1Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,
urechea mea a auzit și a înțeles.
2Ce știți voi știu și eu;
nu sunt mai prejos decât voi.
3Dar vreau să vorbesc Celui Atotputernic,
vreau să‑mi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu!
4Dar voi sunteți niște făuritori de minciuni;
sunteți cu toții niște doctori de nimic.
5Mai bine ați fi tăcut!
Așa ați fi arătat înțelepciune.
6Ascultați apărarea mea
și luați aminte la argumentele buzelor mele!
7Veți vorbi cu nedreptate pentru Dumnezeu
și veți vorbi cu înșelăciune pentru El?
8Îi veți ține partea?
Doar nu Îi veți lua apărarea lui Dumnezeu?
9Va fi oare bine de voi când vă va cerceta?
Îl puteți oare înșela așa cum înșală un om pe un altul?
10Cu siguranță vă va mustra
dacă, pe ascuns, Îi țineți partea.
11Oare nu vă va înspăimânta măreția Lui?
Nu va cădea peste voi groaza Lui?
12Cugetările voastre sunt proverbe de cenușă;
apărările voastre sunt apărări de lut.
13Tăceți și vă voi vorbi;
apoi fie cu mine ce‑o fi!
14Pentru ce să‑mi iau carnea în dinți
și să‑mi pun viața în propriile mâini?
15Iată, chiar dacă mă va ucide, tot voi nădăjdui în El.
Da, îmi voi apăra căile în fața Lui.15 Sau: Poate să mă ucidă, dar nu voi aștepta, / ci îmi voi apăra căile în fața Lui; sau: Iată că mă va ucide; nu mai am speranță. / Totuși, îmi voi apăra căile în fața Lui.
16Mai mult, aceasta va fi spre izbăvirea mea,
căci cel lipsit de evlavie nu poate veni înaintea Lui.
17Ascultați cu atenție cuvintele mele
și aplecați‑vă urechile la cuvântarea mea!
18Iată că mi‑am pregătit apărarea;
știu că am dreptate.
19Cine poate să mă acuze?
Dacă va face cineva lucrul acesta, atunci voi tăcea și voi muri.
20Dumnezeule, dă‑mi doar două lucruri
și nu mă voi ascunde de fața Ta:
21ridică‑Ți mâna de pe mine
și nu mai lăsa groaza Ta să mă înspăimânte.
22Apoi cheamă‑mă, iar eu voi răspunde;
sau lasă‑mă să vorbesc, și răspunde‑mi Tu.
23Cât de multe sunt nelegiuirile și păcatele mele?
Arată‑mi fărădelegile și păcatul meu!
24De ce‑Ți ascunzi fața
și mă consideri un dușman?
25Vrei să îngrozești o frunză suflată de vânt
și să urmărești un pai uscat?
26Căci scrii lucruri amare împotriva mea
și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinereții mele.
27Îmi pui picioarele în butuci,
îmi urmărești toate căile
și însemnezi tălpile picioarelor mele.
28În felul acesta trupul mi se destramă ca un lucru putred,
ca o haină mâncată de molii.
