Repartizarea teritoriului celorlalte seminții
1Întreaga comunitate a fiilor lui Israel s‑a strâns la Șilo și au așezat acolo Cortul Întâlnirii, țara fiind sub stăpânirea lor. 2Mai rămăseseră însă șapte seminții ale fiilor lui Israel cărora nu li se dăduse partea de moștenire.
3Atunci Iosua le‑a zis fiilor lui Israel: „Până când mai amânați să luați în stăpânire teritoriul pe care vi l‑a dat Domnul, Dumnezeul părinților voștri? 4Alegeți câte trei bărbați din fiecare seminție, iar eu îi voi trimite să străbată țara și să facă4, 6, 8 Lit.: scrie. o descriere a ei în vederea împărțirii moștenirii, după care se vor întoarce la mine. 5Veți împărți teritoriul în șapte, dar Iuda va rămâne în teritoriul lui din sud, iar cei din Casa lui Iosif vor rămâne în teritoriul lor din nord. 6Faceți o descriere a țării împărțite în șapte părți și aduceți‑mi‑o, iar eu voi arunca sorțul pentru voi aici, înaintea Domnului, Dumnezeul nostru. 7Leviții nu vor avea o parte la fel ca voi, fiindcă moștenirea lor este preoția Domnului, iar Gad, Ruben și jumătate din Manase și‑au primit moștenirea dincolo de Iordan, teritoriu care le‑a fost dat de către Moise, robul Domnului.“
8Bărbații s‑a ridicat și au plecat. Iosua le‑a poruncit celor ce s‑au dus să descrie țara, zicând: „Duceți‑vă, străbateți țara și faceți o descriere a ei. Apoi întoarceți‑vă la mine, iar eu voi arunca sorțul pentru voi înaintea Domnului, aici, la Șilo.“ 9Bărbații aceia au plecat și au străbătut țara, împărțind‑o în șapte părți și scriind pe un sul o descriere a acesteia, potrivit cetăților ei, după care s‑au întors la Iosua, în tabăra de la Șilo. 10Iosua a aruncat sorțul pentru ei înaintea Domnului, la Șilo, și Iosua a împărțit țara acolo între fiii lui Israel, potrivit cu părțile alocate fiecăruia.
Teritoriul moștenit de Beniamin
11O parte a revenit seminției fiilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor. Teritoriul lor își avea hotarele între teritoriul fiilor lui Iuda și cel al fiilor lui Iosif.
12Hotarul lor din nord începea de la Iordan, urca pe la capătul de nord al Ierihonului, continua spre apus prin munți și ajungea în pustia Bet‑Aven. 13De aici traversa marginea de sud a cetății Luz sau Betel și cobora la Atarot-Adar, dincolo de munte, în partea de sud a Bet‑Horonului de Jos.
14Hotarul de apus începea de la muntele din partea de sud a Bet‑Horonului și se întorcea către sud înspre Chiriat-Baal (adică Chiriat-Iearim), una din cetățile fiilor lui Iuda. Acesta era hotarul de apus.
15Hotarul de sud începea de la marginea Chiriat-Iearimului, în apus15 Sensul termenului ebraic este nesigur. Sau, cf. 15:9: Chiriat-Iearimului, continua până la Efron., continua până la izvorul de apă de la Neftoah, 16cobora către marginea muntelui care se află în fața văii Ben‑Hinom, în nordul văii Refaim, și cobora apoi prin valea Hinom spre partea de sud a Iebusului până la En‑Roghel. 17Se întorcea înspre nord, atingând En‑Șemeș, apoi Ghelilot, care se află în fața Înălțimii Adumim, cobora la Piatra lui Bohan, fiul lui Ruben, 18trecea până în partea de nord a Bet‑Arabei și cobora spre Araba18 Vezi nota de la 8:14., 19Hotarul trecea prin partea de nord a cetății Bet‑Hogla și atingea golful din partea de nord a Mării Sărate19 Marea Moartă., în dreptul gurii de vărsare a Iordanului. Acesta era hotarul de sud.
20Iordanul era hotarul din partea de răsărit.
Aceasta era moștenirea urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, cu hotarele ei de jur împrejur.
Cetățile descendenților lui Beniamin
21Cetățile seminției urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, erau următoarele:
Ierihon, Bet‑Hogla, Emek-Kețiț, 22Bet‑Araba, Țemarayim, Betel, 23Avim, Parah, Ofra, 24Chefar-Amoni, Ofni și Gheva – douăsprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.
25Ghivon, Rama, Beerot, 26Mițpa, Chefira, Moța, 27Rechem, Irpeel, Tarala, 28Țela, Elef, Iebus sau Ierusalim, Ghiva și Chiriat – paisprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.
Aceasta era moștenirea urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor.
Los territorios de las otras tribus
1Cuando el país quedó bajo el control de los israelitas, toda la asamblea israelita se reunió en Siló, donde habían establecido la Tienda de reunión. 2Para entonces, todavía quedaban siete tribus que no habían recibido como herencia sus respectivos territorios.
3Así que Josué los desafió: «¿Hasta cuándo vais a esperar para tomar posesión del territorio que os otorgó el Señor, Dios de vuestros antepasados? 4Nombrad a tres hombres de cada tribu para que yo los envíe a reconocer las tierras, y que hagan por escrito una reseña de cada territorio. A su regreso, 5dividid el resto del país en siete partes. Judá mantendrá sus territorios en el sur, y los descendientes de José, en el norte. 6Cuando hayáis terminado la descripción de las siete regiones, traédmela, y yo las asignaré echando suertes en presencia del Señor nuestro Dios. 7Los levitas, como ya sabéis, no recibirán ninguna porción de tierra, porque su herencia es su servicio sacerdotal ante el Señor. Además, Gad, Rubén y la media tribu de Manasés ya han recibido sus respectivos territorios en el lado oriental del Jordán. Moisés, siervo del Señor, se los entregó como herencia».
8Cuando los hombres estaban listos para salir a hacer el reconocimiento del país, Josué les ordenó: «Explorad todo el país y traedme una descripción escrita de todos sus territorios. Cuando regreséis aquí a Siló, yo haré el sorteo de tierras en presencia del Señor». 9Los hombres hicieron tal como Josué les ordenó, y regresaron a Siló con la descripción de todo el país, ciudad por ciudad, y su división en siete partes. 10Josué hizo allí el sorteo en presencia del Señor, y repartió los territorios entre los israelitas, según sus divisiones tribales.
El territorio de Benjamín
11A la tribu de Benjamín se le asignó su territorio según sus clanes. Ese territorio quedó ubicado entre las tribus de Judá y José.
12La frontera norte se iniciaba en el río Jordán, pasaba por las laderas al norte de Jericó y avanzaba en dirección occidental hacia la región montañosa, hasta llegar al desierto de Bet Avén. 13Continuaba hacia la ladera sureña de Luz, también llamada Betel, y descendía desde Atarot Adar hasta el cerro que está al sur de Bet Jorón de Abajo.
14De allí, la frontera continuaba hacia el sur, por el lado occidental, hasta llegar a Quiriat Baal, llamada también Quiriat Yearín, una población perteneciente a Judá. Esta era la frontera occidental.
15La frontera sur partía desde Quiriat Yearín, en el lado occidental, y continuaba hasta el manantial de Neftóaj. 16Descendía a las laderas del monte ubicado frente al valle de Ben Hinón, al norte del valle de Refayin. Seguía en descenso por el valle de Hinón, bordeando la cuesta de la ciudad de Jebús, hasta llegar a Enroguel. 17De allí giraba hacia el norte, rumbo a Ensemes, seguía por Guelilot, al frente de la cuesta de Adumín, y descendía a la peña de Bohán hijo de Rubén. 18La frontera continuaba hacia la cuesta norte de Bet Arabá,18:18 de Bet Arabá (LXX); al frente del Arabá (TM). y descendía hasta el Arabá. 19De allí se dirigía a la cuesta norte de Bet Joglá y salía en la bahía norte del Mar Muerto, donde desemboca el río Jordán. Esta era la frontera sur.
20El río Jordán marcaba los límites del lado oriental.
Estas eran las fronteras de las tierras asignadas como herencia a todos los clanes de la tribu de Benjamín.
21Los clanes de la tribu de Benjamín poseyeron las siguientes ciudades: Jericó, Bet Joglá, Émec Casís, 22Bet Arabá, Zemarayin, Betel, 23Avín, Pará, Ofra, 24Quefar Amoní, Ofni y Gueba, es decir, doce ciudades con sus poblaciones; 25y Gabaón, Ramá, Berot, 26Mizpa, Cafira, Mozá, 27Requen, Irpel, Taralá, 28Zela, Élef, Jebús, llamada también Jerusalén, Guibeá y Quiriat, es decir, catorce ciudades con sus poblaciones.
Esta fue la herencia que recibieron los clanes de la tribu de Benjamín.
