Nouă Traducere În Limba Română

Ioel 1:1-20

1Cuvântul Domnului care i‑a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel:

Invazia lăcustelor

2Ascultați lucrul acesta, bătrânilor2, 14 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7).!

Luați aminte, toți locuitorii țării!

S‑a mai întâmplat așa ceva în zilele voastre

sau în zilele părinților voștri?

3Povestiți copiilor voștri despre lucrul acesta,

și copiii voștri să‑l spună copiilor lor,

iar copiii lor să‑l istorisească următoarei generații.

4Ceea ce a lăsat lăcusta Gazam,

a mâncat lăcusta Arbe4 Termenul ebraic este unul general (apare de 24 de ori în VT), derivat din rădăcina rbh (a înmulți). Este asociat în general cu plaga a opta și desemnează probabil lăcustele migratoare.;

ceea ce a lăsat lăcusta Arbe,

a mâncat lăcusta Ielek

și ceea ce a lăsat lăcusta Ielek,

a mâncat lăcusta Hasil.4 Sensul exact al denumirilor în ebraică pentru cele patru specii de lăcuste este nesigur.

5Treziți‑vă, bețivilor, și plângeți!

Gemeți, voi, toți băutorii de vin,

pentru că vi s‑a luat mustul de la gură!

6Căci împotriva țării mele s‑a suit un neam

puternic și fără număr.

Dinții ei sunt dinți de leu,

iar colții ei sunt colți de leoaică.

7Mi‑a pustiit viile

și mi‑a făcut bucăți smochinii;

i‑a jupuit de coajă și i‑a trântit jos,

lăsându‑le ramurile decojite.

8Bocește așa cum fecioara8 Sau: o femeie tânără., îmbrăcată cu sac,

bocește după bărbatul8 Sau: logodnicul. tinereții ei!

9Darurile de mâncare și jertfele de băutură

au fost oprite în Casa Domnului,

iar preoții, slujitorii Domnului, bocesc.

10Ogoarele sunt pustiite,

pământul bocește,

căci grânele sunt pustiite.

Mustul a secat

și uleiul s‑a terminat.

11Îngroziți‑vă, plugari,

gemeți, vieri,

din cauza grâului și a orzului,

căci roadele câmpului sunt distruse.

12Via s‑a uscat,

iar smochinul este veștejit;

rodiul, palmierul, mărul,

toți pomii de pe câmp sunt uscați.

Într-adevăr, s‑a veștejit bucuria

din mijlocul fiilor omului!

Chemare la pocăință

13Preoților, încingeți‑vă și jeliți!

Gemeți, slujitori ai altarului!

Veniți, înnoptați îmbrăcați cu saci,

slujitori ai Dumnezeului meu!

Căci darurile de mâncare și jertfele de băutură

sunt oprite în Casa Dumnezeului vostru.

14Declarați14 Lit.: sfințiți. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). Vezi 2:5. un post,

vestiți o adunare.

Adunați‑i pe bătrâni,

pe toți locuitorii țării,

la Casa Domnului, Dumnezeul vostru,

și strigați către Domnul.

15Vai, ce zi!

Căci ziua Domnului este aproape;

ea va veni ca o distrugere de la Cel Atotputernic15 Ebr.: Șadai.

16Nu s‑a prăpădit hrana

sub ochii voștri –

adică bucuria și veselia

din Casa Dumnezeului nostru?

17Semințele s‑au pârjolit sub bulgări17 Sensul termenului ebraic este nesigur.,

hambarele sunt pustii,

grânarele sunt în dărâmate,

căci grânele s‑au uscat.

18Cum suspină animalele!

Cirezile de vite umblă amețite,

pentru că nu mai au pășune;

chiar și turmele de oi suferă pedeapsa18 Sau, cf. LXX: sunt nimicite..

19Către Tine, Doamne, strig,

căci focul a mistuit pășunile pustiei

și flăcările au ars toți copacii câmpiei.

20Chiar și fiarele câmpului tânjesc după Tine,

căci albiile s‑au uscat,

iar focul a mistuit pășunile pustiei.

Swedish Contemporary Bible

Joel 1:1-20

Budskap om invadering och ödeläggelse

(1:2—2:17)

Gräshoppor

1Herrens ord kom till Joel, Petuels son:

2Hör här, ni äldste,

lyssna, alla som bor i landet!

Har något sådant hänt under hela er livstid

eller under era förfäders tid?

3Ni ska berätta detta för era barn,

och de ska berätta det för sina,

och deras barn vidare för nästa generation:

4Det som gräshopporna1:4 I grundtexten finns i denna vers, liksom i 2:25, fyra olika ord för gräshoppor, och översättningen av dem är osäker. lämnade kvar

åt gräsgnagarna upp,

det som gräsgnagarna lämnade kvar

åt gräsbitarna upp,

och det som gräsbitarna lämnade kvar

åt gräsätarna upp.

5Vakna, ni berusade, och gråt,

klaga, ni drinkare!

För det nya vinet

har ryckts bort från era läppar.

6Ett folk har invaderat mitt land,

starkt och oräkneligt,

med tänder som ett lejons

och kindtänder som en lejoninnas.

7Det har förstört min vingård

och brutit mina fikonträd,

skalat dem nakna och kastat bort barken

och lämnat grenarna vita.

8Klaga som en jungfru,

klädd i sorgdräkt efter sin ungdoms brudgum.

9Det är slut med mat- och dryckesoffren

i Herrens hus.

Herrens tjänare, prästerna, klagar.

10Fältet är förött,

marken klagar.

Säden är förstörd,

det nya vinet förtorkat,

och oljan sinar.

11Jordbrukarna står där med skam,

vinodlarna klagar

för vetets och kornets skull,

för åkerns skörd är förstörd.

12Vinstocken är förtorkad

och fikonträdet vissnat.

Granatträd, palmer, äppelträd,

alla markens träd har torkat ut

och människors glädje förtvinat.

Uppmaning till klagan

13Klä er i sorgdräkt och klaga,

ni präster!

Jämra er, ni som tjänar vid altaret!

Kom, vaka natten igenom i sorgdräkt,

ni min Guds tjänare!

För mat- och dryckesoffer

finns inte längre i er Guds hus.

14Utlys en helig fasta

och kalla till en högtidssamling.

Samla de äldste

och alla som bor i landet

till Herrens, er Guds hus,

och ropa till Herren.

15Ve, vilken dag!

Herrens dag är nära.

Den kommer som förödelse

från den Väldige.

16Har inte levebrödet tagits bort inför våra ögon,

och glädjen och fröjden i vår Guds hus?

17Utsädet ligger förtorkat under jordklumparna,

förrådshusen ligger i ruiner

och sädesmagasinen i spillror,

för säden har torkat bort.

18Hur stönar inte boskapen!

Boskapshjordarna irrar omkring,

då det finns inget bete för dem.

Även fårhjordarna lider.

19Till dig, Herre, ropar jag!

En eld har förtärt de öppna betesmarkerna

och en låga bränt upp alla träd.

20Till och med de vilda djuren ropar till dig,

för bäckarna är uttorkade,

och en eld har förtärt

de öppna betesmarkerna.