Pocăința ninivitenilor
1Cuvântul Domnului i‑a vorbit a doua oară la Iona, zicând: 2„Ridică‑te, du‑te la Ninive, cetatea cea mare, și vestește acolo mesajul pe care ți‑l spun!“
3Iona s‑a ridicat și s‑a dus la Ninive, potrivit Cuvântului Domnului. Ninive era o cetate deosebit de mare, fiind nevoie de trei zile3 Poate fi vorba despre complexul de cetăți format din Ninive, Rehobot‑Ir, Calah și Resen (vezi Gen. 10:11-12), care acoperea o arie mai întinsă; sau trei zile poate fi un mod convențional de a descrie o distanță lungă (vezi Gen. 30:36; Ex. 3:18; Ios. 9:16-17). pentru a o străbate. 4Iona a început să meargă prin cetate cale de o zi. El striga: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi distrusă!“ 5Atunci oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și s‑au îmbrăcat cu saci, de la cel mai mare până la cel mai mic.
6Când această veste a ajuns la regele din Ninive, acesta s‑a ridicat de pe tronul său, și‑a dat jos mantia de pe el, s‑a acoperit cu un sac și s‑a așezat în cenușă. 7El a trimis să se vestească în Ninive:
„Din porunca regelui și a nobililor săi, se cer următoarele:
«Oamenii și animalele, cirezile și turmele, să nu guste nimic, să nu pască și să nu bea apă deloc! 8Oamenii și vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu și să se întoarcă de la calea lor cea rea și de la violența lor, de care le sunt pline mâinile! 9Cine știe? PoateDumnezeu Se va răzgândi, Îi va părea rău, Își va opri apriga Sa mânie și astfel nu vom pieri!»“
10Dumnezeu a văzut faptele lor și cum se întorceau ei de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S‑a căit de răul pe care zisese că‑l va face acestora și nu l‑a mai făcut.
Jonah Goes to Nineveh
1A message from the Lord came to Jonah a second time. The Lord said, 2“Go to the great city of Nineveh. Announce to its people the message I give you.”
3Jonah obeyed the Lord. He went to Nineveh. It was a very large city. In fact, it took about three days to go through it. 4Jonah began by going one whole day into the city. As he went, he announced, “In 40 days Nineveh will be destroyed.” 5The people of Nineveh believed God’s warning. So they decided not to eat any food for a while. And all of them put on the rough clothing people wear when they’re sad. That’s what everyone did, from the least important of them to the most important.
6Jonah’s warning reached the king of Nineveh. He got up from his throne. He took off his royal robes. He also dressed himself in the clothing of sadness. And then he sat down in the dust. 7Here is the message he sent out to the people of Nineveh.
“I and my nobles give this order.
Don’t let people or animals taste anything. That includes your herds and flocks. People and animals must not eat or drink anything. 8Let people and animals alike be covered with the clothing of sadness. All of you must call out to God with all your hearts. Stop doing what is evil. Don’t harm others. 9Who knows? God might take pity on us. He might not be angry with us anymore. Then we won’t die.”
10God saw what they did. He saw that they stopped doing what was evil. So he took pity on them. He didn’t destroy them as he had said he would.
