Nouă Traducere În Limba Română

Ioel 1

1Cuvântul Domnului care i-a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel:

Invazia lăcustelor

„Ascultaţi lucrul acesta, bătrânilor[a]!
    Luaţi aminte, toţi locuitorii ţării!
S-a mai întâmplat aşa ceva pe vremea voastră
    sau pe vremea strămoşilor voştri?
Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta,
    şi copiii voştri să-l spună copiilor lor,
        iar copiii lor să-l istorisească următoarei generaţii.
Ceea ce a lăsat lăcusta Gazam,
    a mâncat lăcusta Arbe[b];
ceea ce a lăsat lăcusta Arbe,
    a mâncat lăcusta Ielek
şi ceea ce a lăsat lăcusta Ielek,
    a mâncat lăcusta Hasil.[c]

Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi!
    Văitaţi-vă, voi, toţi băutorii de vin,
        pentru că vi s-a luat mustul de la gură!
Căci un neam puternic şi fără număr
    a năvălit asupra ţării Mele;
dinţii ei sunt dinţi de leu,
    iar colţii ei sunt colţi de leoaică.
Mi-a pustiit viile
    şi Mi-a făcut bucăţi smochinii;
i-a jupuit de coajă şi i-a trântit jos,
    lăsându-le ramurile decojite.

Boceşte aşa cum fecioara[d], îmbrăcată cu sac,
    boceşte după bărbatul[e] tinereţii ei!
Darurile de mâncare şi jertfele de băutură
    au fost oprite în Casa Domnului,
        iar preoţii, slujitorii Domnului, jelesc.
10 Ogoarele sunt pustiite,
    pământul jeleşte[f],
căci grânele sunt nimicite.
    Mustul a secat
        şi uleiul s-a terminat.
11 Îngroziţi-vă, plugari,
    văitaţi-vă, vieri,
din pricina grâului şi a orzului,
    căci roadele câmpului sunt distruse.
12 Via s-a uscat,
    iar smochinul este veştejit;
rodiul, palmierul, mărul,
    toţi pomii de pe câmp sunt uscaţi.
Într-adevăr, s-a ofilit bucuria
    din mijlocul oamenilor!

Chemare la pocăinţă

13 Preoţilor, îmbrăcaţi-vă cu sac şi jeliţi;
    văitaţi-vă, slujitori ai altarului!
Veniţi, petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci,
    slujitori ai Dumnezeului meu!
Căci darurile de mâncare şi jertfele de băutură
    sunt oprite în Casa Dumnezeului vostru.
14 Hotărâţi un post,
    vestiţi o adunare sfântă.
Adunaţi-i pe bătrâni
    şi pe toţi locuitorii ţării
la Casa Domnului, Dumnezeul vostru,
    şi strigaţi către Domnul.

15 Vai, ce zi!
    Căci ziua Domnului este aproape;
        ea va veni ca o distrugere de la Cel Atotputernic[g].

16 Nu s-a prăpădit hrana
    sub ochii voştri –
adică bucuria şi veselia
    din Casa Domnului?
17 Seminţele s-au pârjolit
    sub bulgări[h],
hambarele sunt pustii,
    grânarele sunt în ruine,
        căci grânele s-au uscat.
18 Cum gem animalele!
    Cirezile de vite umblă ameţite,
        pentru că nu mai au păşune;
chiar şi turmele de oi suferă pedeapsa[i].

19 Către Tine, Doamne, strig,
    căci focul a mistuit păşunile pustiei
        şi flăcările au ars toţi copacii câmpiei.
20 Chiar şi fiarele câmpului tânjesc după Tine,
    căci albiile s-au uscat,
        iar focul a mistuit păşunile pustiei.

Notas al pie

  1. Ioel 1:2 Şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit.: bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); şi în v.14
  2. Ioel 1:4 Termenul ebraic este unul general (apare de 24 de ori în VT), derivat din rădăcina rbh (a înmulţi). Este asociat în general cu plaga a opta şi desemnează probabil lăcustele migratoare
  3. Ioel 1:4 Sensul exact al denumirilor în ebraică pentru cele patru specii de lăcuste este nesigur
  4. Ioel 1:8 Sau: o femeie tânără
  5. Ioel 1:8 Sau: logodnicul
  6. Ioel 1:10 Sau: este uscat
  7. Ioel 1:15 Ebr.: Şadai
  8. Ioel 1:17 Sensul termenului ebraic este nesigur
  9. Ioel 1:18 Sau, cf. LXX: sunt nimicite

Nova Versão Internacional

Joel 1

1A palavra do Senhor que veio a Joel, filho de Petuel.

A Praga dos Gafanhotos

“Ouçam isto, anciãos[a];
    escutem, todos os habitantes do país.
Já aconteceu algo assim nos seus dias?
    Ou nos dias dos seus antepassados?
Contem aos seus filhos
    o que aconteceu,
e eles aos seus netos,
    e os seus netos, à geração seguinte.
O que o gafanhoto cortador deixou,
    o gafanhoto peregrino comeu;
o que o gafanhoto peregrino deixou,
    o gafanhoto devastador comeu;
o que o gafanhoto devastador deixou,
    o gafanhoto devorador comeu.

“Acordem, bêbados, e chorem!
Lamentem-se todos vocês,
    bebedores de vinho;
gritem por causa do vinho novo,
    pois ele foi tirado dos seus lábios.
Uma nação, poderosa e inumerável,
    invadiu a minha terra,
seus dentes são dentes de leão,
    suas presas são de leoa.
Arrasou as minhas videiras
    e arruinou as minhas figueiras.
Arrancou-lhes a casca e derrubou-as,
    deixando brancos os seus galhos.

“Pranteiem como uma virgem
    em vestes de luto
que se lamenta pelo noivo[b]
    da sua mocidade.
As ofertas de cereal
    e as ofertas derramadas
foram eliminadas
    do templo do Senhor.
Os sacerdotes,
    que ministram diante do Senhor,
estão de luto.
10 Os campos estão arruinados,
    a terra está seca[c];
o trigo está destruído,
    o vinho novo acabou,
o azeite está em falta.
11 Desesperem-se, agricultores,
    chorem, produtores de vinho;
fiquem aflitos pelo trigo e pela cevada,
    porque a colheita foi destruída.
12 A vinha está seca,
    e a figueira murchou;
a romãzeira, a palmeira, a macieira
    e todas as árvores do campo
    secaram.
Secou-se, mais ainda,
    a alegria dos homens”.

Chamada ao Arrependimento

13 Ponham vestes de luto, ó sacerdotes,
    e pranteiem;
chorem alto,
    vocês que ministram perante o altar.
Venham,
    passem a noite vestidos de luto,
vocês que ministram
    perante o meu Deus;
pois as ofertas de cereal
    e as ofertas derramadas
foram suprimidas
    do templo do seu Deus.
14 Decretem um jejum santo;
    convoquem uma assembléia sagrada.
Reúnam as autoridades
    e todos os habitantes do país
no templo do Senhor, o seu Deus,
    e clamem ao Senhor.

15 Ah! Aquele dia!
Sim, o dia do Senhor está próximo;
    como destruição poderosa
da parte do Todo-poderoso,
    ele virá.

16 Não é verdade que a comida
    foi eliminada
    diante dos nossos próprios olhos,
e que a alegria e a satisfação
foram suprimidas
    do templo do nosso Deus?
17 As sementes estão murchas
    debaixo dos torrões de terra.
Os celeiros estão em ruínas,
    os depósitos de cereal foram derrubados,
pois a colheita se perdeu.
18 Como muge o gado!
As manadas andam agitadas
    porque não têm pasto;
até os rebanhos de ovelhas
    estão sendo castigados.

19 A ti, Senhor, eu clamo,
    pois o fogo devorou as pastagens
e as chamas consumiram
    todas as árvores do campo.
20 Até os animais do campo clamam a ti,
    pois os canais de água se secaram
e o fogo devorou as pastagens.

Notas al pie

  1. 1.2 Ou autoridades do povo
  2. 1.8 Ou uma jovem em vestes de luto que se lamenta pelo marido
  3. 1.10 Ou a terra chora