Păcatul lui Acan și înfrângerea de la Ai
1Fiii lui Israel însă au fost necredincioși cu privire la ceea ce trebuia dat spre nimicire1, 11-13, 15 Vezi nota de la 2:10.. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi1, 18 LXX și 1 Cron. 2:6: Zimri., fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda, a luat din ceea ce trebuia dat spre nimicire și, prin urmare, Domnul S‑a aprins de mânie împotriva fiilor lui Israel.
2Iosua a trimis câțiva bărbați din Ierihon la Ai, care era lângă Bet‑Aven, la răsărit de Betel, zicându‑le:
– Suiți‑vă și cercetați țara!
Bărbații s‑au suit și au cercetat Aiul.
3Când s‑au întors la Iosua, i‑au zis:
– Să nu se suie tot poporul. Să se suie două sau trei mii de oameni ca să atace Aiul. Să nu obosești tot poporul, căci sunt puțini oameni acolo.
4Aproape trei mii de bărbați din popor s‑au suit acolo, dar au luat‑o la fugă dinaintea bărbaților din Ai. 5Aceștia le‑au lovit treizeci și șase de oameni și i‑au urmărit din fața porții până la carierele de piatră5 Sau: până la Șebarim., omorându‑i în vale. Inima poporului s‑a înmuiat și s‑a făcut ca apa.
6Iosua și‑a sfâșiat hainele și s‑a aruncat cu fața la pământ înaintea Chivotului Domnului, unde a stat astfel până seara, împreună cu bătrânii lui Israel6 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); [peste tot în carte]., având cu toții capetele presărate cu țărână.
7Iosua a zis:
– Ah, Stăpâne Doamne, de ce a trebuit să‑l faci pe poporul acesta să traverseze Iordanul? Ca să ne dai în mâinile amoriților și să fim distruși? N‑ar fi fost mai bine să fi rămas pe malul celălalt al Iordanului? 8Ah, Stăpâne, ce voi spune după ce Israel a întors ceafa înaintea dușmanilor săi? 9Canaaniții și toți locuitorii țării vor afla despre aceasta, ne vor înconjura și ne vor șterge numele de pe pământ. Ce vei face Tu atunci pentru Numele Tău cel mare?
10Domnul i‑a răspuns:
– Ridică‑te! De ce ești căzut cu fața la pământ? 11Israel a păcătuit, încălcând legământul pe care i l‑am poruncit. Și‑au însușit din lucrurile date spre nimicire, au furat, au mințit și le‑au pus alături de bunurile lor. 12Fiii lui Israel nu pot rezista în fața dușmanilor lor. Ei întorc ceafa înaintea dușmanilor lor fiindcă au fost dați spre nimicire. Eu nu voi mai fi cu voi decât dacă distrugeți din mijlocul vostru ceea ce trebuie dat spre nimicire.
13Ridică‑te, sfințește poporul și spune‑le: „Sfințiți‑vă13 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). pentru ziua de mâine, fiindcă Domnul, Dumnezeul lui Israel, a descoperit în mijlocul vostru lucruri care trebuiau date spre nimicire. Nu veți putea ține piept dușmanilor voștri, până când nu veți îndepărta din mijlocul vostru lucrurile date spre nimicire.
14Să vă apropiați dimineață, potrivit semințiilor voastre. Seminția care va fi arătată de Domnul, să se apropie potrivit clanurilor. Clanul care va fi arătat de Domnul, să se apropie potrivit familiilor. Familia care va fi arătată de Domnul, să se apropie potrivit bărbaților. 15Cel ce va fi arătat lângă lucrurile date spre nimicire, să fie ars în foc, împreună cu tot ceea ce‑i aparține, pentru că a încălcat legământul Domnului și a săvârșit o spurcăciune în Israel.“
16Iosua s‑a sculat dis‑de‑dimineață, l‑a adus pe Israel aproape, potrivit semințiilor lui, și a fost arătată seminția lui Iuda. 17A adus aproape clanurile lui Iuda și a fost arătat clanul zerahiților. A adus aproape clanul zerahiților, potrivit familiilor, și a fost arătat Zabdi. 18A adus aproape familia acestuia, potrivit bărbaților, și a fost arătat Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda.
19Iosua i‑a zis lui Acan:
– Fiule, dă slavă Domnului, Dumnezeul lui Israel19 O provocare solemnă la a spune adevărul. și laudă‑L! Te rog, mărturisește‑mi ce ai făcut și nu‑mi ascunde nimic!
20Acan i‑a răspuns lui Iosua:
– Într-adevăr, eu am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul lui Israel, și iată ce am făcut: 21am văzut în prada de război o manta frumoasă din Șinar21 Babilonia., două sute de șecheli21 Sau: sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice; existau mai multe tipuri de șechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obișnuit (aproximativ 12 gr) și cel al Lăcașului (aproximativ 10 gr); greutatea șechelului a variat în diferite vremuri și în diferite zone; aproximativ 2,4 kg. de argint și un obiect de aur în greutate de cincizeci de șecheli21 Aproximativ 0,6 kg.. Le‑am poftit și le‑am luat. Iată, sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu, iar argintul este sub ele.
22Iosua a trimis niște mesageri, și ei au alergat spre cort. Și iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui, argintul fiind sub ele. 23Le‑au luat de acolo și le‑au adus la Iosua și la toți fiii lui Israel, înfățișându‑le înaintea Domnului.
24Atunci Iosua și tot Israelul l‑au luat pe Acan, fiul lui Zerah, au luat argintul, mantaua, obiectul de aur, pe fiii și pe fiicele lui, vitele, măgarii și oile lui, cortul și tot ce‑i aparținea lui și i‑au dus în valea Acor. 25Iosua i‑a zis: „De ce ne‑ai tulburat astfel? Și pe tine te va tulbura Domnul în această zi!“
Și tot Israelul l‑a omorât cu pietre. Apoi i‑au ars în foc și i‑au acoperit cu pietre, 26ridicând peste ei un morman mare de pietre, care a rămas acolo până în ziua aceasta. Atunci Domnul S‑a întors din mânia Lui aprigă.
De aceea, locul acela a purtat numele Valea Acor26 Acor înseamnă Tulburare, dar este și un joc de cuvinte între Acar, un alt nume al lui Acan (1 Cron. 2:7), și Acor. până în ziua aceasta.
La faute d’Akân
1Les Israélites commirent un acte d’infidélité à l’égard des objets voués à l’Eternel : Akân, fils de Karmi7.1 L’ancienne version grecque et 1 Ch 2.6 ont : Zimri. et descendant de Zabdi et de Zérah, de la tribu de Juda, prit pour lui certains de ces objets, et l’Eternel se mit en colère contre les Israélites.
2De Jéricho, Josué envoya des hommes à la ville d’Aï7.2 Selon l’identification traditionnelle, ville à environ 2 kilomètres à l’est de Béthel (10.2), qui existait déjà du temps d’Abraham (Gn 12.8). près de Beth-Aven à l’est de Béthel, en leur demandant d’explorer cette région. Ils allèrent explorer Aï. 3A leur retour, ils dirent à Josué : Il est inutile d’envoyer toute l’armée : deux ou trois mille hommes suffiront pour battre Aï. Ne donne pas de fatigue à tout le peuple, car l’adversaire est peu nombreux.
4Ainsi, environ trois mille soldats allèrent attaquer la ville, mais ils furent mis en fuite par les habitants d’Aï 5qui leur tuèrent environ trente-six hommes : ils les poursuivirent depuis la porte de la ville jusqu’à Shebarim et les battirent dans la descente. Alors le peuple atterré perdit tous ses moyens.
6Josué déchira ses vêtements7.6 Signe de consternation et de détresse ou de deuil (voir Gn 37.29, 34 ; Jg 11.35)., il se jeta, la face contre terre, devant le coffre de l’Eternel et resta là jusqu’au soir. Les responsables d’Israël firent de même. Et ils se jetèrent de la poussière sur la tête. 7Josué s’écria : Ah ! Seigneur Eternel, pourquoi donc as-tu fait traverser le Jourdain à ce peuple, si c’est pour nous livrer aux Amoréens et nous faire périr ? Si seulement nous étions restés de l’autre côté du fleuve ! 8Maintenant, je te prie, Seigneur, que puis-je dire après qu’Israël a pris la fuite devant ses ennemis ? 9Les Cananéens et les autres habitants du pays l’apprendront, ils nous encercleront et feront disparaître notre nom de la terre. Comment alors feras-tu reconnaître ta grandeur ?
10L’Eternel répondit à Josué : Lève-toi ! Pourquoi restes-tu prostré la face contre terre ? 11Israël a commis un péché. On a transgressé l’alliance que j’avais établie pour eux. On a pris des objets qui m’étaient voués, on en a dérobé, caché et mis dans ses propres affaires. 12C’est pourquoi les Israélites ne pourront plus résister à leurs ennemis, ils fuiront devant eux car ils sont sous le coup d’une sentence de destruction. Je ne continuerai pas à être avec vous si vous ne détruisez pas ce qui est au milieu de vous. 13Maintenant, lève-toi, Josué, convoque le peuple et purifie-le. Dis-leur : « Purifiez-vous pour demain, car voici ce que déclare l’Eternel, le Dieu d’Israël ! Vous avez au milieu de vous, Israélites, ce qui m’est voué. Vous ne pourrez pas résister à vos ennemis tant que vous n’aurez pas ôté cela du milieu de vous. 14Demain matin, vous vous présenterez devant moi, par tribus. Puis la tribu que l’Eternel désignera par le sort7.14 Sans doute au moyen de l’ourim et du toummim (voir note Ex 28.30). se présentera, groupe familial par groupe familial, et le groupe familial que l’Eternel désignera s’avancera famille par famille. Dans la famille que j’aurai désignée, les hommes se présenteront un par un. 15Celui qui sera désigné comme coupable d’avoir pris ce qui m’était voué sera brûlé avec tout ce qui lui appartient, parce qu’il a transgressé l’alliance de l’Eternel et qu’il a commis une infamie en Israël. »
Le châtiment d’Akân
16Le lendemain, Josué se leva de bon matin et fit avancer les Israélites tribu par tribu. Et c’est la tribu de Juda qui fut désignée. 17Il la fit approcher groupe familial par groupe familial, le sort désigna celui de Zérah. Il fit passer les familles du groupe familial de Zérah l’une après l’autre, et c’est la famille de Zabdi qui fut désignée. 18Il fit avancer cette famille homme par homme, et Akân, fils de Karmi, descendant de Zabdi et de Zérah, de la tribu de Juda, fut désigné par le sort.
19Josué lui dit : Mon fils, je te prie solennellement, au nom de l’Eternel, le Dieu d’Israël, de l’honorer en m’avouant ce que tu as fait, sans rien me cacher.
20Akân lui répondit : C’est vrai, j’ai commis une faute envers l’Eternel, le Dieu d’Israël. Voici ce que j’ai fait : 21J’ai vu dans le butin un magnifique manteau de Babylone7.21 En hébreu, Shinéar, ancien nom du territoire de Babylone (Gn 10.10)., deux cents pièces d’argent et un lingot d’or d’une livre. J’en ai eu fortement envie, alors je m’en suis emparé. Ces objets sont enterrés au milieu de ma tente, et l’argent est en-dessous.
22Josué envoya des hommes à la tente d’Akân, ils se dépêchèrent d’y aller et retrouvèrent effectivement le manteau enfoui dans la tente et l’argent en-dessous. 23Ils prirent le tout et l’apportèrent à Josué et à tous les Israélites, puis on le déposa devant l’Eternel. 24Josué, aidé de tous les Israélites, saisit Akân avec l’argent, le manteau et le lingot d’or, ainsi que ses fils, ses filles, ses bœufs, ses ânes, ses brebis, sa tente, bref, tout ce qui lui appartenait, et ils les menèrent dans la vallée d’Akor7.24 Vallée que l’on n’identifie pas avec certitude.. 25Josué dit à Akân : Pourquoi nous as-tu attiré le malheur7.25 Le verbe hébreu rendu par attiré le malheur fait assonance avec le nom Akor. ? Que l’Eternel fasse ton malheur aujourd’hui ! Alors tous les Israélites le lapidèrent. Ils lapidèrent aussi tous les siens et brûlèrent les cadavres. 26Puis on éleva sur lui un grand tas de pierres qui existe encore aujourd’hui. Après cela, l’Eternel abandonna sa colère. C’est à cette occasion que l’endroit fut appelé vallée d’Akor (vallée du Malheur), nom qui lui est resté jusqu’à ce jour.
