Pocăința ninivitenilor
1Cuvântul Domnului i‑a vorbit a doua oară la Iona, zicând: 2„Ridică‑te, du‑te la Ninive, cetatea cea mare, și vestește acolo mesajul pe care ți‑l spun!“
3Iona s‑a ridicat și s‑a dus la Ninive, potrivit Cuvântului Domnului. Ninive era o cetate deosebit de mare, fiind nevoie de trei zile3 Poate fi vorba despre complexul de cetăți format din Ninive, Rehobot‑Ir, Calah și Resen (vezi Gen. 10:11-12), care acoperea o arie mai întinsă; sau trei zile poate fi un mod convențional de a descrie o distanță lungă (vezi Gen. 30:36; Ex. 3:18; Ios. 9:16-17). pentru a o străbate. 4Iona a început să meargă prin cetate cale de o zi. El striga: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi distrusă!“ 5Atunci oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și s‑au îmbrăcat cu saci, de la cel mai mare până la cel mai mic.
6Când această veste a ajuns la regele din Ninive, acesta s‑a ridicat de pe tronul său, și‑a dat jos mantia de pe el, s‑a acoperit cu un sac și s‑a așezat în cenușă. 7El a trimis să se vestească în Ninive:
„Din porunca regelui și a nobililor săi, se cer următoarele:
«Oamenii și animalele, cirezile și turmele, să nu guste nimic, să nu pască și să nu bea apă deloc! 8Oamenii și vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu și să se întoarcă de la calea lor cea rea și de la violența lor, de care le sunt pline mâinile! 9Cine știe? PoateDumnezeu Se va răzgândi, Îi va părea rău, Își va opri apriga Sa mânie și astfel nu vom pieri!»“
10Dumnezeu a văzut faptele lor și cum se întorceau ei de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S‑a căit de răul pe care zisese că‑l va face acestora și nu l‑a mai făcut.
1And the word of the LORD came unto Jonah the second time, saying, 2Arise, go unto Nineveh, that great city, and preach unto it the preaching that I bid thee. 3So Jonah arose, and went unto Nineveh, according to the word of the LORD. Now Nineveh was an exceeding great city of three days’ journey.3.3 exceeding: Heb. of God 4And Jonah began to enter into the city a day’s journey, and he cried, and said, Yet forty days, and Nineveh shall be overthrown.
5¶ So the people of Nineveh believed God, and proclaimed a fast, and put on sackcloth, from the greatest of them even to the least of them. 6For word came unto the king of Nineveh, and he arose from his throne, and he laid his robe from him, and covered him with sackcloth, and sat in ashes. 7And he caused it to be proclaimed and published through Nineveh by the decree of the king and his nobles, saying, Let neither man nor beast, herd nor flock, taste any thing: let them not feed, nor drink water:3.7 published: Heb. said3.7 nobles: Heb. great men 8But let man and beast be covered with sackcloth, and cry mightily unto God: yea, let them turn every one from his evil way, and from the violence that is in their hands. 9Who can tell if God will turn and repent, and turn away from his fierce anger, that we perish not?
10¶ And God saw their works, that they turned from their evil way; and God repented of the evil, that he had said that he would do unto them; and he did it not.
