Răspunsul lui Iov
1Iov a zis:
2„Cu siguranță, voi sunteți glasul celor mulți2 Lit.: voi sunteți poporul.
și înțelepciunea va muri odată cu voi.
3Dar ca și voi am și eu minte,
nu sunt mai prejos decât voi.
Cine nu știe toate aceste lucruri?
4Am ajuns de râsul prietenilor mei,
eu, care L‑am chemat pe Dumnezeu și mi‑a răspuns;
am ajuns de râs, eu, cel drept și fără pată.
5O nenorocire, de care râd cei ce o duc bine,
este pregătită pentru cei cărora le alunecă piciorul.
6Corturile tâlharilor sunt în pace
și cei ce‑L mânie pe Dumnezeu sunt în siguranță,
purtându‑și zeul în mâini6 Sensul versului este nesigur..
7Dar întreabă animalele, și te vor învăța,
și păsările cerului, iar ele îți vor spune;
8sau plânge‑te pământului, și el te va învăța,
și peștilor mării, iar ei îți vor istorisi.
9Care dintre toate acestea nu știe
că mâna Domnului le‑a făcut?
10În mâna Sa se află sufletul a tot ce este viu
și suflarea oricărui trup omenesc.
11Oare nu distinge urechea cuvintele,
și nu gustă cerul gurii mâncarea?
12Înțelepciunea este la cei în vârstă,
iar priceperea, în lungimea zilelor.
13La Dumnezeu se află înțelepciunea și puterea;
sfatul și priceperea sunt ale Lui.
14Iată, ce dărâmă El, nu poate fi rezidit.
Când El închide un om, acesta nu poate fi eliberat.
15Iată, El oprește apele și totul se usucă;
când El le dă drumul, acestea devastează țara.
16Ale Lui sunt tăria și înțelepciunea;
cel înșelat și cel ce înșală sunt sub stăpânirea Lui.
17El îi duce pe sfetnici desculți
și îi face nebuni pe judecători.
18El desface cingătorile împăraților
și le leagă coapsele cu o frânghie.
19El îi duce pe preoți desculți
și îi răstoarnă pe cei demult statornici.
20El închide gura celor demni de încredere
și le ia discernământul celor bătrâni.
21El revarsă dispreț asupra nobililor
și îl dezarmează pe cel puternic.21 Lit.: nobililor / și îi dezleagă brâul celui puternic.
22El descoperă adâncimile întunericului
și aduce la lumină umbra morții.22 Sau: bezna.
23El înalță neamurile și tot El le distruge,
El le face să crească și tot El le împrăștie.
24El ia mintea conducătorilor pământului
și‑i face să rătăcească printr‑o pustietate fără drum.
25Bâjbâie în întuneric fără lumină,
se clatină ca un om beat.
Réponse de Job à Tsophar
Dieu fait ce qu’il veut
1Job prit la parole et dit :
2En vérité, à vous tout seuls, ╵vous êtes tout le genre humain ;
avec vous mourra la sagesse.
3Néanmoins, comme vous, ╵j’ai de l’intelligence,
je ne vous cède en rien.
Du reste, qui ignore ╵ce que vous avez dit ?
4Je suis pour mes amis ╵un objet de risée,
moi qui invoque Dieu ╵afin qu’il me réponde,
un juste, un homme intègre, ╵voilà l’objet des railleries !
5Au malheur, le mépris ! ╵C’est l’avis des heureux.
Voilà ce qui attend ╵ceux dont le pied chancelle.
6Mais les brigands jouissent ╵de la paix sous leurs tentes,
ceux qui provoquent Dieu ╵sont en sécurité,
eux qui ne reconnaissent ╵d’autre dieu que leur force12.6 Au lieu de eux qui ne reconnaissent… force, on pourrait traduire : ceux qui portent leur dieu dans la main ou ceux qui disposent de Dieu à leur gré..
7Mais interroge donc ╵les animaux sauvages, ╵ils t’instruiront,
et les oiseaux du ciel, ╵ils te renseigneront.
8Ou bien parle à la terre, ╵et elle t’instruira,
les poissons de la mer ╵pourront t’en informer.
9Oui, parmi tous ceux-ci, ╵lequel ignorerait
que c’est Dieu12.9 Selon plusieurs manuscrits du texte hébreu. Le texte hébreu traditionnel a : l’Eternel. qui a fait cela ?
10Il tient en son pouvoir ╵la vie de tous les êtres,
le souffle qui anime ╵le corps de tout humain.
11L’oreille juge bien ╵les mots que l’on entend,
tout comme le palais discerne ╵le goût des aliments.
12La sagesse appartient ╵aux personnes âgées,
et une longue vie ╵donne l’intelligence.
13C’est auprès de lui que se trouvent ╵la sagesse et la force.
C’est à lui qu’appartiennent ╵conseil, intelligence.
14Voici : ce qu’il détruit, ╵nul ne le rebâtit.
Et s’il enferme un homme, ╵personne n’ouvrira.
15Il arrête les eaux, ╵et c’est la sécheresse.
Et dès qu’il les déchaîne ╵la terre est dévastée.
16Auprès de lui résident ╵la force et la sagesse.
Il tient en son pouvoir ╵celui qui se fourvoie ╵et celui qui l’égare.
17Il emmène en exil ╵les conseillers d’Etat,
et livre à la folie ╵les dirigeants du peuple.
18Il desserre l’emprise ╵des rois sur leurs sujets
et ceint leurs reins d’un pagne12.18 Seul vêtement laissé aux captifs. D’autres comprennent : d’une ceinture, c’est-à-dire la corde des captifs qui les prive de toute liberté de mouvement (voir Jn 21.18) lorsqu’ils sont emmenés en exil..
19Il emmène en exil les prêtres,
il renverse les pouvoirs établis.
20Il ôte la parole ╵aux orateurs habiles
et ravit le discernement ╵aux personnes âgées.
21Il couvre de mépris les nobles,
il fait aussi tomber ╵les armes des puissants.
22Il met à découvert ╵les profonds secrets des ténèbres,
et il expose au jour ╵les ténèbres les plus épaisses.
23Il grandit les nations, ╵et il les fait périr,
il étend leur empire, ╵puis les emmène au loin.
24Il ôte la raison ╵aux chefs des nations de la terre
et il les fait errer ╵dans des déserts sans piste,
25de sorte qu’ils tâtonnent ╵en pleine obscurité, ╵sans trouver de lumière.
Oui, il les fait errer, ╵tels des ivrognes.
