Isus vindecă un om născut orb
1În timp ce trecea, Isus a văzut un orb din naștere.
2Ucenicii Lui L‑au întrebat:
– Rabbi2 Vezi nota de la 1:38., cine a păcătuit de s‑a născut orb: el sau părinții lui?2 Cf. învățăturii rabinice din acea vreme, răsplata și pedeapsa erau proporționale cu meritele și greșelile oamenilor sau ale părinților lor.
3Isus a răspuns:
– N‑a păcătuit nici el, nici părinții lui, ci s‑a născut orb ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4Cât este zi trebuie să lucrăm lucrările Celui Ce M‑a trimis. Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. 5Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.
6Și zicând acestea, a scuipat pe pământ, a făcut niște noroi din scuipat și l‑a pus pe ochii orbului. 7Apoi i‑a zis: „Du‑te și spală‑te în bazinul Siloamului!“ Tradus, Siloam înseamnă „Trimis“. El s‑a dus, s‑a spălat și s‑a întors văzând. 8Vecinii și cei care‑l văzuseră mai înainte, pe când era cerșetor, se întrebau: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?!“ 9Unii ziceau: „El este!“ Alții ziceau: „Nu, dar seamănă cu el!“ Iar el zicea: „Eu sunt!“
10Prin urmare, l‑au întrebat:
– Cum ți‑au fost deschiși ochii?
11El a răspuns:
– Omul Acela, Căruia I se zice Isus, a făcut noroi, mi‑a uns ochii și mi‑a zis: „Du‑te la Siloam și spală‑te!“ Așa că m‑am dus, m‑am spălat și apoi am putut vedea.
12Ei l‑au întrebat:
– Unde este Omul Acela?
El a răspuns:
– Nu știu!
13Atunci ei l‑au adus la farisei pe cel ce fusese orb. 14Ziua în care Isus făcuse noroi și‑i deschisese ochii era o zi de Sabat. 15Din nou, fariseii l‑au întrebat și ei cum de și‑a căpătat vederea.
El le‑a zis:
– Mi‑a pus noroi pe ochi, m‑am spălat și văd!
Omul vindecat de Isus este cercetat de către farisei
16Unii dintre farisei ziceau: „Acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu păzește ziua de Sabat!“ Alții însă ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?!“ Și era dezbinare între ei.
17L‑au întrebat din nou pe orb:
– Tu ce zici despre El, pentru că ție ți‑a deschis ochii?
El le‑a răspuns:
– Este un profet.
18Iudeii însă n‑au crezut că fusese orb și că își căpătase vederea, până când nu i‑au chemat pe părinții lui.
19Ei i‑au întrebat:
– Acesta este fiul vostru, despre care spuneți că s‑a născut orb? Așadar, cum de vede acum?
20Atunci părinții lui au răspuns și au zis:
– Știm că acesta este fiul nostru și că s‑a născut orb, 21însă cum de vede acum sau cine i‑a deschis ochii, nu știm. Întrebați‑l pe el! Este în vârstă și va vorbi el însuși cu privire la sine.
22Părinții lui au spus aceste lucruri fiindcă le era frică de iudei. Căci iudeii hotărâseră deja ca, dacă va mărturisi cineva că Isus este Cristosul, să fie exclus din sinagogă22 Implicațiile unei asemenea decizii erau mult mai drastice. Pe lângă excluderea sa din sinagogă și implicit interdicția de a mai participa la închinare, cel găsit „vinovat“ nu mai avea voie să fie parte din viața comunității, fiind privit ca un proscris de către ceilalți semeni ai săi. Vezi și 12:42; 16:2.. 23De aceea au zis părinții lui: „Este în vârstă; întrebați‑l pe el!“
24L‑au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i‑au zis:
– Dă slavă lui Dumnezeu!24 Această expresie este calcul unei expresii ebraice care poate însemna: spune adevărul! Noi știm că Omul Acesta este păcătos.
25Atunci el a răspuns:
– Dacă este păcătos, nu știu. Eu una știu: eram orb, iar acum văd.
26Ei l‑au întrebat:
– Ce ți‑a făcut? Cum ți‑a deschis ochii?
27El le‑a răspuns:
– V‑am spus deja, dar n‑ați ascultat. De ce vreți să auziți din nou? Doar nu vreți și voi să deveniți ucenicii Lui?!
28Ei l‑au insultat și i‑au zis:
– Tu ești ucenicul Aceluia! Noi însă suntem ucenicii lui Moise! 29Noi știm că lui Moise i‑a vorbit Dumnezeu, dar Acesta nu știm de unde este!
30Omul a răspuns și le‑a zis:
– Dar tocmai aceasta mă uimește, că voi nu știți de unde este și totuși El mi‑a deschis ochii. 31Știm că Dumnezeu nu‑i ascultă pe păcătoși, dar dacă cineva este temător de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă. 32De când e lumea nu s‑a auzit să deschidă cineva ochii unuia care s‑a născut orb. 33Dacă Acesta nu era de la Dumnezeu, n‑ar fi putut face nimic.
34Ei au răspuns și i‑au zis:
– Tu ai fost născut cu totul în păcat și tu ne înveți pe noi?!
Și l‑au dat afară.
Orbirea spirituală
35Isus a auzit că l‑au dat afară și când l‑a găsit l‑a întrebat:
– Crezi tu în Fiul Omului35 Unele mss conțin: Fiul lui Dumnezeu.?
36El a răspuns și a zis:
– Și cine este, Domnule, ca să cred în El?
37Isus i‑a zis:
– L‑ai și văzut; Cel Ce vorbește cu tine este Acela.
38El a răspuns:
– Cred, Doamne!
Și I s‑a închinat.
39Isus i‑a zis:
– Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, pentru ca aceia care nu văd, să vadă, iar aceia care văd, să devină orbi.
40Unii dintre fariseii care erau cu El, când au auzit acestea, I‑au zis:
– Doar nu suntem și noi orbi?!
41Isus le‑a răspuns:
– Dacă ați fi orbi, n‑ați avea păcat. Dar acum, pentru că ziceți: „Vedem!“, păcatul vostru rămâne.
La guérison d’un aveugle
1En partant, Jésus aperçut sur son chemin un homme qui était aveugle de naissance. 2Ses disciples lui posèrent alors cette question : Dis-nous, Maître, pourquoi cet homme est-il né aveugle ? Est-ce à cause de son propre péché ou de celui de ses parents ?
3Jésus répondit : Cela n’a pas de rapport avec son péché, ni avec celui de ses parents ; c’est pour qu’en lui tous puissent voir ce que Dieu est capable de faire. 4Il nous faut accomplir les œuvres de celui qui m’a envoyé tant qu’il fait jour ; la nuit vient où plus personne ne pourra travailler. 5Aussi longtemps que je suis encore dans le monde, je suis la lumière du monde.
6Après avoir dit cela, Jésus cracha par terre et, avec sa salive, il fit un peu de boue qu’il appliqua sur les yeux de l’aveugle. 7Puis il lui dit : Va te laver au réservoir de Siloé9.7 Source située dans Jérusalem. (le mot « Siloé » veut dire : « envoyé »).
L’aveugle alla se laver et, à son retour, il voyait.
8Ses voisins et ceux qui avaient l’habitude de le voir mendier dirent : Cet homme, n’est-ce pas celui qui était toujours assis en train de mendier ?
9Les uns affirmaient : C’est bien lui.
D’autres le niaient : Ce n’est pas lui ; c’est quelqu’un qui lui ressemble.
Quant à lui, il disait : C’est bien moi.
10Alors on le questionna : Comment se fait-il que tes yeux se soient ouverts ?
11Il répondit : L’homme qui s’appelle Jésus a fait un peu de boue, m’en a frotté les yeux, puis il m’a dit : « Va à Siloé et lave-toi. » J’y suis allé, je me suis lavé et, d’un coup, j’ai vu clair.
12– Et lui, demandèrent-ils, où est-il ?
– Je n’en sais rien, répondit-il.
L’enquête sur le miracle
13On amena l’homme qui avait été aveugle devant les pharisiens. 14Or, c’était un jour de sabbat que Jésus avait fait de la boue pour lui ouvrir les yeux. 15Les pharisiens lui demandèrent donc, à leur tour, comment il avait recouvré la vue.
Il leur répondit : Il m’a mis de la boue sur les yeux, je me suis lavé, et maintenant j’y vois.
16Là-dessus, quelques pharisiens déclarèrent : Cet homme ne peut pas venir de Dieu, puisqu’il ne respecte pas le sabbat.
Pourtant d’autres objectaient : Comment un homme pécheur aurait-il le pouvoir d’accomplir de tels signes miraculeux ?
Ils étaient donc divisés. 17Alors ils interrogèrent de nouveau l’aveugle : Voyons, toi, que dis-tu de lui, puisque c’est à toi qu’il a ouvert les yeux ?
– C’est sûrement un prophète, répondit-il.
18Mais ils refusèrent de croire que cet homme avait été aveugle et qu’il avait été guéri de sa cécité. Finalement, ils firent venir ses parents.
19Ils leur demandèrent : Cet homme est-il bien votre fils ? Est-il réellement né aveugle ? Comment se fait-il qu’à présent il voie ?
20– Nous sommes certains que c’est bien notre fils, répondirent les parents, et qu’il est né aveugle. 21Mais comment il se fait qu’il voie à présent, nous ne le savons pas. Ou qui lui a rendu la vue, nous ne le savons pas davantage. Interrogez-le donc lui-même. Il est assez grand pour répondre sur ce qui le concerne.
22Les parents parlaient ainsi parce qu’ils avaient peur des Juifs. En effet, ils avaient déjà décidé d’exclure de la synagogue tous ceux qui reconnaîtraient Jésus comme le Messie. 23Voilà pourquoi les parents de l’aveugle avaient répondu : « Il est assez grand, interrogez-le donc lui-même. »
24Les pharisiens firent donc venir une seconde fois celui qui avait été aveugle et lui dirent : Honore Dieu en disant la vérité. Cet homme est un pécheur, nous le savons.
25– S’il est pécheur ou non, répondit-il, je n’en sais rien. Mais il y a une chose que je sais : j’étais aveugle et maintenant, je vois.
26Ils lui demandèrent de nouveau : Qu’est-ce qu’il t’a fait ? Redis-nous comment il s’y est pris pour t’ouvrir les yeux.
27– Je vous l’ai déjà dit, leur répondit-il, et vous ne m’avez pas écouté. Pourquoi tenez-vous à me le faire répéter ? Est-ce que, par hasard, vous avez l’intention de devenir vous aussi ses disciples ?
28Alors, ils se mirent à l’injurier et ils lui lancèrent : C’est toi qui es son disciple ; nous, nous sommes les disciples de Moïse. 29Nous savons que Dieu a parlé à Moïse ; mais celui-là, nous ne savons même pas d’où il vient.
30– C’est étonnant, répliqua l’homme. Voilà quelqu’un qui m’a ouvert les yeux et vous, vous ne savez même pas d’où il est. 31Tout le monde sait que Dieu n’exauce pas les pécheurs ; mais si quelqu’un est attaché à Dieu et fait sa volonté, il l’exauce. 32Depuis que le monde est monde, jamais on n’a entendu dire que quelqu’un ait rendu la vue à un aveugle de naissance. 33Si cet homme-là ne venait pas de Dieu, il n’aurait rien pu faire.
34– Comment ! répondirent-ils, depuis ta naissance tu n’es que péché des pieds à la tête, et c’est toi qui veux nous faire la leçon !
Et ils le mirent à la porte.
Les vrais aveugles
35Jésus apprit qu’ils l’avaient expulsé. Il alla le trouver et lui demanda : Crois-tu au Fils de l’homme ?
36Il lui répondit : Qui est-ce ? Dis-le-moi, Seigneur9.36 Le mot Seigneur est absent de certains manuscrits., pour que je puisse croire en lui.
37Jésus lui dit : Tu le vois de tes yeux. C’est lui-même qui te parle maintenant.
38– Je crois, Seigneur, déclara l’homme, et il se prosterna devant lui9.38 Autre traduction : il l’adora..
39Jésus dit alors : Je suis venu dans ce monde pour qu’un jugement ait lieu, pour que ceux qui ne voient pas voient, et que ceux qui voient deviennent aveugles.
40Des pharisiens qui se trouvaient près de lui entendirent ces paroles et lui demandèrent : Serions-nous, par hasard, nous aussi des aveugles ?
41– Si vous étiez de vrais aveugles, leur dit Jésus, vous ne seriez pas coupables. Mais voilà : vous prétendez que vous voyez ; aussi votre culpabilité reste entière.
