Păcatul lui Acan și înfrângerea de la Ai
1Fiii lui Israel însă au fost necredincioși cu privire la ceea ce trebuia dat spre nimicire1, 11-13, 15 Vezi nota de la 2:10.. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi1, 18 LXX și 1 Cron. 2:6: Zimri., fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda, a luat din ceea ce trebuia dat spre nimicire și, prin urmare, Domnul S‑a aprins de mânie împotriva fiilor lui Israel.
2Iosua a trimis câțiva bărbați din Ierihon la Ai, care era lângă Bet‑Aven, la răsărit de Betel, zicându‑le:
– Suiți‑vă și cercetați țara!
Bărbații s‑au suit și au cercetat Aiul.
3Când s‑au întors la Iosua, i‑au zis:
– Să nu se suie tot poporul. Să se suie două sau trei mii de oameni ca să atace Aiul. Să nu obosești tot poporul, căci sunt puțini oameni acolo.
4Aproape trei mii de bărbați din popor s‑au suit acolo, dar au luat‑o la fugă dinaintea bărbaților din Ai. 5Aceștia le‑au lovit treizeci și șase de oameni și i‑au urmărit din fața porții până la carierele de piatră5 Sau: până la Șebarim., omorându‑i în vale. Inima poporului s‑a înmuiat și s‑a făcut ca apa.
6Iosua și‑a sfâșiat hainele și s‑a aruncat cu fața la pământ înaintea Chivotului Domnului, unde a stat astfel până seara, împreună cu bătrânii lui Israel6 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); [peste tot în carte]., având cu toții capetele presărate cu țărână.
7Iosua a zis:
– Ah, Stăpâne Doamne, de ce a trebuit să‑l faci pe poporul acesta să traverseze Iordanul? Ca să ne dai în mâinile amoriților și să fim distruși? N‑ar fi fost mai bine să fi rămas pe malul celălalt al Iordanului? 8Ah, Stăpâne, ce voi spune după ce Israel a întors ceafa înaintea dușmanilor săi? 9Canaaniții și toți locuitorii țării vor afla despre aceasta, ne vor înconjura și ne vor șterge numele de pe pământ. Ce vei face Tu atunci pentru Numele Tău cel mare?
10Domnul i‑a răspuns:
– Ridică‑te! De ce ești căzut cu fața la pământ? 11Israel a păcătuit, încălcând legământul pe care i l‑am poruncit. Și‑au însușit din lucrurile date spre nimicire, au furat, au mințit și le‑au pus alături de bunurile lor. 12Fiii lui Israel nu pot rezista în fața dușmanilor lor. Ei întorc ceafa înaintea dușmanilor lor fiindcă au fost dați spre nimicire. Eu nu voi mai fi cu voi decât dacă distrugeți din mijlocul vostru ceea ce trebuie dat spre nimicire.
13Ridică‑te, sfințește poporul și spune‑le: „Sfințiți‑vă13 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). pentru ziua de mâine, fiindcă Domnul, Dumnezeul lui Israel, a descoperit în mijlocul vostru lucruri care trebuiau date spre nimicire. Nu veți putea ține piept dușmanilor voștri, până când nu veți îndepărta din mijlocul vostru lucrurile date spre nimicire.
14Să vă apropiați dimineață, potrivit semințiilor voastre. Seminția care va fi arătată de Domnul, să se apropie potrivit clanurilor. Clanul care va fi arătat de Domnul, să se apropie potrivit familiilor. Familia care va fi arătată de Domnul, să se apropie potrivit bărbaților. 15Cel ce va fi arătat lângă lucrurile date spre nimicire, să fie ars în foc, împreună cu tot ceea ce‑i aparține, pentru că a încălcat legământul Domnului și a săvârșit o spurcăciune în Israel.“
16Iosua s‑a sculat dis‑de‑dimineață, l‑a adus pe Israel aproape, potrivit semințiilor lui, și a fost arătată seminția lui Iuda. 17A adus aproape clanurile lui Iuda și a fost arătat clanul zerahiților. A adus aproape clanul zerahiților, potrivit familiilor, și a fost arătat Zabdi. 18A adus aproape familia acestuia, potrivit bărbaților, și a fost arătat Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda.
19Iosua i‑a zis lui Acan:
– Fiule, dă slavă Domnului, Dumnezeul lui Israel19 O provocare solemnă la a spune adevărul. și laudă‑L! Te rog, mărturisește‑mi ce ai făcut și nu‑mi ascunde nimic!
20Acan i‑a răspuns lui Iosua:
– Într-adevăr, eu am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul lui Israel, și iată ce am făcut: 21am văzut în prada de război o manta frumoasă din Șinar21 Babilonia., două sute de șecheli21 Sau: sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice; existau mai multe tipuri de șechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obișnuit (aproximativ 12 gr) și cel al Lăcașului (aproximativ 10 gr); greutatea șechelului a variat în diferite vremuri și în diferite zone; aproximativ 2,4 kg. de argint și un obiect de aur în greutate de cincizeci de șecheli21 Aproximativ 0,6 kg.. Le‑am poftit și le‑am luat. Iată, sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu, iar argintul este sub ele.
22Iosua a trimis niște mesageri, și ei au alergat spre cort. Și iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui, argintul fiind sub ele. 23Le‑au luat de acolo și le‑au adus la Iosua și la toți fiii lui Israel, înfățișându‑le înaintea Domnului.
24Atunci Iosua și tot Israelul l‑au luat pe Acan, fiul lui Zerah, au luat argintul, mantaua, obiectul de aur, pe fiii și pe fiicele lui, vitele, măgarii și oile lui, cortul și tot ce‑i aparținea lui și i‑au dus în valea Acor. 25Iosua i‑a zis: „De ce ne‑ai tulburat astfel? Și pe tine te va tulbura Domnul în această zi!“
Și tot Israelul l‑a omorât cu pietre. Apoi i‑au ars în foc și i‑au acoperit cu pietre, 26ridicând peste ei un morman mare de pietre, care a rămas acolo până în ziua aceasta. Atunci Domnul S‑a întors din mânia Lui aprigă.
De aceea, locul acela a purtat numele Valea Acor26 Acor înseamnă Tulburare, dar este și un joc de cuvinte între Acar, un alt nume al lui Acan (1 Cron. 2:7), și Acor. până în ziua aceasta.
Akans ulydighed
1Herrens befaling om, at alt i byen skulle ødelægges, med undtagelse af det, der skulle bringes til skatkammeret, blev imidlertid ikke adlydt helt. Der var en mand ved navn Akan7,1 Teksten nævner også, at Akan var søn af Karmi, som var søn af Zabdi, som var søn af Zerach. af Judas stamme, som syndede ved at tage noget af krigsbyttet til sig selv. Derfor blussede Herrens vrede op imod israelitterne.
2Kort efter Jerikos fald sendte Josva nogle mænd af sted for at udspionere byen Aj, nær Bet-Aven, øst for Betel. 3Da de kom tilbage, sagde de til Josva: „Det er en ganske lille by, som vi let kan erobre med et par tusinde mand. Der er ingen grund til at sende hele hæren af sted.”
4-5Så sendte Josva omkring 3000 mand af sted, men de blev slået på flugt af Ajs hær, der forfulgte dem fra byporten helt hen til stenbruddene. 36 mand blev dræbt på skråningerne under flugten. Da blev israelitterne bange og mistede modet. 6Josva og de øvrige ledere rev i fortvivlelse flænger i deres tøj, kastede sig til jorden foran Herrens Ark og kom jord på hovedet. Sådan lå de indtil aften. 7„Ak, Herre,” råbte Josva. „Førte du os over Jordanfloden bare for at lade amoritterne hugge os ned? I så fald var det bedre, om vi var blevet på den anden side! 8Herre, hvad skal vi gøre nu, hvor Israel er blevet slået på flugt af fjenden? 9Hvordan vil kana’anæerne og de andre folk reagere, når de hører om vores nederlag? Vil de ikke angribe os og udrydde os fuldstændigt? Hvordan vil du så bringe ære til dit store navn?”
10Herren svarede: „Hvorfor ligger du der, Josva? Rejs dig op! 11Grunden til jeres nederlag er, at Israels folk har brudt den pagt, jeg pålagde dem. De har syndet imod mig ved at tage af det krigsbytte, der skulle gives til mig. Ja, de har stjålet og løjet og gemt det mellem deres personlige ejendele. 12I kan ikke holde stand overfor jeres fjender, men må flygte for dem, fordi forbandelsen har ramt jer. Jeg vil ikke længere være med jer, medmindre I omvender jer fra denne synd og udrydder alt det, der er årsag til forbandelsen. 13Rejs dig op og sig til folket, at de skal rense sig inden i morgen. Sig til dem: ‚Herren, Israels Gud, siger, at der er nogen af jer, der har stjålet af de ting, som tilhører Herren. Vi kan ikke besejre fjenderne, før vi har straffet synderen. 14I morgen skal I komme tilbage og stille jer op stamme for stamme. Så vil Herren udpege den stamme, det drejer sig om. Derefter skal den stamme træde frem slægt for slægt, så Herren kan udpege den slægt, hvor synderen findes. Derefter skal den slægt træde frem familie for familie—og endelig skal den familie, Herren udpeger, træde frem en for en. 15Den, som har stjålet Herrens ejendom, skal brændes sammen med alt, hvad han ejer, fordi han har brudt Herrens pagt og derved ført hele Israel i ulykke.’ ”
16Tidligt næste morgen førte Josva Israels stammer frem for Herren, og Herren udpegede Judas stamme. 17Så trådte Judas stamme frem slægt for slægt, og Zerachs slægt blev udpeget. Så trådte Zerach-slægtens familier frem, og Zimris familie blev udpeget. 18Så trådte Zimris familie frem en for en, og Akan blev udpeget.
19Så sagde Josva til Akan: „Min søn, giv Herren, Israels Gud, ære ved at sige sandheden. Bekend din synd og sig mig, hvad du har gjort. Skjul ikke noget!”
20Akan svarede: „Ja, jeg har syndet imod Herren, Israels Gud! 21Mellem byttet fik jeg øje på en smuk babylonisk kappe, som jeg ikke kunne stå for. Så tog jeg den—og desuden tog jeg to kilo sølv og en guldbarre, som vejede et halvt kilo. Jeg gravede det hele ned i jorden under mit telt med sølvet nederst.”
22Josva sendte straks nogle mænd af sted for at lede efter byttet. Mændene gik ind i teltet og fandt de stjålne ting med sølvet nederst, sådan som Akan havde sagt. 23Så bragte de det hele til Josva og lagde det på jorden foran ham. 24Josva og israelitterne tog nu Akan, kappen, sølvet, guldbarren, Akans sønner, døtre, okser, æsler og får samt hans telt og øvrige ejendele og bragte det hele ud til en dal i nærheden. 25Der sagde Josva til Akan:
„Hvorfor har du ført os i ulykke? Nu vil Herren lade ulykken ramme dig!”
Så kastede de sten på Akan og hans familie til de døde, og derefter brændte de det hele. 26Til sidst dængede de sten over, som ligger der den dag i dag i den dal, som siden har heddet „Ulykkens dal”.7,26 På hebraisk: „Akors dal”.
Så standsede Herrens voldsomme vrede overfor Israel.
