Nouă Traducere În Limba Română

Iosua 22

Lăsarea la vatră a seminţiilor transiordaniene

1Atunci Iosua i-a chemat pe rubeniţi, pe gadiţi şi pe jumătate din seminţia lui Manase şi le-a spus: „Voi aţi păzit tot ceea ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, şi aţi ascultat de mine în tot ceea ce v-am poruncit. Nu i-aţi părăsit pe cei din poporul vostru în toată această perioadă îndelungată, până în ziua de azi, ci aţi păzit cu grijă porunca DOMNULui, Dumnezeul vostru. Şi acum, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, le-a dat odihnă fraţilor voştri, aşa cum le-a promis, întoarceţi-vă şi porniţi spre corturile voastre, în teritoriul pe care-l stăpâniţi şi pe care vi l-a dat Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan. Aveţi însă foarte mare grijă să împliniţi poruncile şi Legea pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului: să-L iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile Lui, să ascultaţi de poruncile Lui, să vă alipiţi de El şi să-L slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.“

Apoi Iosua i-a binecuvântat şi i-a trimis înapoi, iar ei au pornit către corturile lor. Unei jumătăţi din seminţia lui Manase, Moise îi dăduse moştenirea în Başan, iar celeilalte jumătăţi Iosua îi dăduse moştenirea lângă fraţii lor, în partea de apus a Iordanului. Când Iosua i-a trimis la corturile lor, el i-a binecuvântat şi le-a spus: „Întoarceţi-vă la corturile voastre cu mulţimea bogăţiilor voastre – cu nenumăratele cirezi de vite, cu argintul, cu aurul, cu bronzul, cu fierul şi cu îmbrăcămintea voastră numeroasă – şi împărţiţi apoi şi cu ceilalţi fraţi ai voştri prada luată de la duşmani!“

Altarul mărturiei de la Ghelilot

Atunci rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase s-au despărţit de israeliţi la Şilo, în Canaan, şi au pornit către Ghilad, spre teritoriul pe care l-au primit ca moştenire potrivit celor spuse de Domnul prin Moise.

10 Când au ajuns la Ghelilot, lângă Iordan, pe malul canaanit, rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit un altar pe malul Iordanului, un altar de o mărime impresionantă. 11 Israeliţii au auzit că rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit un altar la marginea Canaanului, la Ghelilot, lângă Iordan, pe teritoriul israelit.

12 Când au auzit israeliţii lucrul acesta, întreaga adunare s-a adunat la Şilo ca să pornească la luptă împotriva lor.

13 Atunci israeliţii l-au trimis la rubeniţi, la gadiţi şi la jumătatea seminţiei lui Manase, în Ghilad, pe Fineas, fiul preotului Elazar, 14 împreună cu zece conducători, câte un conducător de clan din fiecare seminţie a lui Israel, toţi fiind conducători în familiile lor, între miile lui Israel.

15 Ei au venit la rubeniţi, la gadiţi şi la jumătatea seminţiei lui Manase, în Ghilad şi le-au spus astfel: 16 „Aşa vorbeşte adunarea Domnului: «Ce înseamnă această nelegiuire pe care aţi săvârşit-o faţă de Dumnezeul lui Israel şi de ce v-aţi abătut în această zi de la Domnul, zidindu-vă un altar pentru a vă răzvrăti astăzi împotriva Domnului? 17 A fost oare prea neînsemnată nelegiuirea lui Peor[a], de care nu am reuşit să ne curăţim nici până astăzi, chiar dacă adunarea Domnului a fost lovită cu urgie? 18 Iar voi vă abateţi astăzi de la Domnul!? Dacă voi vă răzvrătiţi astăzi împotriva Domnului, mâine El se va mânia pe întreaga adunare a lui Israel. 19 Dacă ţara pe care aţi primit-o ca moştenire este necurată, atunci traversaţi în ţara care este posesiunea Domnului, acolo unde este aşezat Tabernaculul Domnului şi luaţi-vă moştenirea printre noi, dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului sau împotriva noastră, zidindu-vă un altar, altul decât altarul Domnului, Dumnezeul nostru. 20 Când Acan, fiul lui Zerah a săvârşit o nelegiuire cu privire la ceea ce trebuia nimicit[b], oare mânia nu s-a revărsat asupra întregii adunări a lui Israel? Iar el nu a fost singurul care a murit în urma nelegiuirii lui.»“

21 Rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au răspuns astfel conducătorilor peste miile lui Israel. 22 „Dumnezeu, da Dumnezeu, Domnul! Dumnezeu, chiar Dumnezeu, Domnul,[c] El ştie şi Israel însuşi să ştie lucrul acesta: dacă este răzvrătire sau nelegiuire în noi faţă de Domnul, să nu ne cruţi astăzi! 23 Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul şi ca să aducem pe el arderi de tot şi daruri de mâncare sau ca să aducem jertfe de pace[d], atunci Domnul să ne ceară socoteală! 24 Dimpotrivă, am făcut lucrul acesta fiindcă ne-am temut că într-o zi urmaşii voştri s-ar putea să le zică urmaşilor noştri: «Ce legătură este între voi şi Domnul, Dumnezeul lui Israel? 25 Domnul a pus Iordanul ca hotar între noi şi voi, urmaşi ai lui Ruben şi ai lui Gad. Voi nu aveţi nici o legătură cu moştenirea Domnului!» Aşa că urmaşii voştri i-ar putea face pe urmaşii noştri să nu se mai teamă de Domnul. 26 De aceea ne-am hotărât să ne zidim un altar, nu pentru arderi de tot sau jertfe, 27 ci ca să fie o mărturie între noi şi voi, pe de o parte, şi între urmaşii noştri şi urmaşii voştri, pe de altă parte, căci dorim să slujim[e] înaintea feţei Domnului prin arderile de tot, prin darurile de mâncare şi prin jertfele de pace. Aşadar, urmaşii voştri nu le vor putea spune urmaşilor noştri: «Voi nu aveţi parte de Domnul

28 Dacă vreodată ne vor vorbi astfel nouă sau urmaşilor noştri, ne-am gândit să le răspundem astfel: «Priviţi acest altar al Domnului pe care l-au zidit strămoşii noştri, nu pentru a aduce arderi de tot şi jertfe, ci pentru a fi o mărturie între noi şi voi.» 29 Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotriva Domnului şi să ne abatem astăzi de la Domnul, zidindu-ne un altar pentru arderi de tot, daruri de mâncare sau jertfe, altul decât altarul Domnului, Dumnezeul nostru, care este înaintea Cortului Său!“

30 Când preotul Fineas, conducătorii adunării şi căpeteniile miilor lui Israel, au auzit cuvintele pe care le-au rostit urmaşii lui Ruben, urmaşii lui Gad şi urmaşii lui Manase, au fost mulţumiţi. 31 Preotul Fineas, fiul lui Elazar, le-a răspuns astfel urmaşilor lui Ruben, urmaşilor lui Gad şi urmaşilor lui Manase: „Ştim astăzi că Domnul este în mijlocul nostru, fiindcă nu aţi săvârşit nelegiuirea aceasta împotriva Domnului şi i-aţi salvat astfel pe israeliţi din mâna Domnului!“

32 Apoi preotul Fineas, fiul lui Elazar, şi conducătorii i-au părăsit pe rubeniţi şi pe gadiţi în Ghilad şi s-au întors la israeliţi, în ţara Canaanului, istorisindu-le cele întâmplate. 33 Israeliţii au fost mulţumiţi de ceea ce au auzit, aşa că au binecuvântat pe Dumnezeu şi n-au mai pornit la război ca să pustiască teritoriul locuit de rubeniţi şi de gadiţi. 34 Rubeniţii şi gadiţii au numit altarul Ed[f], zicând: „Altarul este o mărturie între noi că Domnul este Dumnezeu[g].“

Notas al pie

  1. Iosua 22:17 Sau: nelegiuirea de la Peor, Peor putând face referire fie la zeitatea Baal-Peor (vezi Num. 25:3 şi nota), fie la locul unde s-a petrecut nelegiuirea, muntele Peor (Num. 23:28)
  2. Iosua 22:20 Vezi nota de la 2:10.
  3. Iosua 22:22 Lit.: El-Elohim YHWH, El-Elohim YHWH, adică Dumnezeul dumnezeilor, Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, Domnul; sau: Dumnezeul dumnezeilor este Domnul! Dumnezeul dumnezeilor este Domnul! El ştie
  4. Iosua 22:23 Vezi nota de la 8:31; şi în v. 27
  5. Iosua 22:27 Aluzie la închinarea înaintea Domnului la Cortul Întâlnirii
  6. Iosua 22:34 Câteva mss TM; Siriacă; cele mai multe mss TM omit numele altarului. Ed înseamnă mărturie
  7. Iosua 22:34 Sau: au numit altarul:O mărturie între noi că Domnul este Dumnezeu.

La Bible du Semeur

Josué 22

Les derniers actes de Josué

Josué renvoie chez eux les guerriers des tribus installées en Transjordanie

1Alors Josué réunit les hommes de Ruben, de Gad et de la demi-tribu de Manassé et leur dit: Vous avez fait tout ce que Moïse, serviteur de l’Eternel, vous a ordonné et vous avez obéi à tout ce que je vous ai commandé. Durant toutes ces années jusqu’à ce jour, vous n’avez pas abandonné vos compatriotes et vous avez obéi fidèlement à l’ordre que l’Eternel vous avait donné. Maintenant, l’Eternel votre Dieu a accordé à vos compatriotes une existence paisible dans le pays, comme il le leur avait promis. Vous pouvez donc maintenant partir et rentrer dans le pays qui vous appartient et que Moïse, serviteur de l’Eternel, vous a donné en propriété de l’autre côté du Jourdain. Seulement, veillez bien à appliquer le commandement et la Loi que Moïse, serviteur de l’Eternel, vous a transmis: aimez l’Eternel, votre Dieu! Suivez tous les chemins qu’il a prescrits pour vous, obéissez à ses commandements, attachez-vous à lui et servez-le de tout votre cœur et de tout votre être!

Puis Josué les bénit et les renvoya, et ils rentrèrent chez eux. Moïse avait donné un territoire dans le Basan à la moitié de la tribu de Manassé[a]. L’autre moitié fut installée par Josué à l’ouest du Jourdain avec leurs compatriotes israélites. Lorsque Josué les renvoya chez eux, il leur donna sa bénédiction et ajouta: Vous vous en retournez chez vous avec de grandes richesses, avec des troupeaux très nombreux, avec une quantité considérable d’argent, d’or, de bronze et de fer, ainsi que des vêtements en abondance. Vous partagerez ce butin pris sur vos ennemis avec vos compatriotes[b].

Les descendants de Ruben, de Gad et la demi-tribu de Manassé partirent donc et quittèrent les autres Israélites à Silo dans le pays de Canaan pour retourner au pays de Galaad[c], le territoire que Moïse leur avait donné en propriété sur l’ordre de l’Eternel.

L’autel des Israélites installés en Transjordanie

10 Lorsqu’ils arrivèrent à Gueliloth aux environs du Jourdain qui se trouve dans le pays de Canaan, ils érigèrent là un autel monumental au bord du fleuve[d]. 11 La nouvelle en parvint aux autres Israélites car on racontait: Voilà que les hommes de Ruben, de Gad et de la demi-tribu de Manassé ont construit un autel face au pays de Canaan près de Gueliloth sur les bords du Jourdain, du côté des Israélites.

12 Dès que les Israélites l’apprirent, ils se rassemblèrent tous à Silo, pour aller attaquer les hommes des tribus transjordaniennes. 13 Ils envoyèrent aux hommes des tribus de Ruben, de Gad et de la demi-tribu de Manassé en Galaad, Phinéas, fils du prêtre Eléazar, 14 dix responsables, chefs de groupe familial parmi les familles d’Israël, un par tribu. 15 Ils se rendirent auprès des hommes de Ruben, de Gad et de la demi-tribu de Manassé en Galaad et leur parlèrent en ces termes: 16 Voici ce que vous fait dire toute la communauté de l’Eternel: «Pourquoi vous révoltez-vous contre le Dieu d’Israël? Pourquoi vous détournez-vous maintenant de l’Eternel? Car, en construisant un autel pour vous-mêmes, vous vous révoltez contre lui. 17 Nous avons déjà commis une faute grave à Peor, et nous n’en sommes pas encore purifiés à ce jour, malgré le fléau qui nous a tous frappés. Cela ne suffit-il pas[e]? 18 Faut-il donc maintenant que vous vous détourniez de l’Eternel? Si, aujourd’hui, vous vous révoltez contre lui, demain, il s’irritera contre toute l’assemblée d’Israël. 19 Si le pays qui vous a été donné en propriété vous paraît impur, venez donc dans le territoire qui appartient à l’Eternel, et où il a établi sa demeure, et installez-vous au milieu de nous; mais ne vous révoltez pas contre l’Eternel et ne vous opposez pas à nous en vous construisant un autel rival de celui de l’Eternel notre Dieu! 20 Lorsque Akân, fils de Zérah, a commis une faute grave en dérobant un objet voué à l’Eternel, tout le peuple d’Israël a subi le contrecoup de la colère divine[f]. Il n’a pas été le seul à périr à cause de sa faute.»

La réconciliation est-ouest

21 Les hommes de Ruben, de Gad et de la demi-tribu de Manassé répondirent aux responsables d’Israël: 22 Le Dieu suprême, l’Eternel, oui, le Dieu suprême, l’Eternel sait ce qu’il en est; qu’Israël aussi le sache. Si c’est pour nous révolter et être infidèles à l’Eternel que nous avons construit cet autel, alors qu’il ne nous épargne pas. 23 Si c’est pour nous détourner de l’Eternel que nous l’avons érigé, pour y offrir des holocaustes et des offrandes ou des sacrifices de communion, que l’Eternel lui-même nous en demande compte. 24 Mais ce n’est pas le cas! Nous l’avons fait parce que nous avions peur qu’un jour vos descendants ne disent aux nôtres: «Qu’avez-vous à faire avec l’Eternel, le Dieu d’Israël? 25 N’a-t-il pas lui-même placé le Jourdain comme frontière entre nous et vous, descendants de Ruben et de Gad? Vous n’avez donc rien à faire avec lui!» Ainsi vos descendants pourraient empêcher les nôtres de craindre l’Eternel. 26 C’est alors que nous avons pensé à construire cet autel, non pour y offrir des holocaustes et des sacrifices, 27 mais pour servir de témoin entre nous et vous, et pour les générations qui nous succéderont, attestant que nous aussi nous rendons notre culte à l’Eternel devant lui, par nos holocaustes, nos sacrifices de communion et nos autres sacrifices. Nous voulions éviter qu’un jour vos descendants ne disent aux nôtres: «Vous n’avez rien à faire avec l’Eternel!» 28 Nous nous sommes dit: S’ils venaient un jour à parler ainsi, à nous ou à nos descendants, nous pourrons leur répondre: Regardez l’autel que nos ancêtres ont construit et qui est une réplique de l’autel de l’Eternel. Ils l’ont fait non pour y offrir des holocaustes et des sacrifices, mais pour servir de témoin entre nous et vous! 29 Ainsi nous n’avons jamais eu l’idée de nous révolter contre l’Eternel et d’abandonner son culte en érigeant un autel servant à offrir des holocaustes, des offrandes et autres sacrifices, un autel rival de l’autel de l’Eternel notre Dieu qui est dressé devant son tabernacle.

30 Lorsque le prêtre Phinéas, les responsables et les chefs des familles d’Israël eurent entendu les explications des hommes de Ruben, de Gad et de Manassé, ils furent satisfaits. 31 Phinéas, le fils du prêtre Eléazar, leur dit: Aujourd’hui nous reconnaissons que l’Eternel est au milieu de nous, puisque vous ne vous êtes pas révoltés contre lui. Vous avez préservé les Israélites d’une intervention de l’Eternel.

32 Après cela, Phinéas, le fils du prêtre Eléazar, et les responsables de tous les hommes de Ruben et de Gad revinrent de Galaad en terre de Canaan, auprès des autres Israélites, et leur rendirent compte de ce qui s’était passé. 33 Les Israélites furent satisfaits et ils bénirent Dieu. Plus personne ne parla de partir en guerre contre les descendants de Ruben et de Gad pour dévaster leur pays. 34 Ceux-ci appelèrent l’autel qu’ils avaient construit: Ed (Témoin) en disant: Il est témoin entre nous que l’Eternel seul est Dieu.

Notas al pie

  1. 22.7 La moitié de la tribu de Manassé était installée dans la région du Basan à l’est du Jourdain (13.29-31), l’autre moitié à l’ouest du Jourdain (sur un territoire s’étendant jusqu’à la côte de la Méditerranée, 5.1; 12.7).
  2. 22.8 Voir Nb 31.25-27.
  3. 22.9 Expression désignant ici tout le territoire à l’est du Jourdain.
  4. 22.10 Du côté occidental. Les tribus orientales voulaient signifier par là qu’elles avaient leur part dans le pays de Canaan et dans son culte.
  5. 22.17 Voir Nb 25.1-9.
  6. 22.20 Voir 7.1-26.