Campania din nordul Canaanului
1Când a auzit cele întâmplate, Iabin, regele Hațorului, a trimis mesageri la Iobab, regele Madonului, la regele Șimronului, la regele Acșafului, 2la regii din regiunea de nord, la munte, în Araba2, 16 Vezi nota de la 8:14., la sud de Chineret2 Marea Galileei. și în zona deluroasă2, 16 Vezi nota de la 9:1., la Nafot‑Dor2 Sau: din zona deluroasă a Dorului., în apus, 3precum și la canaaniții din partea de răsărit și de apus, la amoriți, la hitiți, la periziți, la iebusiții din munte și la hiviții de la poalele Hermonului, în regiunea Mițpa. 4Aceștia au ieșit cu toate oștirile lor, alcătuind o mulțime foarte numeroasă, ca nisipul de pe țărmul mării și având un mare număr de cai și care de luptă. 5Toți acești regi au hotărât un loc de întâlnire. Ei au venit și și‑au așezat tabăra la apele Meromului, ca să se lupte cu Israel.
6Domnul i‑a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci mâine, pe vremea aceasta, îi voi da pe toți la moarte înaintea lui Israel. Cailor să le tai tendoanele, iar carelor de luptă să le dai foc.“
7Iosua împreună cu tot poporul pregătit de război au venit pe neașteptate împotriva lor, lângă apele Meromului și s‑au năpustit asupra lor. 8Domnul i‑a dat în mâna lui Israel, care i‑a lovit și i‑a urmărit până la Sidonul cel Mare, până la Misrefot-Maim și până în valea Mițpa, în răsărit. I‑a lovit până nu a mai rămas niciun supraviețuitor. 9Iosua a făcut așa cum îi poruncise Domnul: a tăiat tendoanele cailor și a ars carele de luptă.
10După aceea, Iosua s‑a întors și a cucerit Hațorul, omorându‑i regele cu sabia. Odinioară Hațorul era capitala tuturor acestor regate10 Vezi nota de la 10:42.. 11Au dat spre nimicire11-12, 20-21 Vezi nota de la 2:10. orice om care era în el, trecându‑l prin ascuțișul sabiei. N‑a rămas nimic din ce avea suflare. Apoi a dat foc Hațorului.
12Iosua a cucerit toate cetățile acestor regi și pe toți regii lor odată cu ele, și le‑a trecut prin ascuțișul sabiei, dându‑le spre nimicire, așa cum poruncise Moise, robul Domnului. 13Totuși, Israel n‑a ars niciuna din cetățile așezate pe coline, în afară de Hațor, care a fost ars de către Iosua. 14Fiii lui Israel au luat ca pradă toate lucrurile de valoare din acele cetăți, precum și toate animalele. Ei au nimicit însă întreaga populație, trecând‑o prin ascuțișul sabiei, și nu au lăsat pe nimeni în viață. 15Iosua a făcut așa cum Domnul îi poruncise lui Moise, robul Său, și așa cum îi poruncise Moise lui Iosua. El nu a lăsat nimic neîmplinit din ceea ce Domnul îi poruncise lui Moise.
Teritoriul controlat de Israel
16Iosua a luat astfel toată țara aceasta: muntele, tot Neghevul16 Vezi nota de la 10:40., toată țara Goșen16 Vezi nota de la 10:41., zona deluroasă16 Vezi nota de la 9:1., Araba și muntele lui Israel cu văile lui, 17de la muntele Halak, care se înalță către Seir, până la Baal‑Gad, în Valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. I‑a prins pe toți regii acestor ținuturi, i‑a lovit și i‑a omorât. 18Războiul purtat de Iosua împotriva tuturor acestor regi a ținut multă vreme. 19Nu a existat nicio cetate care să fi încheiat pace cu fiii lui Israel, în afară de hiviții care locuiau în Ghivon. Toate celelalte cetăți au fost luate prin luptă. 20Căci împietrirea inimii lor a fost de la Domnul, astfel încât să‑l înfrunte pe Israel în luptă, ca să fie dați spre nimicire și să nu li se arate milă, ci să fie distruși, așa cum Domnul i‑a poruncit lui Moise.
21Tot atunci Iosua i‑a atacat și i‑a distrus și pe anachiții21-22 Locuitori străvechi ai Canaanului, descriși ca fiind uriași (Num. 13:33). din munți: din Hebron, din Debir, din Anab, din tot muntele lui Iuda și din tot muntele lui Israel, dându‑i spre nimicire împreună cu cetățile lor. 22N‑a rămas niciun anachit în țara fiilor lui Israel, în afară de cei care au rămas în Gaza, Gat și Așdod.
23Astfel, Iosua a cucerit întreaga țară, potrivit cu tot ceea ce Domnul îi spusese lui Moise. Și Iosua a dat‑o drept moștenire lui Israel, potrivit cu părțile alocate fiecăruia, după semințiile lor.
Apoi țara s‑a odihnit de război.
A Vitória sobre os Reis do Norte
1Quando Jabim, rei de Hazor, soube disso, enviou mensagem a Jobabe, rei de Madom, aos reis de Sinrom e Acsafe, 2e aos reis do norte que viviam nas montanhas, na Arabá ao sul de Quinerete, na Sefelá e em Nafote-Dor11.2 Ou no planalto de Dor; também em 12.23., a oeste; 3aos cananeus a leste e a oeste; aos amorreus, aos hititas, aos ferezeus e aos jebuseus das montanhas; e aos heveus do sopé do Hermom, na região de Mispá. 4Saíram com todas as suas tropas, um exército imenso, tão numeroso como a areia da praia, além de um grande número de cavalos e carros. 5Todos esses reis se uniram e acamparam junto às águas de Merom, para lutar contra Israel.
6E o Senhor disse a Josué: “Não tenha medo deles, porque amanhã a esta hora os entregarei todos mortos a Israel. A você cabe cortar os tendões dos cavalos deles e queimar os seus carros”.
7Josué e todo o seu exército os surpreenderam junto às águas de Merom e os atacaram, 8e o Senhor os entregou nas mãos de Israel, que os derrotou e os perseguiu até Sidom, a grande, até Misrefote-Maim e até o vale de Mispá, a leste. Eles os mataram sem deixar sobrevivente algum. 9Josué os tratou como o Senhor lhe tinha ordenado. Cortou os tendões dos seus cavalos e queimou os seus carros.
10Na mesma ocasião Josué voltou, conquistou Hazor e matou o seu rei à espada. (Hazor tinha sido a capital de todos esses reinos.) 11Matou à espada todos os que nela estavam. Exterminou-os totalmente, sem poupar nada que respirasse, e incendiou Hazor.
12Josué conquistou todas essas cidades e matou à espada os reis que as governavam. Destruiu-as totalmente, como Moisés, servo do Senhor, tinha ordenado. 13Contudo, Israel não incendiou nenhuma das cidades construídas nas colinas, com exceção de Hazor, que Josué incendiou. 14Os israelitas tomaram posse de todos os despojos e dos animais dessas cidades, mas mataram todo o povo à espada, até exterminá-lo completamente, sem poupar ninguém. 15Tudo o que o Senhor tinha ordenado a seu servo Moisés, Moisés ordenou a Josué, e Josué obedeceu, sem deixar de cumprir nada de tudo o que o Senhor tinha ordenado a Moisés.
16Assim Josué conquistou toda aquela terra: a serra central, todo o Neguebe, toda a região de Gósen, a Sefelá, a Arabá e os montes de Israel e suas planícies, 17desde o monte Halaque, que se ergue na direção de Seir, até Baal-Gade, no vale do Líbano, no sopé do monte Hermom. Ele capturou todos os seus reis e os matou. 18Josué guerreou contra todos esses reis por muito tempo. 19Com exceção dos heveus que viviam em Gibeom, nenhuma cidade fez a paz com os israelitas, que a todas conquistou em combate. 20Pois foi o próprio Senhor que lhes endureceu o coração para guerrearem contra Israel, para que ele os destruísse totalmente, exterminando-os sem misericórdia, como o Senhor tinha ordenado a Moisés.
21Naquela ocasião Josué exterminou os enaquins dos montes de Hebrom, de Debir e de Anabe, de todos os montes de Judá e de Israel. Josué destruiu-os totalmente e também as suas cidades. 22Nenhum enaquim foi deixado vivo no território israelita; somente em Gaza, em Gate e em Asdode é que alguns sobreviveram. 23Foi assim que Josué conquistou toda a terra, conforme o Senhor tinha dito a Moisés, e deu-a por herança a Israel, repartindo-a entre as suas tribos.
E a terra teve descanso da guerra.
