1Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,
urechea mea a auzit și a înțeles.
2Ce știți voi știu și eu;
nu sunt mai prejos decât voi.
3Dar vreau să vorbesc Celui Atotputernic,
vreau să‑mi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu!
4Dar voi sunteți niște făuritori de minciuni;
sunteți cu toții niște doctori de nimic.
5Mai bine ați fi tăcut!
Așa ați fi arătat înțelepciune.
6Ascultați apărarea mea
și luați aminte la argumentele buzelor mele!
7Veți vorbi cu nedreptate pentru Dumnezeu
și veți vorbi cu înșelăciune pentru El?
8Îi veți ține partea?
Doar nu Îi veți lua apărarea lui Dumnezeu?
9Va fi oare bine de voi când vă va cerceta?
Îl puteți oare înșela așa cum înșală un om pe un altul?
10Cu siguranță vă va mustra
dacă, pe ascuns, Îi țineți partea.
11Oare nu vă va înspăimânta măreția Lui?
Nu va cădea peste voi groaza Lui?
12Cugetările voastre sunt proverbe de cenușă;
apărările voastre sunt apărări de lut.
13Tăceți și vă voi vorbi;
apoi fie cu mine ce‑o fi!
14Pentru ce să‑mi iau carnea în dinți
și să‑mi pun viața în propriile mâini?
15Iată, chiar dacă mă va ucide, tot voi nădăjdui în El.
Da, îmi voi apăra căile în fața Lui.15 Sau: Poate să mă ucidă, dar nu voi aștepta, / ci îmi voi apăra căile în fața Lui; sau: Iată că mă va ucide; nu mai am speranță. / Totuși, îmi voi apăra căile în fața Lui.
16Mai mult, aceasta va fi spre izbăvirea mea,
căci cel lipsit de evlavie nu poate veni înaintea Lui.
17Ascultați cu atenție cuvintele mele
și aplecați‑vă urechile la cuvântarea mea!
18Iată că mi‑am pregătit apărarea;
știu că am dreptate.
19Cine poate să mă acuze?
Dacă va face cineva lucrul acesta, atunci voi tăcea și voi muri.
20Dumnezeule, dă‑mi doar două lucruri
și nu mă voi ascunde de fața Ta:
21ridică‑Ți mâna de pe mine
și nu mai lăsa groaza Ta să mă înspăimânte.
22Apoi cheamă‑mă, iar eu voi răspunde;
sau lasă‑mă să vorbesc, și răspunde‑mi Tu.
23Cât de multe sunt nelegiuirile și păcatele mele?
Arată‑mi fărădelegile și păcatul meu!
24De ce‑Ți ascunzi fața
și mă consideri un dușman?
25Vrei să îngrozești o frunză suflată de vânt
și să urmărești un pai uscat?
26Căci scrii lucruri amare împotriva mea
și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinereții mele.
27Îmi pui picioarele în butuci,
îmi urmărești toate căile
și însemnezi tălpile picioarelor mele.
28În felul acesta trupul mi se destramă ca un lucru putred,
ca o haină mâncată de molii.
1“My eyes have seen all this,
my ears have heard and understood it.
2What you know, I also know;
I am not inferior to you.
3But I desire to speak to the Almighty
and to argue my case with God.
4You, however, smear me with lies;
you are worthless physicians, all of you!
5If only you would be altogether silent!
For you, that would be wisdom.
6Hear now my argument;
listen to the pleas of my lips.
7Will you speak wickedly on God’s behalf?
Will you speak deceitfully for him?
8Will you show him partiality?
Will you argue the case for God?
9Would it turn out well if he examined you?
Could you deceive him as you might deceive a mortal?
10He would surely call you to account
if you secretly showed partiality.
11Would not his splendor terrify you?
Would not the dread of him fall on you?
12Your maxims are proverbs of ashes;
your defenses are defenses of clay.
13“Keep silent and let me speak;
then let come to me what may.
14Why do I put myself in jeopardy
and take my life in my hands?
15Though he slay me, yet will I hope in him;
I will surely13:15 Or He will surely slay me; I have no hope— / yet I will defend my ways to his face.
16Indeed, this will turn out for my deliverance,
for no godless person would dare come before him!
17Listen carefully to what I say;
let my words ring in your ears.
18Now that I have prepared my case,
I know I will be vindicated.
19Can anyone bring charges against me?
If so, I will be silent and die.
20“Only grant me these two things, God,
and then I will not hide from you:
21Withdraw your hand far from me,
and stop frightening me with your terrors.
22Then summon me and I will answer,
or let me speak, and you reply to me.
23How many wrongs and sins have I committed?
Show me my offense and my sin.
24Why do you hide your face
and consider me your enemy?
25Will you torment a windblown leaf?
Will you chase after dry chaff?
26For you write down bitter things against me
and make me reap the sins of my youth.
27You fasten my feet in shackles;
you keep close watch on all my paths
by putting marks on the soles of my feet.
28“So man wastes away like something rotten,
like a garment eaten by moths.
