Nouă Traducere În Limba Română

Ioel 1

1Cuvântul Domnului care i-a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel:

Invazia lăcustelor

„Ascultaţi lucrul acesta, bătrânilor[a]!
    Luaţi aminte, toţi locuitorii ţării!
S-a mai întâmplat aşa ceva pe vremea voastră
    sau pe vremea strămoşilor voştri?
Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta,
    şi copiii voştri să-l spună copiilor lor,
        iar copiii lor să-l istorisească următoarei generaţii.
Ceea ce a lăsat lăcusta Gazam,
    a mâncat lăcusta Arbe[b];
ceea ce a lăsat lăcusta Arbe,
    a mâncat lăcusta Ielek
şi ceea ce a lăsat lăcusta Ielek,
    a mâncat lăcusta Hasil.[c]

Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi!
    Văitaţi-vă, voi, toţi băutorii de vin,
        pentru că vi s-a luat mustul de la gură!
Căci un neam puternic şi fără număr
    a năvălit asupra ţării Mele;
dinţii ei sunt dinţi de leu,
    iar colţii ei sunt colţi de leoaică.
Mi-a pustiit viile
    şi Mi-a făcut bucăţi smochinii;
i-a jupuit de coajă şi i-a trântit jos,
    lăsându-le ramurile decojite.

Boceşte aşa cum fecioara[d], îmbrăcată cu sac,
    boceşte după bărbatul[e] tinereţii ei!
Darurile de mâncare şi jertfele de băutură
    au fost oprite în Casa Domnului,
        iar preoţii, slujitorii Domnului, jelesc.
10 Ogoarele sunt pustiite,
    pământul jeleşte[f],
căci grânele sunt nimicite.
    Mustul a secat
        şi uleiul s-a terminat.
11 Îngroziţi-vă, plugari,
    văitaţi-vă, vieri,
din pricina grâului şi a orzului,
    căci roadele câmpului sunt distruse.
12 Via s-a uscat,
    iar smochinul este veştejit;
rodiul, palmierul, mărul,
    toţi pomii de pe câmp sunt uscaţi.
Într-adevăr, s-a ofilit bucuria
    din mijlocul oamenilor!

Chemare la pocăinţă

13 Preoţilor, îmbrăcaţi-vă cu sac şi jeliţi;
    văitaţi-vă, slujitori ai altarului!
Veniţi, petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci,
    slujitori ai Dumnezeului meu!
Căci darurile de mâncare şi jertfele de băutură
    sunt oprite în Casa Dumnezeului vostru.
14 Hotărâţi un post,
    vestiţi o adunare sfântă.
Adunaţi-i pe bătrâni
    şi pe toţi locuitorii ţării
la Casa Domnului, Dumnezeul vostru,
    şi strigaţi către Domnul.

15 Vai, ce zi!
    Căci ziua Domnului este aproape;
        ea va veni ca o distrugere de la Cel Atotputernic[g].

16 Nu s-a prăpădit hrana
    sub ochii voştri –
adică bucuria şi veselia
    din Casa Domnului?
17 Seminţele s-au pârjolit
    sub bulgări[h],
hambarele sunt pustii,
    grânarele sunt în ruine,
        căci grânele s-au uscat.
18 Cum gem animalele!
    Cirezile de vite umblă ameţite,
        pentru că nu mai au păşune;
chiar şi turmele de oi suferă pedeapsa[i].

19 Către Tine, Doamne, strig,
    căci focul a mistuit păşunile pustiei
        şi flăcările au ars toţi copacii câmpiei.
20 Chiar şi fiarele câmpului tânjesc după Tine,
    căci albiile s-au uscat,
        iar focul a mistuit păşunile pustiei.

Notas al pie

  1. Ioel 1:2 Şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit.: bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); şi în v.14
  2. Ioel 1:4 Termenul ebraic este unul general (apare de 24 de ori în VT), derivat din rădăcina rbh (a înmulţi). Este asociat în general cu plaga a opta şi desemnează probabil lăcustele migratoare
  3. Ioel 1:4 Sensul exact al denumirilor în ebraică pentru cele patru specii de lăcuste este nesigur
  4. Ioel 1:8 Sau: o femeie tânără
  5. Ioel 1:8 Sau: logodnicul
  6. Ioel 1:10 Sau: este uscat
  7. Ioel 1:15 Ebr.: Şadai
  8. Ioel 1:17 Sensul termenului ebraic este nesigur
  9. Ioel 1:18 Sau, cf. LXX: sunt nimicite

New Living Translation

Joel 1

1The Lord gave this message to Joel son of Pethuel.

Mourning over the Locust Plague

Hear this, you leaders of the people.
    Listen, all who live in the land.
In all your history,
    has anything like this happened before?
Tell your children about it in the years to come,
    and let your children tell their children.
    Pass the story down from generation to generation.
After the cutting locusts finished eating the crops,
    the swarming locusts took what was left!
After them came the hopping locusts,
    and then the stripping locusts,[a] too!

Wake up, you drunkards, and weep!
    Wail, all you wine-drinkers!
All the grapes are ruined,
    and all your sweet wine is gone.
A vast army of locusts[b] has invaded my land,
    a terrible army too numerous to count.
Its teeth are like lions’ teeth,
    its fangs like those of a lioness.
It has destroyed my grapevines
    and ruined my fig trees,
stripping their bark and destroying it,
    leaving the branches white and bare.

Weep like a bride dressed in black,
    mourning the death of her husband.
For there is no grain or wine
    to offer at the Temple of the Lord.
So the priests are in mourning.
    The ministers of the Lord are weeping.
10 The fields are ruined,
    the land is stripped bare.
The grain is destroyed,
    the grapes have shriveled,
    and the olive oil is gone.

11 Despair, all you farmers!
    Wail, all you vine growers!
Weep, because the wheat and barley—
    all the crops of the field—are ruined.
12 The grapevines have dried up,
    and the fig trees have withered.
The pomegranate trees, palm trees, and apple trees—
    all the fruit trees—have dried up.
    And the people’s joy has dried up with them.

13 Dress yourselves in burlap and weep, you priests!
    Wail, you who serve before the altar!
Come, spend the night in burlap,
    you ministers of my God.
For there is no grain or wine
    to offer at the Temple of your God.
14 Announce a time of fasting;
    call the people together for a solemn meeting.
Bring the leaders
    and all the people of the land
into the Temple of the Lord your God,
    and cry out to him there.
15 The day of the Lord is near,
    the day when destruction comes from the Almighty.
    How terrible that day will be!

16 Our food disappears before our very eyes.
    No joyful celebrations are held in the house of our God.
17 The seeds die in the parched ground,
    and the grain crops fail.
The barns stand empty,
    and granaries are abandoned.
18 How the animals moan with hunger!
    The herds of cattle wander about confused,
because they have no pasture.
    The flocks of sheep and goats bleat in misery.

19 Lord, help us!
The fire has consumed the wilderness pastures,
    and flames have burned up all the trees.
20 Even the wild animals cry out to you
    because the streams have dried up,
    and fire has consumed the wilderness pastures.

Notas al pie

  1. 1:4 The precise identification of the four kinds of locusts mentioned here is uncertain.
  2. 1:6 Hebrew A nation.