Reînnoirea legământului la Șechem
1Iosua a adunat toate semințiile lui Israel la Șechem și a chemat bătrânii lui Israel, conducătorii lui, judecătorii lui și supraveghetorii lui, iar aceștia s‑au înfățișat înaintea lui Dumnezeu.
2Atunci Iosua a zis întregului popor:
– Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „În vechime, părinții voștri, chiar și Terah, tatăl lui Avraam și al lui Nahor, locuiau de cealaltă parte a Râului2-3, 14-15 Eufratul. și slujeau altor dumnezei. 3Eu l‑am luat pe tatăl vostru Avraam de dincolo de Râu, l‑am dus prin toată țara Canaan și i‑am înmulțit sămânța: i l‑am dat pe Isaac, 4iar lui Isaac i‑am dat pe Iacov și pe Esau. Lui Esau i‑am dat în stăpânire muntele Seirului, iar Iacov împreună cu fiii lui au coborât în Egipt.
5Apoi i‑am trimis pe Moise și pe Aaron și am lovit Egiptul prin ceea ce am făcut în mijlocul lui, după care v‑am scos afară. 6După ce i‑am scos pe părinții voștri din Egipt, ați pornit către mare, iar egiptenii i‑au urmărit pe părinții voștri cu care de luptă și călăreți6 Sau: conducători de care., până la Marea Roșie6 Vezi nota de la 2:10.. 7Atunci ei au strigat către Domnul, iar El a pus întuneric între ei și egipteni, a adus apele mării peste ei și i‑a acoperit. Ați văzut cu ochii voștri ce le‑am făcut egiptenilor. Apoi ați locuit în pustie o lungă perioadă.
8V‑am dus prin regiunea amoriților care locuiau la răsărit de Iordan. Aceștia au luptat împotriva voastră, însă Eu i‑am dat în mâinile voastre și i‑am nimicit dinaintea voastră, iar voi le‑ați stăpânit țara. 9Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului, s‑a pregătit să lupte împotriva lui Israel și l‑a chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme, 10dar Eu nu am vrut să‑l ascult pe Balaam și, prin urmare, el v‑a binecuvântat. Și astfel v‑am scăpat din mâinile lui.
11Apoi ați traversat Iordanul și ați pornit către Ierihon. Au luptat împotriva voastră atât locuitorii Ierihonului, cât și amoriții, periziții, canaaniții, hitiții, ghirgașiții, hiviții și iebusiții, însă Eu i‑am dat în mâinile voastre. 12Am trimis înaintea voastră viespi12 Sensul termenului ebraic este nesigur. care i‑au alungat pe aceștia dinaintea voastră ca și pe cei doi regi amoriți; ei nu au fost alungați prin sabia sau prin arcul vostru. 13V‑am dat astfel o țară pe care nu voi ați lucrat‑o, cetăți pe care nu voi le‑ați zidit, dar în care locuiți și vii și măslini pe care nu voi i‑ați plantat, dar din care mâncați.“
14Și acum, temeți‑vă de Domnul și slujiți‑I cu integritate și cu credincioșie! Îndepărtați dumnezeii cărora le‑au slujit părinții voștri dincolo de Râu și în Egipt și slujiți Domnului! 15Iar dacă nu doriți să slujiți Domnului, atunci alegeți astăzi cui vreți să slujiți: fie dumnezeilor cărora le slujeau părinții voștri dincolo de Râu, fie dumnezeilor amoriților în a căror țară locuiți. Cât despre mine, eu și familia mea vom sluji Domnului.
16Poporul a răspuns:
– Departe de noi gândul să‑L părăsim pe Domnul și să slujim altor dumnezei! 17Domnul, Dumnezeul nostru, este Cel Care ne‑a scos pe noi și pe părinții noștri din țara Egiptului, din casa robilor și a înfăptuit înaintea ochilor noștri aceste minuni mari. El ne‑a păzit de‑a lungul întregului drum pe care l‑am străbătut și printre toate popoarele pe unde am călătorit. 18Domnul a alungat dinaintea noastră toate popoarele, precum și pe amoriții care locuiau în țară. Și noi vom sluji Domnului, căci El este Dumnezeul nostru.
19Iosua a zis poporului:
– Voi nu veți fi în stare să‑I slujiți Domnului, fiindcă El este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos. El nu vă va ierta fărădelegile și păcatele. 20Căci dacă Îl veți părăsi pe Domnul și veți sluji dumnezeilor străini, El Se va întoarce împotriva voastră, vă va face rău și vă va mistui, după ce v‑a făcut bine.
21Poporul i‑a răspuns lui Iosua:
– Nu, ci noi vom sluji Domnului.
22Iosua le‑a zis:
– Voi înșivă sunteți martori împotriva voastră că ați ales să slujiți Domnului.
Ei i‑au răspuns:
– Suntem martori.
23– Atunci îndepărtați dumnezeii care încă se mai găsesc în mijlocul vostru și întoarceți‑vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel.
24Și poporul i‑a zis lui Iosua:
– Vom sluji Domnului, Dumnezeul nostru, și vom asculta de glasul Lui!
25În acea zi, Iosua a încheiat un legământ cu poporul la Șechem și i‑a dat hotărâri și judecăți. 26Iosua a scris cuvintele acestea în Cartea Legii lui Dumnezeu. Apoi a luat o piatră mare și a așezat‑o acolo, sub terebintul care era lângă Sfântul Lăcaș al Domnului.
27Iosua a zis întregului popor:
– Iată, această piatră va fi un martor împotriva noastră, căci a auzit toate cuvintele pe care ni le‑a spus Domnul. Ea va fi un martor împotriva voastră în cazul în care Îl veți înșela pe Dumnezeul vostru.
28Apoi Iosua a trimis poporul înapoi, pe fiecare la moștenirea lui.
Funeraliile lui Iosua și ale lui Elazar
29După toate acestea, Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit fiind în vârstă de o sută zece ani. 30L‑au înmormântat pe teritoriul moștenirii lui, la Timnat-Serah30 Cunoscută și ca Timnat-Heres, cf. Jud. 2:9., care era în muntele lui Efraim, în partea de nord a muntelui Gaaș.
31Israel a slujit Domnului cât timp a trăit Iosua și cât au trăit bătrânii de după Iosua, care cunoscuseră toate lucrările pe care le făcuse Domnul pentru Israel.
32Oasele lui Iosif, pe care fiii lui Israel le aduseseră din Egipt, au fost înmormântate la Șechem, pe terenul cumpărat de Iacov de la hamoriți – Hamor era tatăl lui Șechem – pentru o sută de chesita32 Unitate de măsură arhaică cu origine și greutate necunoscută. și care era moștenirea urmașilor lui Iosif.
33Elazar, fiul lui Aaron, a murit și el și a fost înmormântat la Ghiva, care fusese dată fiului său, Fineas, în muntele lui Efraim.
A Renovação da Aliança em Siquém
1Então Josué reuniu todas as tribos de Israel em Siquém. Convocou as autoridades, os líderes, os juízes e os oficiais de Israel, e eles compareceram diante de Deus.
2Josué disse a todo o povo: “Assim diz o Senhor, o Deus de Israel: ‘Há muito tempo, os seus antepassados, inclusive Terá, pai de Abraão e de Naor, viviam além do Eufrates24.2 Hebraico: do Rio; também nos versículos 3, 14 e 15. e prestavam culto a outros deuses. 3Mas eu tirei seu pai Abraão da terra que fica além do Eufrates e o conduzi por toda a Canaã e lhe dei muitos descendentes. Dei-lhe Isaque, 4e a Isaque dei Jacó e Esaú. A Esaú dei os montes de Seir, mas Jacó e seus filhos desceram para o Egito.
5“ ‘Então enviei Moisés e Arão e feri os egípcios com pragas, com as quais os castiguei, e depois tirei vocês de lá. 6Quando tirei os seus antepassados do Egito, vocês vieram para o mar, e os egípcios os perseguiram com carros de guerra e cavaleiros24.6 Ou condutores de carros de guerra até o mar Vermelho. 7Mas os seus antepassados clamaram a mim, e eu coloquei trevas entre vocês e os egípcios; fiz voltar o mar sobre eles e os encobrir. Vocês viram com os seus próprios olhos o que eu fiz com os egípcios. Depois disso vocês viveram no deserto longo tempo.
8“ ‘Eu os trouxe para a terra dos amorreus que viviam a leste do Jordão. Eles lutaram contra vocês, mas eu os entreguei nas suas mãos. Eu os destruí diante de vocês, e vocês se apossaram da terra deles. 9Quando Balaque, rei de Moabe, filho de Zipor, se preparava para lutar contra Israel, mandou buscar Balaão, filho de Beor, para lançar maldição sobre vocês. 10Mas eu não quis ouvir Balaão, de modo que ele os abençoou vez após vez, e eu os livrei das mãos dele.
11“ ‘Depois vocês atravessaram o Jordão e chegaram a Jericó. Os chefes de Jericó lutaram contra vocês, assim como os amorreus, os ferezeus, os cananeus, os hititas, os girgaseus, os heveus e os jebuseus, mas eu os entreguei nas mãos de vocês. 12Eu lhes causei pânico24.12 Ou enviei vespas à sua frente; ou ainda enviei praga à sua frente para expulsá-los de diante de vocês, como fiz aos dois reis amorreus. Não foram a espada e o arco que lhes deram a vitória. 13Foi assim que dei a vocês uma terra que não cultivaram e cidades que vocês não construíram. Nelas vocês moram e comem de vinhas e olivais que não plantaram’.
14“Agora temam o Senhor e sirvam-no com integridade e fidelidade. Joguem fora os deuses que os seus antepassados adoraram além do Eufrates e no Egito e sirvam ao Senhor. 15Se, porém, não agrada a vocês servir ao Senhor, escolham hoje a quem irão servir, se aos deuses que os seus antepassados serviram além do Eufrates, ou aos deuses dos amorreus, em cuja terra vocês estão vivendo. Mas eu e a minha família serviremos ao Senhor”.
16Então o povo respondeu: “Longe de nós abandonar o Senhor para servir outros deuses! 17Foi o próprio Senhor, o nosso Deus, que nos tirou, a nós e a nossos pais, do Egito, daquela terra de escravidão, e realizou aquelas grandes maravilhas diante dos nossos olhos. Ele nos protegeu no caminho e entre as nações pelas quais passamos. 18Além disso, o Senhor expulsou de diante de nós todas as nações, inclusive os amorreus, que viviam nesta terra. Nós também serviremos ao Senhor, porque ele é o nosso Deus”.
19Josué disse ao povo: “Vocês não têm condições de servir ao Senhor. Ele é Deus santo! É Deus zeloso! Ele não perdoará a rebelião e o pecado de vocês. 20Se abandonarem o Senhor e servirem a deuses estrangeiros, ele se voltará contra vocês e os castigará. Mesmo depois de ter sido bondoso com vocês, ele os exterminará”.
21O povo, porém, respondeu a Josué: “De maneira nenhuma! Nós serviremos ao Senhor”.
22Disse então Josué: “Vocês são testemunhas contra vocês mesmos de que escolheram servir ao Senhor”.
“Somos”, responderam eles.
23Disse Josué: “Agora, então, joguem fora os deuses estrangeiros que estão com vocês e voltem-se de coração para o Senhor, o Deus de Israel”.
24E o povo disse a Josué: “Serviremos ao Senhor, o nosso Deus, e lhe obedeceremos”.
25Naquele dia Josué firmou um acordo com o povo em Siquém e lhe deu decretos e leis. 26Josué registrou essas coisas no Livro da Lei de Deus. Depois ergueu uma grande pedra ali, sob a Grande Árvore, perto do santuário do Senhor.
27Então disse ele a todo o povo: “Vejam esta pedra! Ela será uma testemunha contra nós, pois ouviu todas as palavras que o Senhor nos disse. Será uma testemunha contra vocês, caso sejam infiéis ao seu Deus”.
A Morte de Josué
28Depois Josué despediu o povo, e cada um foi para a sua propriedade.
29Passado algum tempo, Josué, filho de Num, servo do Senhor, morreu. Tinha cento e dez anos de idade. 30E o sepultaram na terra que tinha recebido por herança, em Timnate-Sera, nos montes de Efraim, ao norte do monte Gaás.
31Israel serviu ao Senhor durante toda a vida de Josué e dos líderes que lhe sobreviveram e que sabiam de tudo o que o Senhor fizera em favor de Israel.
32Os ossos de José, que os israelitas haviam trazido do Egito, foram enterrados em Siquém, no quinhão de terra que Jacó havia comprado dos filhos de Hamor, pai de Siquém, por cem peças de prata24.32 Hebraico: 100 quesitas. A quesita era uma unidade monetária de peso e valor desconhecidos.. Aquele terreno tornou-se herança dos descendentes de José.
33Sucedeu também que Eleazar, filho de Arão, morreu e foi sepultado em Gibeá, que fora dada a seu filho Fineias, nos montes de Efraim.