Prolog
1Era un om în țara Uț, al cărui nume era Iov. Omul acesta era integru și drept. El se temea de Dumnezeu și se ferea de rău. 2I s‑au născut șapte fii și trei fiice. 3El avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un număr mare de servitori. Era cel mai însemnat om dintre toți fiii Răsăritului. 4Fiii lui obișnuiau să meargă și să țină câte un ospăț în casa fiecăruia, în ziua cuvenită lui. Ei le chemau și pe cele trei surori ale lor ca să mănânce și să bea împreună cu ei. 5Când zilele fiecărui ospăț ajungeau la sfârșit, Iov îi chema și îi sfințea5 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică).. El se scula dis‑de‑dimineață și aducea arderi‑de‑tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate că fiii mei au păcătuit și L‑au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor.“ Așa făcea Iov în fiecare zi.
Primul necaz al lui Iov
6Într‑o zi, fiii6 LXX: îngerii; vezi și 2:1. lui Dumnezeu au venit pentru a se înfățișa înaintea Domnului. Satan6 Satan înseamnă vrăjmaș sau acuzator. Peste tot, în Iov, cuvântul este însoțit de articolul hotărât, spre deosebire de 1 Cron. 21:1; [peste tot în carte]. a venit și el în mijlocul lor.
7Domnul l‑a întrebat pe Satan:
– De unde vii?
Satan i‑a răspuns Domnului și a zis:
– De la cutreierarea pământului și de la plimbarea ce am făcut‑o pe întinsul lui.
8Domnul l‑a întrebat pe Satan:
– Ți‑ai îndreptat inima asupra robului Meu Iov?8 Lit.: Ți‑ai pus inima pe robul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru, drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău.
9Atunci Satan I‑a răspuns Domnuluiși a zis:
– Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10Nu ai pus tu un gard de protecție în jurul lui, în jurul casei lui și în jurul a tot ce este al lui? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și averile lui i s‑au înmulțit în țară. 11Dar ia întinde‑Ți mâna și atinge‑Te de tot ce are, și vei vedea dacă nu Te va blestema în față.
12Domnul i‑a zis lui Satan:
– Iată, îți dau pe mână tot ceea ce are, numai asupra lui să nu‑ți întinzi mâna!
Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului.
13Într‑o zi, în timp ce fiii și fiicele sale mâncau și beau vin în casa fratelui lor, cel întâi născut, 14a venit la Iov un mesager care i‑a zis: „În timp ce boii tăi erau la plug, iar măgărițele pășteau lângă ei, 15niște șabeeni15 Probabil arabi din Șeba. s‑au năpustit asupra lor, i‑au luat, iar pe slujitori i‑au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“ 16În timp ce acesta încă vorbea, un altul a venit și i‑a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din ceruri și a ars oile și slujitorii și i‑a mistuit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“ 17În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i‑a zis: „Niște caldeeni17 Popor beduin până în sec. XI–X î.Cr., când se așază în sudul Mesopotamiei, devenind mai târziu nucleul Imperiului Babilonian., împărțiți în trei cete, au năvălit, ți‑au luat cămilele, iar pe slujitori i‑au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“ 18În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i‑a zis: „Fiii și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare, întâiul născut. 19Și iată că un vânt puternic a suflat dinspre pustie, a izbit în cele patru colțuri ale casei și astfel casa s‑a prăbușit peste tineri și au murit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“
20Atunci Iov s‑a ridicat, și‑a sfâșiat mantia și și‑a ras capul. Apoi s‑a aruncat la pământ, s‑a închinat 21și a zis:
„Gol am ieșit din pântecul mamei mele
și gol mă voi întoarce în pământ21 Lit.: acolo.!
Domnul a dat, Domnul a luat,
fie Numele Domnului binecuvântat!“
22În toate acestea Iov n‑a păcătuit și n‑a pus nenorocirea pe seama lui Dumnezeu.
Ang Matarong nga Kabuhi ni Job
1May isa ka tawo nga nagaestar sa duta sang Uz nga ang iya ngalan si Job. Matarong kag wala sing kasawayan ang iya kabuhi. Nagatahod siya sa Dios kag nagalikaw sa paghimo sang malain. 2May pito siya ka anak nga lalaki kag tatlo ka babayi. 3May 7,000 siya ka karnero, 3,000 ka kamelyo, 500 ka paris sang mga baka, kag 500 ka asno nga babayi. May madamo man siya nga mga suluguon. Siya ang pinakamanggaranon sa tanan nga tawo sa sidlangan sang Israel.
4Kinabatasan na sang iya mga anak nga lalaki ang pagbulos-bulos hiwat sang punsyon sa ila mga balay kag ginaimbitar nila ang ila tatlo ka utod nga babayi sa pagtambong. 5Kada tapos sang punsyon, nagahalad gid si Job para matinluan ang iya mga anak. Aga pa siya nagabugtaw kag nagahalad sang mga halad nga ginasunog para sa tagsa niya ka anak kay nagahunahuna siya nga basi nakasala ang iya mga anak kag nakahambal sang malain kontra sa Dios sa ila tagipusuon. Amo ina permi ang ginahimo ni Job.
Ang Una nga Pagtilaw kay Job
6Isa ka adlaw, nagtipon ang mga anghel1:6 mga anghel: sa literal, mga anak sang Dios. sa presensya sang Ginoo, kag nag-upod sa ila si Satanas. 7Nagsiling ang Ginoo kay Satanas, “Diin ka naghalin?” Nagsabat si Satanas sa Ginoo, “Naglibot-libot sa kalibutan.” 8Nagsiling ang Ginoo sa iya, “Natalupangdan mo bala ang akon alagad nga si Job? Wala sing pareho sa iya sa kalibutan. Matarong kag wala sing kasawayan ang iya kabuhi. Nagatahod siya sa akon kag nagalikaw sa paghimo sang malain.” 9Nagsabat si Satanas, “Ginatahod ka lang niya tungod kay ginapakamaayo mo siya. 10Ginaprotektaran mo siya kag ang iya panimalay, pati ang tanan niya nga pagkabutang. Ginapakamaayo mo ang tanan niya nga ginahimo, gani nagdamo ang iya kasapatan sa bug-os nga duta. 11Pero kuhaa bala ang tanan nga ara sa iya, kag sigurado gid nga pakamalauton ka niya.” 12Nagsiling ang Ginoo kay Satanas, “Sige, kuhaa ang tanan nga ara sa iya, pero indi lang siya pag-anha.” Gani naghalin si Satanas sa presensya sang Ginoo.
13Isa ka adlaw, samtang nagapunsyon ang mga anak ni Job sa balay sang kamagulangan nila nga utod, 14may nag-abot nga isa ka tawo kay Job kag nagbalita, “Samtang ginaarado namon ang imo mga baka kag nagahalab ang imo mga asno nga babayi sa unhan lang, 15gulpi lang nga ginsalakay kami sang mga Sabeanhon. Ginpangdala nila ang mga sapat, kag ginpamatay ang imo mga suluguon. Ako lang gid ang nakapalagyo sa pagsugid sa imo.”
16Samtang nagahambal pa ang tawo, nag-abot ang isa naman ka tawo kag nagbalita, “Naigo sang kilat ang imo mga karnero kag ang mga manugbantay sini, kag nasunog sila. Ako lang gid ang nakapalagyo sa pagsugid sa imo.”
17Samtang nagahambal pa ang tawo, nag-abot ang isa pa ka tawo kag nagbalita, “Ginsalakay kami sang tatlo ka grupo sang mga Kaldeanhon. Ginpamatay nila ang kaupod ko nga mga suluguon kag ginpangdala ang imo mga kamelyo. Ako lang gid ang nakapalagyo sa pagsugid sa imo.”
18Samtang nagahambal pa ang tawo, nag-abot pa gid ang isa ka tawo kag nagbalita, “Samtang nagapunsyon ang imo mga anak didto sa balay sang ila kamagulangan nga utod, 19gulpi lang nag-abot ang mabaskog nga hangin halin sa desierto, kag nawasak ang bug-os nga balay. Narumpagan ang imo mga anak kag nagkalamatay sila. Ako lang gid ang nakapalagyo sa pagsugid sa imo.”
20Pagkabati sadto ni Job, nagtindog siya kag gin-gisi niya ang iya bayo sa kasubo. Dayon ginpakiskisan niya ang iya ulo kag naghapa siya sa duta sa pagsimba sa Ginoo. 21Nagsiling siya, “Natawo ako nga wala sing dala kag mapatay man ako nga wala sing dala. Ang Ginoo ang naghatag sang tanan nga ara sa akon, kag siya man ang nagkuha sini. Dalayawon ang ngalan sang Ginoo!” 22Sa pihak sang tanan nga natabo, wala makasala si Job paagi sa pagbasol sa Dios.
