusar emot mig som en krigare.
15Jag har sytt säcktyg för min hud
och sänker ner mitt ansikte16:15 Ordagrant: mitt horn, som ofta är ett poetiskt uttryck för bl.a. ära. Se t.ex. not till 2 Sam 22:36. i stoftet.
16Mitt ansikte är rött av gråt,
och runt mina ögon finns en djup skugga.
17Ändå är mina händer fria från våld
och min bön ren.
18Du jord, täck inte över mitt blod!
Låt mitt rop aldrig läggas till vila.
19Redan nu har jag mitt vittne i himlen.
Min försvarare finns där uppe i det höga.
20Mina vänner gör mig till åtlöje,16:20 Avsnittet är svårtolkat, och vänner kan antingen vara en parentetisk utsaga, eller om det tolkas som singularis (som många översättningar gör), är det en fortsättning på v. 19 och kan ev. översättas: Min vän är min medlare när jag utgjuter mina tårar inför Gud, och han ber för människan inför Gud som en människa ber för en annan.
mitt öga fäller tårar inför Gud.
21Han vädjar för en människa inför Gud,
som ett människobarn vädjar för sin nästa.
22Om bara några år ska jag börja den vandring
från vilken jag aldrig återvänder.
