Nouă Traducere În Limba Română

Iosua 14

Teritoriul repartizat în Cisiordania

1Iată care sunt teritoriile primite drept moştenire de către israeliţi în Canaan, teritorii împărţite de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, şi de conducătorii clanurilor din seminţiile lui Israel. Moştenirea a fost împărţită prin tragere la sorţi, aşa cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate. Moise împărţise moştenirea celor două seminţii şi jumătate, de cealaltă parte a Iordanului; leviţilor nu le dăduse însă nici o moştenire printre ei, deoarece urmaşii lui Iosif alcătuiau două seminţii, şi anume Manase şi Efraim. Leviţii n-au primit nici un teritoriu în ţară, ci doar câteva cetăţi pentru locuit, împreună cu păşunile din jurul lor pentru turme şi cirezi. Aşadar, israeliţii împărţiseră ţara, întocmai cum îi poruncise Domnul lui Moise.

Teritoriul moştenit de Caleb

Urmaşii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal, iar Caleb, fiul chenizitului Iefune, i-a spus: „Tu ştii ce i-a zis Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine şi despre tine, pe când eram la Kadeş-Barnea. Eu aveam patruzeci de ani atunci când Moise, robul Domnului, m-a trimis din Kadeş-Barnea ca să iscodesc ţara, iar eu i-am adus veşti potrivit cu ceea ce era în mintea mea. Fraţii mei care m-au însoţit au înmuiat inima poporului, însă eu L-am urmat întru totul pe Domnul, Dumnezeul meu. În acea zi, Moise mi-a jurat astfel: «Teritoriul pe care l-ai străbătut cu piciorul tău va fi moştenirea ta şi a urmaşilor tăi pentru totdeauna, pentru că ai urmat întru totul calea DOMNULui, Dumnezeul tău.»[a]

10 Acum, iată că Domnul m-a ţinut în viaţă aşa cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani, de când Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Moise, pe vremea când Israel străbătea pustia şi iată-mă astăzi, în vârstă de optzeci şi cinci de ani! 11 Sunt la fel de puternic astăzi ca şi în ziua în care Moise m-a trimis şi am tot atâta vigoare cât aveam atunci pentru a merge la luptă[b]. 12 Dă-mi deci această regiune muntoasă despre care a vorbit Domnul la acea vreme! Căci tu însuţi ai auzit încă de atunci cum că acolo trăiesc anachiţii[c], iar cetăţile sunt înalte şi fortificate. Poate că Domnul va fi cu mine şi îi voi izgoni, aşa cum a promis Domnul.“

13 Atunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune şi i-a dat Hebronul ca moştenire. 14 De atunci încoace, Hebronul a rămas moştenirea lui Caleb, fiul chenizitului Iefune, pentru că L-a urmat întru totul pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 15 Înainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba[d]; Arba fusese un om cu seamă printre anachiţi.

După aceea ţara s-a odihnit de război.

Notas al pie

  1. Iosua 14:9 Vezi Deut. 1:36
  2. Iosua 14:11 Sau: atunci fie pentru luptă, fie pentru călătorie (lit.: fie pentru luptă, fie pentru a ieşi şi a intra)
  3. Iosua 14:12 Vezi nota de la 11:21; şi în v. 15
  4. Iosua 14:15 Chiriat-Arba înseamnă Cetatea lui Arba

New Living Translation

Joshua 14

The Land Divided West of the Jordan

1The remaining tribes of Israel received land in Canaan as allotted by Eleazar the priest, Joshua son of Nun, and the tribal leaders. These nine and a half tribes received their grants of land by means of sacred lots, in accordance with the Lord’s command through Moses. Moses had already given a grant of land to the two and a half tribes on the east side of the Jordan River, but he had given the Levites no such allotment. The descendants of Joseph had become two separate tribes—Manasseh and Ephraim. And the Levites were given no land at all, only towns to live in with surrounding pasturelands for their livestock and all their possessions. So the land was distributed in strict accordance with the Lord’s commands to Moses.

Caleb Requests His Land

A delegation from the tribe of Judah, led by Caleb son of Jephunneh the Kenizzite, came to Joshua at Gilgal. Caleb said to Joshua, “Remember what the Lord said to Moses, the man of God, about you and me when we were at Kadesh-barnea. I was forty years old when Moses, the servant of the Lord, sent me from Kadesh-barnea to explore the land of Canaan. I returned and gave an honest report, but my brothers who went with me frightened the people from entering the Promised Land. For my part, I wholeheartedly followed the Lord my God. So that day Moses solemnly promised me, ‘The land of Canaan on which you were just walking will be your grant of land and that of your descendants forever, because you wholeheartedly followed the Lord my God.’

10 “Now, as you can see, the Lord has kept me alive and well as he promised for all these forty-five years since Moses made this promise—even while Israel wandered in the wilderness. Today I am eighty-five years old. 11 I am as strong now as I was when Moses sent me on that journey, and I can still travel and fight as well as I could then. 12 So give me the hill country that the Lord promised me. You will remember that as scouts we found the descendants of Anak living there in great, walled towns. But if the Lord is with me, I will drive them out of the land, just as the Lord said.”

13 So Joshua blessed Caleb son of Jephunneh and gave Hebron to him as his portion of land. 14 Hebron still belongs to the descendants of Caleb son of Jephunneh the Kenizzite because he wholeheartedly followed the Lord, the God of Israel. 15 (Previously Hebron had been called Kiriath-arba. It had been named after Arba, a great hero of the descendants of Anak.)

And the land had rest from war.