1Cuvântul Domnului care i‑a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel:
Invazia lăcustelor
2Ascultați lucrul acesta, bătrânilor2, 14 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7).!
Luați aminte, toți locuitorii țării!
S‑a mai întâmplat așa ceva în zilele voastre
sau în zilele părinților voștri?
3Povestiți copiilor voștri despre lucrul acesta,
și copiii voștri să‑l spună copiilor lor,
iar copiii lor să‑l istorisească următoarei generații.
4Ceea ce a lăsat lăcusta Gazam,
a mâncat lăcusta Arbe4 Termenul ebraic este unul general (apare de 24 de ori în VT), derivat din rădăcina rbh (a înmulți). Este asociat în general cu plaga a opta și desemnează probabil lăcustele migratoare.;
ceea ce a lăsat lăcusta Arbe,
a mâncat lăcusta Ielek
și ceea ce a lăsat lăcusta Ielek,
a mâncat lăcusta Hasil.4 Sensul exact al denumirilor în ebraică pentru cele patru specii de lăcuste este nesigur.
5Treziți‑vă, bețivilor, și plângeți!
Gemeți, voi, toți băutorii de vin,
pentru că vi s‑a luat mustul de la gură!
6Căci împotriva țării mele s‑a suit un neam
puternic și fără număr.
Dinții ei sunt dinți de leu,
iar colții ei sunt colți de leoaică.
7Mi‑a pustiit viile
și mi‑a făcut bucăți smochinii;
i‑a jupuit de coajă și i‑a trântit jos,
lăsându‑le ramurile decojite.
8Bocește așa cum fecioara8 Sau: o femeie tânără., îmbrăcată cu sac,
bocește după bărbatul8 Sau: logodnicul. tinereții ei!
9Darurile de mâncare și jertfele de băutură
au fost oprite în Casa Domnului,
iar preoții, slujitorii Domnului, bocesc.
10Ogoarele sunt pustiite,
pământul bocește,
căci grânele sunt pustiite.
Mustul a secat
și uleiul s‑a terminat.
11Îngroziți‑vă, plugari,
gemeți, vieri,
din cauza grâului și a orzului,
căci roadele câmpului sunt distruse.
12Via s‑a uscat,
iar smochinul este veștejit;
rodiul, palmierul, mărul,
toți pomii de pe câmp sunt uscați.
Într-adevăr, s‑a veștejit bucuria
din mijlocul fiilor omului!
Chemare la pocăință
13Preoților, încingeți‑vă și jeliți!
Gemeți, slujitori ai altarului!
Veniți, înnoptați îmbrăcați cu saci,
slujitori ai Dumnezeului meu!
Căci darurile de mâncare și jertfele de băutură
sunt oprite în Casa Dumnezeului vostru.
14Declarați14 Lit.: sfințiți. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). Vezi 2:5. un post,
vestiți o adunare.
Adunați‑i pe bătrâni,
pe toți locuitorii țării,
la Casa Domnului, Dumnezeul vostru,
și strigați către Domnul.
15Vai, ce zi!
Căci ziua Domnului este aproape;
ea va veni ca o distrugere de la Cel Atotputernic15 Ebr.: Șadai.
16Nu s‑a prăpădit hrana
sub ochii voștri –
adică bucuria și veselia
din Casa Dumnezeului nostru?
17Semințele s‑au pârjolit sub bulgări17 Sensul termenului ebraic este nesigur.,
hambarele sunt pustii,
grânarele sunt în dărâmate,
căci grânele s‑au uscat.
18Cum suspină animalele!
Cirezile de vite umblă amețite,
pentru că nu mai au pășune;
chiar și turmele de oi suferă pedeapsa18 Sau, cf. LXX: sunt nimicite..
19Către Tine, Doamne, strig,
căci focul a mistuit pășunile pustiei
și flăcările au ars toți copacii câmpiei.
20Chiar și fiarele câmpului tânjesc după Tine,
căci albiile s‑au uscat,
iar focul a mistuit pășunile pustiei.
Sprinkhanen over het land
1Joël, de zoon van Pethuël, ontving deze boodschap van de Here: 2Luister, leiders van mijn volk! Ja, laat iedereen luisteren! Hebt u ooit in uw leven of voor zover u zich uit de geschiedenis kunt herinneren, gehoord van wat Ik u nu ga vertellen? 3Vertel het in de toekomst aan uw kinderen. Geef dit vreselijke verhaal door van generatie op generatie.
4Nadat de knaagsprinkhanen uw gewassen hebben opgegeten, zullen de gewone sprinkhanen komen om de rest kaal te vreten. En na hen zullen de roofsprinkhanen komen! En daarna ook nog de veldsprinkhanen!
5Word wakker, dronkaards, want alle druiven zijn opgevreten en uw wijn is van u weggenomen. 6Een reusachtige zwerm sprinkhanen is neergestreken op het land. Het is een machtig, ontelbaar leger, met tanden zo scherp als die van een leeuw. 7Het heeft mijn wijnstok vernield en de schors van mijn vijgenboom afgestroopt. Alleen de stam en zijn naakte, witte ranken zijn nog over.
8Huil bittere tranen en trek rouwkleren aan als een bruid bij de dood van haar bruidegom. 9Wég zijn alle graanoffers en sprenkeloffers die voor de tempel van de Here waren bestemd. De priesters komen om van de honger. Luister maar naar het hulpgeroep van deze dienaren van de Here. 10De velden zijn verwoest. De aarde treurt, want al het koren is verdwenen, de jonge wijn opgedroogd en de voorraad olijfolie sterk geslonken. 11Die het land bewerken, mogen zich inderdaad verslagen voelen. Want de tarwe en de gerst, ja, de hele oogst is verloren gegaan. De wijnbouwers mogen gerust hun tranen laten vloeien. 12De wijnstokken zijn verdord, de vijgebomen stervend. De granaatappelbomen en palmen verdrogen en de appels verschrompelen aan de boom. Alle vreugde is met hen verdord.
13Priesters, trek uw rouwkleding aan. Dienaren van mijn God, ga de hele nacht huilend voor het altaar op de grond liggen. Want er zijn geen graanoffers en geen sprenkeloffers meer voor u overgebleven. 14Roep een heilige vastentijd uit. Houd een plechtige bijeenkomst. Verzamel de leiders en de hele bevolking in de tempel van de Here, uw God, en roep Hem aan.
15Pas op, die vreselijke dag van de Here komt dichterbij. De Almachtige stuurt bijna zijn verwoesting. 16Ons voedsel zal voor onze ogen verdwijnen. Alle vertoon van blijdschap en vreugde in de tempel van God zal tot het verleden behoren. 17Het zaad ligt in de grond te verschrompelen, de voorraadschuren en graanopslagplaatsen zijn leeg en het koren op het veld is verdroogd. 18Hoor het vee eens jammeren van de honger! Kudden runderen dwalen rond, maar vinden nergens een weide. Zelfs de schapen hebben zwaar te lijden. 19Here, help ons! Door de verzengende hitte zijn alle weiden vergeeld en alle bomen verschroeid. 20Zelfs de wilde dieren roepen tot U om hulp, want de beken liggen droog en alle weiden zijn verbrand.
