Iov 16 – NTLR & CST

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 16:1-22

Răspunsul lui Iov

1Iov a răspuns și a zis:

2„Am auzit multe lucruri ca acestea!

Sunteți cu toții niște mângâietori jalnici!

3Oare vor avea sfârșit aceste vorbe în vânt?

Sau ce îți dă imbold când răspunzi?

4Și eu aș putea vorbi ca voi,

dacă ați fi în locul meu.

Aș ține cuvântări alese împotriva voastră

și aș da din cap înaintea voastră.

5Dar gura mea v‑ar încuraja,

iar mângâierea buzelor mele v‑ar alina.

6Totuși, dacă vorbesc, nu mi se micșorează durerea,

iar dacă tac, cât din ea pleacă de la mine?

7Dar acum El7 Sau: ea, cu referire la durere. m‑a lăsat fără puteri.

Tu mi‑ai distrus pe toți ai mei,

8m‑ai apucat și toate acestea stau ca mărturie.

Slăbiciunea mea se ridică împotriva mea și mă învinuiește.

9El mă sfâșie și mă asuprește în mânia Lui,

scrâșnește din dinți împotriva mea;

vrăjmașul meu mă străpunge cu privirea lui.

10Oamenii deschid gura să mă batjocorească,

mă bat peste obraji cu dispreț

și se unesc împotriva mea.

11Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celui nelegiuit

și mă aruncă în brațele celor răi.

12Eram în pace, dar El m‑a scuturat,

m‑a apucat de ceafă și m‑a zdrobit;

m‑a luat drept țintă.

13Arcașii Lui m‑au înconjurat.

El îmi străpunge rărunchii fără milă

și‑mi varsă fierea pe pământ.

14Mă frânge bucată cu bucată,

Se năpustește asupra mea ca un viteaz.

15Mi‑am cusut un sac pe piele

și mi‑am îngropat cornul15 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamiene regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). în țărână.

16Fața îmi este roșie de plâns,

iar pe pleoapele mele este umbra morții,16 Sau: este beznă

17deși în mâinile mele nu este violență

și rugăciunea mea este curată.

18Pământule, nu‑mi acoperi sângele!

Strigătul meu să nu găsească loc de odihnă!

19Chiar acum, iată că martorul meu este în ceruri;

apărătorul meu este în înălțimi.

20Mijlocitorul meu este prietenul meu,20 Sau: Prietenii mei râd de mine

în timp ce ochii mei varsă lacrimi către Dumnezeu,

21ca el să decidă pentru om înaintea lui Dumnezeu

și pentru fiul omului înaintea prietenilor săi.

22Căci în anii care vin

mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi întoarce.

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Job 16:1-22

Quinto discurso de Job

1A esto, Job contestó:

2«He escuchado muchas cosas como estas;

¡valiente consuelo el de16:2 valiente consuelo el de. Lit. consoladores de calamidad sois. todos vosotros!

3¿No habrá fin a vuestras peroratas?

¿Qué os irrita tanto que seguís contendiendo?

4¡También yo podría hablar del mismo modo

si estuvierais vosotros en mi lugar!

¡También yo pronunciaría bellos discursos contra vosotros,

meneando con sarcasmo la cabeza!

5¡Os infundiría nuevos bríos con la boca;

os daría consuelo con los labios!

6»Si hablo, mi dolor no disminuye;

si me callo, tampoco se me calma.

7Ciertamente Dios me ha destruido;

ha exterminado16:7 ha exterminado. Lit. tú has exterminado. a toda mi familia.

8Me tiene acorralado, y da testimonio contra mí;

mi deplorable estado se levanta y me condena.

9»En su enojo, Dios me desgarra y me persigue;

rechina los dientes contra mí;

en mí clava su mirada mi adversario.

10La gente se mofa de mí abiertamente;

burlones, me dan de bofetadas,

y todos juntos se ponen en mi contra.

11Dios me ha entregado en manos de gente inicua;

me ha arrojado en las garras de los malvados.

12Yo vivía tranquilo, pero él me destrozó;

me agarró por el cuello y me hizo pedazos;

¡me hizo blanco de sus ataques!

13Sus arqueros me rodearon.

Sin piedad me perforaron los riñones,

y mi hiel se derramó por el suelo.

14Abriéndome herida tras herida,

se lanzaron contra mí como un guerrero.

15»El luto es parte de mi cuerpo;

en el polvo tengo enterrada la frente.16:15 enterrada la frente. Lit. enterrado mi cuerno.

16De tanto llorar tengo enrojecida la cara,

profundas ojeras tengo en torno a los ojos;

17pero mis manos están libres de violencia,

y es pura mi oración.

18»¡Ah, tierra, no cubras mi sangre!

¡No dejes que se acalle mi clamor!

19Ahora mismo tengo en los cielos un testigo;

en lo alto se encuentra mi abogado.

20Mi intercesor es mi amigo,16:20 Mi intercesor es mi amigo. Alt. Mis amigos me tratan con burlas.

y ante él me deshago en lágrimas

21para que interceda ante Dios en favor mío,

como quien apela por su amigo.

22Pasarán solo unos cuantos años

antes de que yo emprenda el viaje sin regreso.