Nouă Traducere În Limba Română

Ioel 1:1-20

1Cuvântul Domnului care i‑a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel:

Invazia lăcustelor

2Ascultați lucrul acesta, bătrânilor2, 14 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7).!

Luați aminte, toți locuitorii țării!

S‑a mai întâmplat așa ceva în zilele voastre

sau în zilele părinților voștri?

3Povestiți copiilor voștri despre lucrul acesta,

și copiii voștri să‑l spună copiilor lor,

iar copiii lor să‑l istorisească următoarei generații.

4Ceea ce a lăsat lăcusta Gazam,

a mâncat lăcusta Arbe4 Termenul ebraic este unul general (apare de 24 de ori în VT), derivat din rădăcina rbh (a înmulți). Este asociat în general cu plaga a opta și desemnează probabil lăcustele migratoare.;

ceea ce a lăsat lăcusta Arbe,

a mâncat lăcusta Ielek

și ceea ce a lăsat lăcusta Ielek,

a mâncat lăcusta Hasil.4 Sensul exact al denumirilor în ebraică pentru cele patru specii de lăcuste este nesigur.

5Treziți‑vă, bețivilor, și plângeți!

Gemeți, voi, toți băutorii de vin,

pentru că vi s‑a luat mustul de la gură!

6Căci împotriva țării mele s‑a suit un neam

puternic și fără număr.

Dinții ei sunt dinți de leu,

iar colții ei sunt colți de leoaică.

7Mi‑a pustiit viile

și mi‑a făcut bucăți smochinii;

i‑a jupuit de coajă și i‑a trântit jos,

lăsându‑le ramurile decojite.

8Bocește așa cum fecioara8 Sau: o femeie tânără., îmbrăcată cu sac,

bocește după bărbatul8 Sau: logodnicul. tinereții ei!

9Darurile de mâncare și jertfele de băutură

au fost oprite în Casa Domnului,

iar preoții, slujitorii Domnului, bocesc.

10Ogoarele sunt pustiite,

pământul bocește,

căci grânele sunt pustiite.

Mustul a secat

și uleiul s‑a terminat.

11Îngroziți‑vă, plugari,

gemeți, vieri,

din cauza grâului și a orzului,

căci roadele câmpului sunt distruse.

12Via s‑a uscat,

iar smochinul este veștejit;

rodiul, palmierul, mărul,

toți pomii de pe câmp sunt uscați.

Într-adevăr, s‑a veștejit bucuria

din mijlocul fiilor omului!

Chemare la pocăință

13Preoților, încingeți‑vă și jeliți!

Gemeți, slujitori ai altarului!

Veniți, înnoptați îmbrăcați cu saci,

slujitori ai Dumnezeului meu!

Căci darurile de mâncare și jertfele de băutură

sunt oprite în Casa Dumnezeului vostru.

14Declarați14 Lit.: sfințiți. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). Vezi 2:5. un post,

vestiți o adunare.

Adunați‑i pe bătrâni,

pe toți locuitorii țării,

la Casa Domnului, Dumnezeul vostru,

și strigați către Domnul.

15Vai, ce zi!

Căci ziua Domnului este aproape;

ea va veni ca o distrugere de la Cel Atotputernic15 Ebr.: Șadai.

16Nu s‑a prăpădit hrana

sub ochii voștri –

adică bucuria și veselia

din Casa Dumnezeului nostru?

17Semințele s‑au pârjolit sub bulgări17 Sensul termenului ebraic este nesigur.,

hambarele sunt pustii,

grânarele sunt în dărâmate,

căci grânele s‑au uscat.

18Cum suspină animalele!

Cirezile de vite umblă amețite,

pentru că nu mai au pășune;

chiar și turmele de oi suferă pedeapsa18 Sau, cf. LXX: sunt nimicite..

19Către Tine, Doamne, strig,

căci focul a mistuit pășunile pustiei

și flăcările au ars toți copacii câmpiei.

20Chiar și fiarele câmpului tânjesc după Tine,

căci albiile s‑au uscat,

iar focul a mistuit pășunile pustiei.

Nova Versão Internacional

Joel 1:1-20

1A palavra do Senhor que veio a Joel, filho de Petuel.

A Praga dos Gafanhotos

2“Ouçam isto, anciãos1.2 Ou autoridades do povo;

escutem, todos os habitantes do país.

Já aconteceu algo assim nos seus dias?

Ou nos dias dos seus antepassados?

3Contem aos seus filhos o que aconteceu,

e eles aos seus netos,

e os seus netos, à geração seguinte.

4O que o gafanhoto cortador deixou,

o gafanhoto peregrino comeu;

o que o gafanhoto peregrino deixou,

o gafanhoto devastador comeu;

o que o gafanhoto devastador deixou,

o gafanhoto devorador comeu.

5“Acordem, bêbados, e chorem!

Lamentem-se todos vocês,

bebedores de vinho;

gritem por causa do vinho novo,

pois ele foi tirado dos seus lábios.

6Uma nação, poderosa e inumerável,

invadiu a minha terra,

seus dentes são dentes de leão,

suas presas são de leoa.

7Arrasou as minhas videiras

e arruinou as minhas figueiras.

Arrancou-lhes a casca e derrubou-as,

deixando brancos os seus galhos.

8“Pranteiem como uma virgem em vestes de luto

que se lamenta pelo noivo1.8 Ou uma jovem em vestes de luto que se lamenta pelo marido da sua mocidade.

9As ofertas de cereal e as ofertas derramadas

foram eliminadas do templo do Senhor.

Os sacerdotes, que ministram diante do Senhor,

estão de luto.

10Os campos estão arruinados,

a terra está seca1.10 Ou a terra chora;

o trigo está destruído,

o vinho novo acabou,

o azeite está em falta.

11“Desesperem-se, agricultores,

chorem, produtores de vinho;

fiquem aflitos pelo trigo e pela cevada,

porque a colheita foi destruída.

12A vinha está seca,

e a figueira murchou;

a romãzeira, a palmeira, a macieira

e todas as árvores do campo secaram.

Secou-se, mais ainda,

a alegria dos homens”.

Chamado ao Arrependimento

13Ponham vestes de luto, ó sacerdotes, e pranteiem;

chorem alto, vocês que ministram perante o altar.

Venham, passem a noite vestidos de luto,

vocês que ministram perante o meu Deus;

pois as ofertas de cereal

e as ofertas derramadas foram suprimidas

do templo do seu Deus.

14Decretem um jejum santo;

convoquem uma assembleia sagrada.

Reúnam as autoridades

e todos os habitantes do país

no templo do Senhor, o seu Deus,

e clamem ao Senhor.

15Ah! Aquele dia!

Sim, o dia do Senhor está próximo;

como destruição poderosa da parte do Todo-poderoso,

ele virá.

16Não é verdade que a comida foi eliminada

diante dos nossos próprios olhos,

e que a alegria e a satisfação

foram suprimidas do templo do nosso Deus?

17As sementes estão murchas

debaixo dos torrões de terra.

Os celeiros estão em ruínas,

os depósitos de cereal foram derrubados,

pois a colheita se perdeu.

18Como muge o gado!

As manadas andam agitadas

porque não têm pasto;

até os rebanhos de ovelhas

estão sendo castigados.

19A ti, Senhor, eu clamo,

pois o fogo devorou as pastagens

e as chamas consumiram

todas as árvores do campo.

20Até os animais do campo clamam a ti,

pois os canais de água se secaram

e o fogo devorou as pastagens.