Pocăința ninivitenilor
1Cuvântul Domnului i‑a vorbit a doua oară la Iona, zicând: 2„Ridică‑te, du‑te la Ninive, cetatea cea mare, și vestește acolo mesajul pe care ți‑l spun!“
3Iona s‑a ridicat și s‑a dus la Ninive, potrivit Cuvântului Domnului. Ninive era o cetate deosebit de mare, fiind nevoie de trei zile3 Poate fi vorba despre complexul de cetăți format din Ninive, Rehobot‑Ir, Calah și Resen (vezi Gen. 10:11-12), care acoperea o arie mai întinsă; sau trei zile poate fi un mod convențional de a descrie o distanță lungă (vezi Gen. 30:36; Ex. 3:18; Ios. 9:16-17). pentru a o străbate. 4Iona a început să meargă prin cetate cale de o zi. El striga: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi distrusă!“ 5Atunci oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și s‑au îmbrăcat cu saci, de la cel mai mare până la cel mai mic.
6Când această veste a ajuns la regele din Ninive, acesta s‑a ridicat de pe tronul său, și‑a dat jos mantia de pe el, s‑a acoperit cu un sac și s‑a așezat în cenușă. 7El a trimis să se vestească în Ninive:
„Din porunca regelui și a nobililor săi, se cer următoarele:
«Oamenii și animalele, cirezile și turmele, să nu guste nimic, să nu pască și să nu bea apă deloc! 8Oamenii și vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu și să se întoarcă de la calea lor cea rea și de la violența lor, de care le sunt pline mâinile! 9Cine știe? PoateDumnezeu Se va răzgândi, Îi va părea rău, Își va opri apriga Sa mânie și astfel nu vom pieri!»“
10Dumnezeu a văzut faptele lor și cum se întorceau ei de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S‑a căit de răul pe care zisese că‑l va face acestora și nu l‑a mai făcut.
Jona i Nineve
1Herrens ord kom till Jona för andra gången:
2”Ge dig iväg, gå till den stora staden Nineve, och förkunna för dem vad jag ger dig att säga.” 3Jona gav sig i väg och gick till Nineve så som Herren hade sagt.
Nineve var en väldig stad inför Gud. Det tog tre dagar att gå genom den. 4Jona gick till staden, gick genom den under en dag och predikade: ”Om fyrtio dagar ska Nineve förstöras!” 5Nineves befolkning trodde Gud och utlyste en fasta. Alla, från den störste till den minste, klädde sig i säcktyg.
6När nyheterna nådde fram till kungen i Nineve steg denne ner från sin tron, tog av sig sin mantel, klädde sig i säcktyg och satte sig på bara marken. 7Sedan gick det ut ett påbud i Nineve på kungens och hans stormäns befallning:
”Låt ingen, vare sig människa eller djur, nötboskap eller småboskap, smaka något, låt dem varken gå i bet eller dricka vatten. 8Både människor och djur ska kläs i säcktyg, och var och en ska ropa högt till Gud och vända om från sina onda levnadssätt och sina våldshandlingar. 9Vem vet? Kanske vill Gud då ångra sig, visa barmhärtighet och hålla tillbaka sin glödande vrede, så att vi inte går under.”
10När Gud såg vad de gjorde, hur de vände om från sina onda levnadssätt, visade han barmhärtighet. Gud ångrade det onda han hade hotat dem med och fullföljde det inte.
