Nouă Traducere În Limba Română

Iov 12

Răspunsul lui Iov

1Iov a răspuns:

„Cu siguranţă, voi sunteţi glasul celor mulţi[a]
    şi înţelepciunea va muri odată cu voi.
Dar ca şi voi am şi eu minte,
    nu sunt mai prejos decât voi.
        Cine nu ştie toate aceste lucruri?
Am ajuns de râsul prietenilor mei,
    deşi L-am chemat pe Dumnezeu şi mi-a răspuns.
        Sunt luat în derâdere, deşi sunt curat şi drept.
O nenorocire, de care râd cei ce o duc bine,
    e pregătită pentru cei cărora le alunecă piciorul.
Corturile tâlharilor sunt în pace
    şi cei ce-L mânie pe Dumnezeu sunt în siguranţă,
        purtându-şi zeul în mâini[b].

Întreabă animalele şi te vor învăţa,
    păsările văzduhului îţi vor spune;
întreabă pământul şi te va învăţa,
    peştii mării îţi vor spune.
Care dintre toate acestea nu ştiu
    că mâna Domnului[c] le-a făcut?
10 În mâna Sa e viaţa fiecărei creaturi
    şi suflarea oricărui om.
11 Nu analizează urechea cuvintele,
    aşa cum gustă cerul gurii mâncarea?
12 Nu se găseşte înţelepciunea la cei bătrâni?
    Viaţa lungă nu aduce ea pricepere?

13 Ale lui Dumnezeu sunt înţelepciunea şi puterea,
    sfatul şi priceperea sunt ale Lui.
14 Dacă El dărâmă, nimeni nu poate rezidi.
    Pe cel închis de El, nimeni nu-l poate elibera.
15 Dacă El opreşte apele, vine seceta;
    dacă El le dă drumul, acestea inundă ţara.
16 Ale Lui sunt puterea şi victoria;
    cel înşelat şi cel ce înşală sunt sub stăpânirea Lui.
17 El îi face pe sfetnici să umble goi
    şi îi face nebuni pe judecători.
18 El desface cingătorile împăraţilor
    şi le leagă coapsele cu o frânghie.
19 El îi face pe preoţi să umble goi
    şi îi răstoarnă pe cei puternici.
20 Închide gura sfătuitorilor
    şi le ia mintea celor bătrâni.
21 El revarsă dispreţ asupra nobililor
    şi îl dezarmează pe cel puternic.[d]
22 El descoperă adâncimile întunericului
    şi aduce întunericul adânc la lumină.
23 El înalţă neamurile şi tot El le coboară,
    El le face să crească şi tot El le împrăştie.
24 El ia mintea conducătorilor pământului
    şi-i face să rătăcească printr-o pustietate fără drum.
25 Bâjbâie în întuneric fără lumină,
    se clatină ca nişte oameni beţi.

Notas al pie

  1. Iov 12:2 Lit: voi sunteţi poporul
  2. Iov 12:6 Sensul versului în ebraică este nesigur
  3. Iov 12:9 Singurul loc, în discursurile lui Iov şi ale prietenilor săi, în care apare numele YHWH
  4. Iov 12:21 Lit.: nobililor/şi îi dezleagă brâul celui puternic.

Nueva Versión Internacional

Job 12

Cuarto discurso de Job

1A esto respondió Job:

«¡No hay duda de que ustedes son el pueblo!
    ¡Muertos ustedes, morirá la sabiduría!
Pero yo tengo tanto cerebro como ustedes;
    en nada siento que me aventajen.
    ¿Quién no sabe todas esas cosas?

»Yo, que llamaba a Dios y él me respondía,
    me he vuelto el hazmerreír de mis amigos;
    ¡soy un hazmerreír, recto e intachable!
Dice la gente que vive tranquila:
    “¡Al daño se añade la injuria!”,
    “¡Al que está por caer, hay que empujarlo!”
Los salteadores viven tranquilos en sus carpas;
    confiados viven esos que irritan a Dios
    y piensan que pueden controlarlo.

»Pero interroga a los animales,
    y ellos te darán una lección;
pregunta a las aves del cielo,
    y ellas te lo contarán;
habla con la tierra, y ella te enseñará;
    con los peces del mar, y te lo harán saber.
¿Quién de todos ellos no sabe
    que la mano del Señor ha hecho todo esto?
10 En sus manos está la vida de todo ser vivo,
    y el hálito que anima a todo ser humano.
11 ¿Acaso no comprueba el oído las palabras
    como la lengua prueba la comida?
12 Entre los ancianos se halla la sabiduría;
    en los muchos años, el entendimiento.

13 »Con Dios están la sabiduría y el poder;
    suyos son el consejo y el entendimiento.
14 Lo que él derriba, nadie lo levanta;
    a quien él apresa, nadie puede liberarlo.
15 Si él retiene las lluvias, hay sequía;
    si las deja caer, se inunda la tierra.
16 Suyos son el poder y el buen juicio;
    suyos son los engañados y los que engañan.
17 Él pone en ridículo a los consejeros
    y hace que los jueces pierdan la cabeza.
18 Despoja de su autoridad a los reyes,
    y les ata a la cintura un simple taparrabo.[a]
19 Él pone en ridículo a los sacerdotes,
    y derroca a los que detentan el poder.
20 Acalla los labios de los consejeros
    y deja sin discernimiento a los ancianos.
21 Derrama ignominia sobre los nobles
    y deja en vergüenza a[b] los poderosos.
22 Pone al descubierto los más oscuros abismos
    y saca a la luz las sombras más profundas.
23 Engrandece o destruye a las naciones;
    las hace prosperar o las dispersa.
24 Priva de sensatez a los poderosos,
    y los hace vagar por desiertos sin senderos.
25 Andan a tientas en medio de la oscuridad,
    y se tambalean como borrachos.

Notas al pie

  1. 12:18 un simple taparrabo. Alt. un cinturón.
  2. 12:21 deja en vergüenza a. Lit. afloja el cinturón de.