Rugăciunea lui Iona
1Iona s‑a rugat Domnului, Dumnezeul său, din pântecul peștelui 2și a zis:
„În strâmtorarea mea L‑am chemat pe Domnul
și El mi‑a răspuns.
Din pântecul Locuinței Morților2 Ebr.: Șeol am strigat după ajutor
și Tu mi‑ai auzit glasul.
3Mă aruncasei în adânc,
în inima mărilor,
și curentul de apă mă învăluise.
Toate talazurile și valurile Tale
treceau peste mine.
4Ziceam: «Sunt alungat
dinaintea ochilor Tăi.
Totuși, mă voi uita din nou
la Templul Tău cel sfânt!»
5Apele mă împresuraseră până la gât,
adâncul mă învăluise,
iar algele se înfășuraseră în jurul capului meu.
6Coborâsem până în străfundurile munților,
și zăvoarele pământului mă încuiaseră pe vecie!
Dar Tu, Doamne, Dumnezeul meu,
mi‑ai scos viața din groapă!
7Când mi se scurgea sufletul din mine,
mi‑am adus aminte de Domnul
și rugăciunea mea a ajuns până la Tine,
în Templul Tău cel sfânt.
8Cei ce onorează idolii deșerți,
și‑au părăsit bunătatea.8 Sau: și‑au părăsit credincioșia.
9Dar eu Îți voi aduce jertfe
cu un strigăt de mulțumire.
Voi împlini ceea ce am jurat!
Mântuirea este a Domnului!“9 Sau: Mântuirea vine de la Domnul.
10Domnul i‑a vorbit peștelui, iar peștele l‑a vărsat pe Iona pe uscat.
Jona bidt tot God
1Vanuit de vis bad Jona toen tot de Here en zei: 2‘In mijn grote moeilijkheden riep ik de Here en Hij antwoordde mij, ik riep vanuit de diepten van de dood en U hoorde mij, Here! 3U wierp mij in de diepe zee, ik ging onder in het kolkende water en werd bedekt door uw wilde en woeste golven. 4Toen zei ik: “Och Here, U hebt mij de rug toegekeerd en mij weggejaagd. Zal ik uw heilige tempel ooit nog terugzien?” 5Ik verdween onder de golven en zag de dood in de ogen. Het water sloot zich boven mij, het zeewier wond zich om mijn hoofd. 6Ik zakte naar beneden, naar de voeten van de bergen die oprijzen uit de zeebodem. Ik was voor altijd van het leven afgesloten en zat als een gevangene in het land van de dood. Maar, Here mijn God, U hebt mij tussen de kaken van de dood weggerukt! 7Toen ik alle hoop had laten varen, dacht ik nog eenmaal aan de Here. En mijn oprechte gebed ging uit naar U in uw heilige tempel. 8Wie afgoden vereren, keren de genade van de Here de rug toe! 9Maar ik zal nooit iemand anders aanbidden dan U! Want hoe kan ik U genoeg danken voor alles wat U voor mij hebt gedaan? Mijn besluit staat vast. Ik zal met een loflied op de lippen mijn beloften nakomen. Want verlossing komt van de Here alleen.’
10Toen gaf de Here de vis bevel Jona op het strand uit te spugen en het dier deed dat.
