Teritoriul repartizat în Cisiordania
1Acestea sunt teritoriile primite drept moștenire de către fiii lui Israel în țara Canaan, teritorii împărțite de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, și de căpeteniile de familie ale semințiilor fiilor lui Israel. 2Moștenirea le‑a fost dată prin sorți, așa cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminții și jumătate. 3Căci Moise dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate, de cealaltă parte a Iordanului, însă leviților nu le dăduse nicio moștenire printre ei. 4Căci urmașii lui Iosif erau două seminții, – Manase și Efraim –, iar ei nu dăduseră leviților niciun teritoriu în țară, ci doar cetăți pentru locuit, împreună cu pășunile acestora pentru turmele și averile lor. 5Fiii lui Israel făcuseră așa cum Domnul îi poruncise lui Moise, și împărțiseră țara.
Teritoriul moștenit de Caleb
6Fiii lui Iuda s‑au apropiat de Iosua la Ghilgal, iar Caleb, fiul chenizitului Iefune, i‑a zis: „Tu știi ce i‑a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine și despre tine, pe când eram la Kadeș-Barnea. 7Eu aveam patruzeci de ani atunci când Moise, robul Domnului, m‑a trimis din Kadeș-Barnea ca să cercetez țara, iar eu i‑am adus vești potrivit cu ceea ce era în inima mea. 8Frații mei care se suiseră împreună cu mine au înmuiat inima poporului, însă eu L‑am urmat pe deplin pe Domnul, Dumnezeul meu. 9În acea zi, Moise mi‑a jurat, zicând: «Teritoriul pe care l‑ai străbătut cu piciorul tău va fi moștenirea ta și a urmașilor tăi pentru totdeauna, pentru că ai urmat pe deplin calea Domnului, Dumnezeul tău.»9 Vezi Deut. 1:36.
10Acum, iată că Domnul m‑a ținut în viață așa cum a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani, de când Domnul i‑a spus aceste cuvinte lui Moise, pe vremea când Israel străbătea pustia și iată‑mă astăzi, în vârstă de optzeci și cinci de ani! 11Sunt la fel de puternic astăzi ca și în ziua în care Moise m‑a trimis și am tot atâta vigoare cât aveam atunci pentru a merge la luptă11 Sau: atunci fie pentru luptă, fie pentru călătorie (lit.: fie pentru luptă, fie pentru a ieși și a intra).. 12Dă‑mi deci muntele acesta despre care a vorbit Domnul în ziua aceea! Căci tu însuți ai auzit încă de pe atunci că acolo trăiesc anachiții12, 15 Vezi nota de la 11:21., iar cetățile sunt înalte și fortificate. Poate că Domnul va fi cu mine și îi voi alunga, așa cum a promis Domnul.“
13Atunci Iosua l‑a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i‑a dat Hebronul ca moștenire. 14De aceea, Hebronul a rămas moștenirea lui Caleb, fiul chenizitului Iefune, până în ziua aceasta, pentru că L‑a urmat pe deplin pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 15Înainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba15 Chiriat-Arba înseamnă Cetatea lui Arba.; Arba fusese un om cu seamă printre anachiți.
După aceea țara s‑a odihnit de război.
Landet väster om Jordan delas upp
1Detta är de områden som israeliterna fick som egendom i Kanaans land och som prästen Elasar, Josua och ledarna för de olika stammarna tilldelade dem 2genom lottning som arvedel åt de nio och en halv stammarna, så som Herren hade befallt genom Mose.
3Mose hade redan gett landområden åt de 2,5 stammarna på östra sidan Jordan. Åt leviterna gav han inget landområde bland dem. 4Josefs stam hade blivit två separata stammar, nämligen Manasses och Efraims, och leviterna fick inte något land alls, förutom städerna som de skulle bo i och de kringliggande betesmarkerna för deras boskap. 5Israeliterna delade landet, så som Herren hade befallt Mose.
6Under ledning av kenisséen Kalev, Jefunnes son, kom en delegation från Judas stam till Josua i Gilgal. ”Du vet ju vad Herren sa till gudsmannen Mose om dig och mig när vi var vid Kadesh Barnea”, sa Kalev till Josua. 7”Då var jag fyrtio år och Mose Herrens tjänare hade sänt mig från Kadesh Barnea för att spionera på Kanaans land. Jag rapporterade vad jag ansåg vara sanning, 8men våra bröder som var med oss skrämde folket så att de inte vågade gå in i landet. Eftersom jag hade följt Herren, min Gud, troget, 9svor Mose då denna ed: ’Den del av landet som du just har besökt ska tillhöra dig och dina efterkommande för all framtid eftersom du varit Herren, min Gud, trogen.’
10Som du ser har Herren låtit mig leva, som han lovade för de fyrtiofem år som gått sedan Herren gav Mose det löftet och medan Israel vandrade omkring i öknen, och idag är jag åttiofem år. 11Jag är lika stark nu som jag var då Mose skickade oss ut på detta uppdrag och jag kan fortfarande strida lika bra. 12Ge mig nu bergsbygden som Herren lovade mig! Du hörde själv talas om anakiterna som bor där i befästa städer, men om Herren är med mig, ska jag driva ut dem ur landet som han lovade.”
13Josua välsignade då kenisséen Kalev, Jefunnes son, och gav honom Hebron som egendom, 14därför att han hade troget följt Herren, Israels Gud, och därför är Hebron fortfarande hans egendom. 15Tidigare hade Hebron kallats Kirjat-Arba efter en stor hjälte bland anakiterna.
I landet rådde sedan fred.
