Teritoriul repartizat în Cisiordania
1Acestea sunt teritoriile primite drept moștenire de către fiii lui Israel în țara Canaan, teritorii împărțite de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, și de căpeteniile de familie ale semințiilor fiilor lui Israel. 2Moștenirea le‑a fost dată prin sorți, așa cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminții și jumătate. 3Căci Moise dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate, de cealaltă parte a Iordanului, însă leviților nu le dăduse nicio moștenire printre ei. 4Căci urmașii lui Iosif erau două seminții, – Manase și Efraim –, iar ei nu dăduseră leviților niciun teritoriu în țară, ci doar cetăți pentru locuit, împreună cu pășunile acestora pentru turmele și averile lor. 5Fiii lui Israel făcuseră așa cum Domnul îi poruncise lui Moise, și împărțiseră țara.
Teritoriul moștenit de Caleb
6Fiii lui Iuda s‑au apropiat de Iosua la Ghilgal, iar Caleb, fiul chenizitului Iefune, i‑a zis: „Tu știi ce i‑a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine și despre tine, pe când eram la Kadeș-Barnea. 7Eu aveam patruzeci de ani atunci când Moise, robul Domnului, m‑a trimis din Kadeș-Barnea ca să cercetez țara, iar eu i‑am adus vești potrivit cu ceea ce era în inima mea. 8Frații mei care se suiseră împreună cu mine au înmuiat inima poporului, însă eu L‑am urmat pe deplin pe Domnul, Dumnezeul meu. 9În acea zi, Moise mi‑a jurat, zicând: «Teritoriul pe care l‑ai străbătut cu piciorul tău va fi moștenirea ta și a urmașilor tăi pentru totdeauna, pentru că ai urmat pe deplin calea Domnului, Dumnezeul tău.»9 Vezi Deut. 1:36.
10Acum, iată că Domnul m‑a ținut în viață așa cum a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani, de când Domnul i‑a spus aceste cuvinte lui Moise, pe vremea când Israel străbătea pustia și iată‑mă astăzi, în vârstă de optzeci și cinci de ani! 11Sunt la fel de puternic astăzi ca și în ziua în care Moise m‑a trimis și am tot atâta vigoare cât aveam atunci pentru a merge la luptă11 Sau: atunci fie pentru luptă, fie pentru călătorie (lit.: fie pentru luptă, fie pentru a ieși și a intra).. 12Dă‑mi deci muntele acesta despre care a vorbit Domnul în ziua aceea! Căci tu însuți ai auzit încă de pe atunci că acolo trăiesc anachiții12, 15 Vezi nota de la 11:21., iar cetățile sunt înalte și fortificate. Poate că Domnul va fi cu mine și îi voi alunga, așa cum a promis Domnul.“
13Atunci Iosua l‑a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i‑a dat Hebronul ca moștenire. 14De aceea, Hebronul a rămas moștenirea lui Caleb, fiul chenizitului Iefune, până în ziua aceasta, pentru că L‑a urmat pe deplin pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 15Înainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba15 Chiriat-Arba înseamnă Cetatea lui Arba.; Arba fusese un om cu seamă printre anachiți.
După aceea țara s‑a odihnit de război.
Подела земље западно од Јордана
1Ово су делови које су Израиљци примили у посед у хананској земљи, које су им разделили у наследство Елеазар, свештеник, Исус, син Навинов, и главари породица израиљских племена. 2Жребом су им разделили наследство, као што је Господ заповедио преко Мојсија, међу девет и по племена. 3Јер, Мојсије је дао наследство двама и по племенима на другој страни Јордана. Левитима није дао наследство међу њима. 4Наиме, од Јосифових потомака су настала два племена: Манасијино и Јефремово. А Левитима нису дали део у земљи, осим градова да живе у њима и пашњака за њихову стоку и стада. 5Како је Господ заповедио Мојсију, тако су Израиљци учинили, кад су делили земљу.
Халев добија Хеврон
6Јудејци приступе Исусу у Галгалу, а Халев, син Јефонијин, Кенежанин, обрати му се: „Ти знаш шта је Господ рекао Мојсију, човеку Божијем, за мене и за тебе у Кадис-Варнији. 7Било ми је четрдесет година када ме је Мојсије, слуга Господњи, послао из Кадис-Варније да уходим земљу. Ја сам га известио како сам најбоље знао. 8Моја браћа која су пошла са мном уплашила су народ, али ја сам се потпуно уздао у Господа, Бога свога. 9Тог дана се Мојсије заклео: ’Земља у коју је твоја нога ступила припашће теби и твојим синовима заувек, јер си се уздао у Господа, Бога мога.’
10И ето, Господ ме је одржао у животу као што је обећао. Прошло је четрдесет пет година од како је Господ рекао ово Мојсију, док је Израиљ још ишао пустињом; 11сада ми је осамдесет пет година, али сам и данас снажан као онога дана када ме је Мојсије послао; снага ми је иста сада као што је била некада, тако да могу ратовати и обављати послове. 12А сада ми дај ово горје, као што је Господ обећао тога дана. И сам си чуо тог дана да Енаковци живе тамо и да су градови велики и утврђени. Буде ли Господ са мном, протераћу их, као што је Господ рекао.“
13Тада је Исус благословио Халева, сина Јефонијина, и дао му Хеврон у посед. 14Стога, Хеврон припада Халеву, сину Јефонијину, Кенежанину, све до данас, зато што се поуздао у Господа, Бога Израиљева. 15Хеврон се раније звао „Киријат-Арва“; Арва је био велики човек међу Енаковцима.
Тада је земља утихнула од рата.
