Mărturii pentru posteritate
1Când întregul neam a terminat de traversat Iordanul, Domnul i‑a vorbit lui Iosua, zicând: 2„Alegeți doisprezece bărbați din popor, câte un bărbat din fiecare seminție, 3și porunciți‑le: «Luați din mijlocul Iordanului, din locul unde vor sta picioarele preoților, douăsprezece pietre. Duceți‑le cu voi și așezați‑le în locul în care veți rămâne peste noapte.»“
4Iosua a chemat doisprezece bărbați, pe care i‑a ales dintre fiii lui Israel, câte un bărbat din fiecare seminție, 5și le‑a zis: „Treceți în fața Chivotului Domnului, Dumnezeul vostru, în mijlocul Iordanului și fiecare din voi să ridice pe umeri o piatră, câte una pentru fiecare seminție din Israel. 6Acestea vor fi un semn în mijlocul vostru. Când fiii voștri vă vor întreba într‑o zi: «Ce semnificație au aceste pietre pentru voi?», 7voi să le istorisiți cum au fost despicate apele Iordanului înaintea Chivotului Legământului Domnului, atunci când acesta a traversat Iordanul. Așadar, pietrele acestea să fie întotdeauna o aducere-aminte pentru fiii lui Israel.“
8Fiii lui Israel au făcut așa cum le‑a poruncit Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, așa cum i‑a spus Domnul lui Iosua, potrivit numărului semințiilor lui Israel, le‑au dus în locul în care urmau să înnopteze și le‑au așezat acolo. 9Iosua a ridicat și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, pe locul unde au stat picioarele preoților care au dus Chivotul Legământului. Ele au rămas acolo până în ziua aceasta.
10Preoții care duceau Chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la împlinirea celor poruncite lui Iosua de către Domnul, cu privire la popor, potrivit cu tot ceea ce i‑a poruncit Moise lui Iosua. Și poporul s‑a grăbit să traverseze. 11După ce tot poporul a traversat Iordanul, Chivotul Domnului și preoții au trecut înaintea poporului. 12Urmașii lui Ruben, ai lui Gad și ai jumătății seminției lui Manase au traversat și ei, pregătiți pentru luptă, în fruntea fiilor lui Israel, așa cum le spusese Moise. 13Aproape patruzeci de mii de bărbați înarmați au trecut, gata de luptă, înaintea Domnului în câmpiile Ierihonului.
14În ziua aceea, Domnul l‑a înălțat pe Iosua în ochii întregului Israel, și ei s‑au temut de el în toate zilele vieții lui, tot așa cum se temuseră și de Moise.
15Atunci Domnul i‑a zis lui Iosua: 16„Poruncește‑le preoților care duc Chivotul Mărturiei să iasă din Iordan.“ 17Iosua le‑a poruncit preoților, zicând: „Ieșiți din Iordan!“ 18Și preoții care duceau Chivotul Legământului Domnului au ieșit din mijlocul Iordanului. Când picioarele preoților au atins uscatul, apele Iordanului s‑au întors la locul lor și s‑au revărsat pe ambele lui maluri, așa cum erau mai înainte.
19Poporul a ieșit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi și apoi și‑a așezat tabăra la Ghilgal, în partea de răsărit a Ierihonului. 20Cele douăsprezece pietre luate din Iordan au fost așezate de către Iosua la Ghilgal. 21El le‑a zis fiilor lui Israel: „Când urmașii voștri își vor întreba părinții într‑o zi, zicând: «Ce semnificație au pietrele acestea?», 22voi să‑i învățați și să le spuneți: «Israel a traversat Iordanul acesta ca pe pământ uscat.» 23Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat apele Iordanului înaintea voastră ca să‑l puteți traversa, la fel cum Domnul, Dumnezeul vostru, făcuse la Marea Roșie23 Vezi nota de la 2:10., când a secat‑o înaintea noastră până am traversat‑o. 24Astfel toate popoarele pământului vor cunoaște că mâna Domnului este puternică, iar voi vă veți teme de Domnul, Dumnezeul vostru, în toate zilele.“
1Quando o povo passou em perfeita segurança, o Senhor disse a Josué: 2“Diz aos doze homens escolhidos para executarem a tal tarefa especial, um de cada tribo. 3Pegue cada um deles numa pedra do sítio onde os sacerdotes permaneceram no meio do Jordão, e levem-nas para construírem um monumento no lugar onde acamparem esta noite.”
4Foi assim que Josué convocou os doze homens e lhes disse: 5“Vão até ao meio do Jordão, onde a arca parou, e cada um traga sobre os ombros uma pedra, doze pedras ao todo, uma por cada uma das doze tribos. 6Servirão para levantarmos um monumento. Quando no futuro os vossos filhos perguntarem, ‘Que monumento é este?’, 7terão ocasião de lhes responder assim: ‘É para nos lembrarmos que o rio Jordão parou de correr quando a arca da aliança do Senhor teve de o atravessar.’ Este monumento tornar-se-á um memorial perpétuo para o povo de Israel que lhes recordará este espantoso milagre.”
8Os homens fizeram como Josué lhes mandou. Pegaram em doze pedras do meio do rio, uma por cada tribo, segundo a ordem dada pelo Senhor a Josué. Levaram-nas até ao sítio onde acamparam naquela noite e lá as colocaram. 9Josué mandou colocar outras doze pedras no meio do Jordão, no lugar onde os sacerdotes tinham ficado em pé, enquanto o povo passava; e ali está até ao dia de hoje.
10Portanto, os sacerdotes que transportavam a arca não saíram dali, do meio do rio, sem que todas estas instruções que o Senhor tinha dado a Josué, ainda por intermédio de Moisés, tivessem sido cumpridas. Entretanto, o povo tinha-se apressado a passar para o outro lado do rio; 11quando toda a gente passou, ficaram a observar os sacerdotes levando a arca no meio do rio. 12As tropas de Rúben, de Gad e da meia tribo de Manassés, com todo o seu armamento, segundo as determinações dadas por Moisés, 13que eram formadas por 40 000 homens de guerra que formavam o exército do Senhor, nas ações militares através das campinas de Jericó.
14Foi um dia muito importante na vida de Josué. O Senhor concedeu-lhe grande prestígio aos olhos de todo o povo de Israel e respeitaram-no tanto como a Moisés, não só naquela altura, mas por toda a sua vida. 15Porque foi Josué quem, a mandado do Senhor, 16deu as instruções aos sacerdotes que transportavam a arca do testemunho. 17“Subam agora do rio”, foi a ordem que o Senhor lhe deu para que a transmitisse. Josué comunicou esta ordem, 18e logo que os sacerdotes que carregavam a arca da aliança do Senhor saíram do leito do Jordão, as águas começaram a correr como normalmente, transbordando nas margens como antes.
19Este milagre deu-se no décimo dia do primeiro mês4.19 Mês de Abibe ou Nisan. Entre a lua nova do mês de março e o mês de abril.. Foi nesse dia que toda a nação passou o Jordão, tendo acampado em Gilgal, a oriente da cidade de Jericó. 20E nesse sítio as doze pedras do Jordão foram erguidas como monumento. 21Josué explicou-lhes de novo o propósito daquelas pedras: “No futuro, quando os vossos filhos vos perguntarem porque é que estão aqui estas pedras, e o que representam, 22hão de responder-lhes que são um memorial que recorda o maravilhoso acontecimento de toda a nação de Israel ter atravessado o Jordão por terra seca. Deverão contar-lhes 23como o Senhor, vosso Deus, secou o rio, ali sob os vossos olhos, e o manteve seco enquanto todos passávamos. Foi a mesma coisa que o Senhor fez com o mar Vermelho. 24E fez isso para que todas as nações da Terra se dessem conta de que o Senhor é o Deus poderoso e para que todos vocês o temam para sempre.”
