Iov 12 – NTLR & NAV

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 12:1-25

Răspunsul lui Iov

1Iov a zis:

2„Cu siguranță, voi sunteți glasul celor mulți2 Lit.: voi sunteți poporul.

și înțelepciunea va muri odată cu voi.

3Dar ca și voi am și eu minte,

nu sunt mai prejos decât voi.

Cine nu știe toate aceste lucruri?

4Am ajuns de râsul prietenilor mei,

eu, care L‑am chemat pe Dumnezeu și mi‑a răspuns;

am ajuns de râs, eu, cel drept și fără pată.

5O nenorocire, de care râd cei ce o duc bine,

este pregătită pentru cei cărora le alunecă piciorul.

6Corturile tâlharilor sunt în pace

și cei ce‑L mânie pe Dumnezeu sunt în siguranță,

purtându‑și zeul în mâini6 Sensul versului este nesigur..

7Dar întreabă animalele, și te vor învăța,

și păsările cerului, iar ele îți vor spune;

8sau plânge‑te pământului, și el te va învăța,

și peștilor mării, iar ei îți vor istorisi.

9Care dintre toate acestea nu știe

că mâna Domnului le‑a făcut?

10În mâna Sa se află sufletul a tot ce este viu

și suflarea oricărui trup omenesc.

11Oare nu distinge urechea cuvintele,

și nu gustă cerul gurii mâncarea?

12Înțelepciunea este la cei în vârstă,

iar priceperea, în lungimea zilelor.

13La Dumnezeu se află înțelepciunea și puterea;

sfatul și priceperea sunt ale Lui.

14Iată, ce dărâmă El, nu poate fi rezidit.

Când El închide un om, acesta nu poate fi eliberat.

15Iată, El oprește apele și totul se usucă;

când El le dă drumul, acestea devastează țara.

16Ale Lui sunt tăria și înțelepciunea;

cel înșelat și cel ce înșală sunt sub stăpânirea Lui.

17El îi duce pe sfetnici desculți

și îi face nebuni pe judecători.

18El desface cingătorile împăraților

și le leagă coapsele cu o frânghie.

19El îi duce pe preoți desculți

și îi răstoarnă pe cei demult statornici.

20El închide gura celor demni de încredere

și le ia discernământul celor bătrâni.

21El revarsă dispreț asupra nobililor

și îl dezarmează pe cel puternic.21 Lit.: nobililor / și îi dezleagă brâul celui puternic.

22El descoperă adâncimile întunericului

și aduce la lumină umbra morții.22 Sau: bezna.

23El înalță neamurile și tot El le distruge,

El le face să crească și tot El le împrăștie.

24El ia mintea conducătorilor pământului

și‑i face să rătăcească printr‑o pustietate fără drum.

25Bâjbâie în întuneric fără lumină,

se clatină ca un om beat.

Ketab El Hayat

أيوب 12:1-25

أيوب

1فَقَالَ أَيُّوبُ: 2«صَحِيحٌ إِنَّكُمْ شَعْبٌ تَمُوتُ مَعَكُمُ الْحِكْمَةُ! 3إِلّا أَنِّي ذُو فَهْمٍ مِثْلَكُمْ، وَلَسْتُ دُونَكُمْ مَعْرِفَةً، وَمَنْ هُوَ غَيْرُ مُلِمٍّ بِهَذِهِ الأُمُورِ؟ 4لَقَدْ أَصْبَحْتُ مَثَارَ هُزْءٍ لأَصْدِقَائِي، أَنَا الَّذِي دَعَا اللهَ فَاسْتَجَابَ لِي. أَنَا الرَّجُلُ الْبَارُّ الْكَامِلُ قَدْ أَصْبَحْتُ مَثَارَ سُخْرِيَةٍ! 5يُضْمِرُ الْمُطْمَئِنُّ شَرّاً لِلْبَائِسِ الَّذِي تَزِلُّ بِهِ الْقَدَمُ، 6بَيْنَمَا يَسُودُ السَّلامُ عَلَى اللُّصُوصِ، وَتُهَيْمِنُ الطُّمأْنِينَةُ عَلَى الَّذِينَ يَعْبُدُونَ أَصْنَاماً يَحْمِلُونَهَا عَلَى أَيْدِيهِمْ.

7وَلَكِنِ اسْأَلِ البَهَائِمَ فَتُعَلِّمَكَ، وَطُيُورَ السَّمَاءِ فَتُخْبِرَكَ، 8أَوْ خَاطِبِ الأَرْضَ فَتُعَرِّفَكَ وَسَمَكَ الْبَحْرِ فَيُنْبِئَكَ، 9أَيٌّ مِنْهَا لَا يَعْلَمُ أَنَّ يَدَ الرَّبِّ قَدْ صَنَعَتْ هَذَا؟ 10فَفِي يَدِهِ نَفَسُ كُلِّ حَيٍّ وَرُوحُ كُلِّ بَشَرٍ. 11أَلَيْسَتِ الأُذُنُ تَمْتَحِنُ الْكَلامَ كَمَا يَتَذَوَّقُ اللِّسَانُ الطَّعَامَ؟ 12الْحِكْمَةُ تُلازِمُ الشَّيْخُوخَةَ، وفِي طُولِ الأَيَّامِ فَهْمٌ.

13الْحِكْمَةُ وَالْقُوَّةُ للهِ، وَلَهُ الْمَشُورَةُ وَالْفَهْمُ. 14وَمَا يَهْدِمُهُ لَا يُبْنَى، وَالْمَرْءُ الَّذِي يَأْسِرُهُ اللهُ لَا يُحَرِّرُهُ إِنْسَانٌ. 15إِنْ حَبَسَ الْمِيَاهَ تَجِفُّ الأَرْضُ، وَإِنْ أَطْلَقَهَا تُغْرِقُهَا. 16لَهُ الْعِزَّةُ وَالْحِكْمَةُ. فِي يَدِهِ الْمُضِلُّ وَالْمُضَلُّ. 17يَأْسِرُ الْمُشِيرِينَ، وَيُحَمِّقُ فِطْنَةَ الْقُضَاةِ، 18يَفُكُّ مَنَاطِقَ الْمُلُوكِ وَيَشُدُّ أَحْقَاءَهُمْ بِوِثَاقٍ، 19يَأْسِرُ الْكَهَنَةَ وَيُطِيحُ بِالأَقْوِيَاءِ، 20يَحْرِمُ الأُمَنَاءَ مِنَ الْكَلامِ وَيُبْطِلُ فِطْنَةَ الشُّيُوخِ، 21يُصِيبُ الشُّرَفَاءَ بِالْهَوَانِ، وَيُرْخِي مِنْطَقَةَ الْقَوِيِّ، 22يَكْشِفُ الأَغْوَارَ فِي الظَّلامِ، وَيُبْرِزُ الظُّلُمَاتِ الْمُتَكَاثِفَةَ إِلَى النُّورِ، 23يُعَظِّمُ الأُمَمَ ثُمَّ يُبِيدُهَا، وَيُوَسِّعُ تُخُومَهَا ثُمَّ يُشَتِّتُهَا، 24يَنْزِعُ الْفَهْمَ مِنْ عُقُولِ رُؤَسَاءِ شَعْبِ الأَرْضِ، ثُمَّ يُضِلُّهُمْ فِي قَفْرٍ بِلا طَرِيقٍ، 25فَيَتَحَسَّسُونَ سَبِيلَهُمْ فِي الظَّلامِ وَلَيْسَ نُورٌ، وَيُرَنِّحُهُمْ كَالسُّكَارَى.