Nouă Traducere În Limba Română

Iosua 24:1-33

Reînnoirea legământului la Șehem

1Iosua a adunat toate semințiile lui Israel la Șehem și a chemat bătrânii lui Israel, conducătorii lui, judecătorii lui și supraveghetorii lui, iar aceștia s‑au înfățișat înaintea lui Dumnezeu.

2Atunci Iosua a zis întregului popor:

– Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „În vechime, părinții voștri, chiar și Terah, tatăl lui Avraam și al lui Nahor, locuiau de cealaltă parte a Râului2-3, 14-15 Eufratul. și slujeau altor dumnezei. 3Eu l‑am luat pe tatăl vostru Avraam de dincolo de Râu, l‑am dus prin toată țara Canaan și i‑am înmulțit sămânța: i l‑am dat pe Isaac, 4iar lui Isaac i‑am dat pe Iacov și pe Esau. Lui Esau i‑am dat în stăpânire muntele Seirului, iar Iacov împreună cu fiii lui au coborât în Egipt.

5Apoi i‑am trimis pe Moise și pe Aaron și am lovit Egiptul prin ceea ce am făcut în mijlocul lui, după care v‑am scos afară. 6După ce i‑am scos pe părinții voștri din Egipt, ați pornit către mare, iar egiptenii i‑au urmărit pe părinții voștri cu care de luptă și călăreți6 Sau: conducători de care., până la Marea Roșie6 Vezi nota de la 2:10.. 7Atunci ei au strigat către Domnul, iar El a pus întuneric între ei și egipteni, a adus apele mării peste ei și i‑a acoperit. Ați văzut cu ochii voștri ce le‑am făcut egiptenilor. Apoi ați locuit în pustie o lungă perioadă.

8V‑am dus prin regiunea amoriților care locuiau la răsărit de Iordan. Aceștia au luptat împotriva voastră, însă Eu i‑am dat în mâinile voastre și i‑am nimicit dinaintea voastră, iar voi le‑ați stăpânit țara. 9Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului, s‑a pregătit să lupte împotriva lui Israel și l‑a chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme, 10dar Eu nu am vrut să‑l ascult pe Balaam și, prin urmare, el v‑a binecuvântat. Și astfel v‑am scăpat din mâinile lui.

11Apoi ați traversat Iordanul și ați pornit către Ierihon. Au luptat împotriva voastră atât locuitorii Ierihonului, cât și amoriții, periziții, canaaniții, hitiții, ghirgașiții, hiviții și iebusiții, însă Eu i‑am dat în mâinile voastre. 12Am trimis înaintea voastră viespi12 Sensul termenului ebraic este nesigur. care i‑au alungat pe aceștia dinaintea voastră ca și pe cei doi regi amoriți; ei nu au fost alungați prin sabia sau prin arcul vostru. 13V‑am dat astfel o țară pe care nu voi ați lucrat‑o, cetăți pe care nu voi le‑ați zidit, dar în care locuiți și vii și măslini pe care nu voi i‑ați plantat, dar din care mâncați.“

14Și acum, temeți‑vă de Domnul și slujiți‑I cu integritate și cu credincioșie! Îndepărtați dumnezeii cărora le‑au slujit părinții voștri dincolo de Râu și în Egipt și slujiți Domnului! 15Iar dacă nu doriți să slujiți Domnului, atunci alegeți astăzi cui vreți să slujiți: fie dumnezeilor cărora le slujeau părinții voștri dincolo de Râu, fie dumnezeilor amoriților în a căror țară locuiți. Cât despre mine, eu și familia mea vom sluji Domnului.

16Poporul a răspuns:

– Departe de noi gândul să‑L părăsim pe Domnul și să slujim altor dumnezei! 17Domnul, Dumnezeul nostru, este Cel Care ne‑a scos pe noi și pe părinții noștri din țara Egiptului, din casa robilor și a înfăptuit înaintea ochilor noștri aceste minuni mari. El ne‑a păzit de‑a lungul întregului drum pe care l‑am străbătut și printre toate popoarele pe unde am călătorit. 18Domnul a alungat dinaintea noastră toate popoarele, precum și pe amoriții care locuiau în țară. Și noi vom sluji Domnului, căci El este Dumnezeul nostru.

19Iosua a zis poporului:

– Voi nu veți fi în stare să‑I slujiți Domnului, fiindcă El este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos. El nu vă va ierta fărădelegile și păcatele. 20Căci dacă Îl veți părăsi pe Domnul și veți sluji dumnezeilor străini, El Se va întoarce împotriva voastră, vă va face rău și vă va mistui, după ce v‑a făcut bine.

21Poporul i‑a răspuns lui Iosua:

– Nu, ci noi vom sluji Domnului.

22Iosua le‑a zis:

– Voi înșivă sunteți martori împotriva voastră că ați ales să slujiți Domnului.

Ei i‑au răspuns:

– Suntem martori.

23– Atunci îndepărtați dumnezeii care încă se mai găsesc în mijlocul vostru și întoarceți‑vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel.

24Și poporul i‑a zis lui Iosua:

– Vom sluji Domnului, Dumnezeul nostru, și vom asculta de glasul Lui!

25În acea zi, Iosua a încheiat un legământ cu poporul la Șehem și i‑a dat hotărâri și judecăți. 26Iosua a scris cuvintele acestea în Cartea Legii lui Dumnezeu. Apoi a luat o piatră mare și a așezat‑o acolo, sub terebintul care era lângă Sfântul Lăcaș al Domnului.

27Iosua a zis întregului popor:

– Iată, această piatră va fi un martor împotriva noastră, căci a auzit toate cuvintele pe care ni le‑a spus Domnul. Ea va fi un martor împotriva voastră în cazul în care Îl veți înșela pe Dumnezeul vostru.

28Apoi Iosua a trimis poporul înapoi, pe fiecare la moștenirea lui.

Funeraliile lui Iosua și ale lui Elazar

29După toate acestea, Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit fiind în vârstă de o sută zece ani. 30L‑au înmormântat pe teritoriul moștenirii lui, la Timnat-Serah30 Cunoscută și ca Timnat-Heres, cf. Jud. 2:9., care era în muntele lui Efraim, în partea de nord a muntelui Gaaș.

31Israel a slujit Domnului cât timp a trăit Iosua și cât au trăit bătrânii de după Iosua, care cunoscuseră toate lucrările pe care le făcuse Domnul pentru Israel.

32Oasele lui Iosif, pe care fiii lui Israel le aduseseră din Egipt, au fost înmormântate la Șehem, pe terenul cumpărat de Iacov de la hamoriți – Hamor era tatăl lui Șehem – pentru o sută de chesita32 Unitate de măsură arhaică cu origine și greutate necunoscută. și care era moștenirea urmașilor lui Iosif.

33Elazar, fiul lui Aaron, a murit și el și a fost înmormântat la Ghiva, care fusese dată fiului său, Fineas, în muntele lui Efraim.

Swedish Contemporary Bible

Josua 24:1-33

Förbundet mellan Herren och Israel förnyas

1Josua samlade alla Israels stammar i Shekem tillsammans med alla äldste, ledare, domare och förmän och de kom och ställde sig inför Gud. 2Där höll Josua följande tal till dem:

”Så säger Herren, Israels Gud: ’Era förfäder, Terach, Abrahams och Nachors far, bodde för länge sedan öster om floden Eufrat och tillbad andra gudar. 3Men jag kallade er far Abraham bort från landet på andra sidan floden och ledde honom in i Kanaans land där han sedan flyttade omkring. Jag gav honom många ättlingar. Jag gav honom Isak 4och till Isak gav jag Jakob och Esau. Jag lät Esau få bosätta sig i Seirs bergsbygd, medan Jakob och hans släkt begav sig till Egypten.

5Jag sände Mose och Aron och lät mina plågor drabba Egypten. Därefter ledde jag ut er därifrån. 6Men när jag förde era förfäder ut ur Egypten och ni kom till Sävhavet, kom egypterna efter dem med hästar och vagnar och vagnskämpar ut i Sävhavet. 7Då ropade de till Herren och han lät ett mörker komma mellan dem och egypterna och lät havet vända tillbaka över egypterna, så att de alla drunknade. Ni såg själva vad jag gjorde med egypterna. Sedan bodde ni i öknen under en lång tid.

8Därefter förde jag er in i amoréernas land på andra sidan Jordan. De stred mot er, men jag gav dem i ert våld så att ni intog deras land och jag förgjorde dem åt er. 9Sedan började kung Balak från Moab att kriga mot Israel.24:9 Se 4 Mos 22–24. Han skickade efter Bileam, Beors son, för att han skulle förbanna er, 10men jag lyssnade inte på honom. Istället fick jag honom att välsigna er och så räddades ni undan kung Balak.

11Ni gick därefter över floden Jordan och kom till Jeriko. Männen i staden stred mot er och det gjorde också amoréerna, perisséerna, kanaanéerna, hettiterna, girgashéerna, hivéerna och jevuséerna. Men jag gav dem alla i ert våld. 12Jag sände missmod24:12 Se not till 2 Mos 23:28. framför er för att fördriva amoréernas båda kungar och deras folk. Det var inte era svärd eller bågar som gav er segern. 13Jag gav er ett land som ni inte hade kämpat för och städer som ni inte hade byggt upp, de städer där ni nu bor. Jag gav er vingårdar och olivplanteringar som ni inte hade planterat och som ni nu fick äta av.’

14Ni ska därför frukta Herren och tjäna honom troget och uppriktigt! Gör er en gång för alla av med de avgudar som era förfäder tillbad när de bodde på andra sidan floden Eufrat och i Egypten. Tjäna Herren! 15Men om ni inte vill tjäna Herren, bestäm då idag vem ni vill tjäna. Vill ni välja de gudar som era förfäder tillbad på andra sidan Eufrat eller kanske de amoreiska gudarna här i landet? Jag och min släkt tänker i alla fall tjäna Herren.”

Hela folket lovar att följa Herren

16Folket svarade då: ”Vi skulle aldrig kunna överge Herren och tjäna andra gudar. 17Herren är vår Gud, han som förde ut våra förfäder från slaveriet i Egypten och som gjorde så många stora tecken inför våra ögon. Det var han som beskyddade oss under vandringen och som bevarade oss när vi vandrade genom andra folks länder. 18Det var Herren som drev ut amoréerna och de andra folken som bodde här i landet. Vi vill också tjäna Herren. Han är vår Gud.”

19Men Josua svarade folket: ”Ni klarar inte av att tjäna Herren, för han är en helig och svartsjuk Gud. Han kommer inte att förlåta er olydnad och era synder. 20Om ni överger honom och tillber andra gudar, kommer han att låta det gå illa för er och förgöra er, fastän han har varit god mot er under en så lång tid.”

21”Vi vill tjäna Herren!” svarade folket. 22”Ni är själva vittnen till att ni valt Herren och vill tjäna honom”, sa Josua. ”Ja”, svarade de.

23”Förstör då alla avgudar ni äger”, sa Josua till dem. ”Håll er till Herren, Israels Gud, av hela ert hjärta!” 24”Ja, vi ska tjäna och lyda Herren, vår Gud”, försäkrade folket.

25Den dagen upprättade Josua ett förbund för folket i Shekem och han läste upp alla lagar och föreskrifter för folket.

26Josua antecknade allt detta i Guds lagbok. Sedan tog han en stor sten och reste upp den under den stora terebinten vid Herrens helgedom. 27”Den här stenen är ett vittne mot oss, den har hört allt vad Herren har sagt. Den kommer att vittna mot er om ni tar tillbaka era ord”, sa Josua till hela folket.

28Sedan skickade han hem folket till deras olika områden i landet.

29En tid därefter dog Josua, 110 år gammal. 30Han begravdes på sitt eget område i Timnat-Serach i Efraims bergsbygd på norra sidan av berget Gaash.

31Israel tjänade Herren under hela Josuas livstid och så länge de äldste levde som själva kände till hur mycket Herren gjort för Israel.

32Josefs ben, som Israels folk hade tagit med sig vid uttåget ur Egypten, begravdes i Shekem på den mark som Jakob hade köpt för 100 kesitor24:32 Kesitor var en viktenhet. Det är inte känt hur mycket de vägde. silver av sönerna till Hamor, Shekems far. Marken tillhörde det område som tilldelats Josefs stam.

33Även Elasar, Arons son, dog. Han begravdes i Giva, den stad som hans son Pinechas hade fått i Efraims bergsbygd.