Femeia prinsă în adulter
1Isus S‑a dus spre Muntele Măslinilor. 2Dis‑de‑dimineață a venit iarăși în Templu și tot poporul a venit la El. Isus S‑a așezat și a început să‑i învețe. 3Cărturarii3 Lit.: scribii, în sensul de erudiți, experți în Lege; cei care studiau, interpretau și învățau atât Legea lui Moise, cât și legile și reglementările tradiționale. Majoritatea erau farisei [peste tot în carte]. și fariseii au adus o femeie care fusese prinsă în adulter și au pus‑o să stea în mijlocul lor.
4Ei I‑au zis:
– Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar în timp ce comitea adulterul. 5În Lege, Moise ne‑a poruncit să omorâm cu pietre astfel de femei.5 O aluzie la Lev. 20:10 și Deut. 22:22-24. Tu deci ce zici?
6Spuneau lucrul acesta ca să‑L pună la încercare, pentru ca să aibă cu ce să‑L acuze.
Isus însă S‑a aplecat și a început să scrie cu degetul pe pământ.
7Cum ei continuau să‑L întrebe, El S‑a ridicat și le‑a zis:
– Acela dintre voi care este fără păcat să arunce primul cu piatra în ea!
8Apoi S‑a aplecat din nou și a continuat să scrie pe pământ.
9Auzind aceste cuvinte și fiind mustrați de cugetul lor, au ieșit afară unul câte unul, începând de la cei bătrâni, până la cei din urmă, iar Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc.
10Isus S‑a ridicat și a întrebat‑o:
– Femeie, unde sunt acei acuzatori ai tăi? Nimeni nu te‑a condamnat?
11Ea a răspuns:
– Nimeni, Doamne!
Isus i‑a zis:
– Nici Eu nu te condamn. Du‑te și, de acum înainte, să nu mai păcătuiești!
Veridicitatea mărturiei lui Isus
12Isus le‑a vorbit din nou, zicând:
– Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întunecime, ci va avea Lumina vieții.
13Fariseii I‑au zis:
– Tu mărturisești despre Tine Însuți, deci mărturia Ta nu este adevărată.
14Isus a răspuns și le‑a zis:
– Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuși mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu știu de unde vin și unde Mă duc, dar voi nu știți nici de unde vin și nici unde Mă duc. 15Voi judecați după înfățișare. Eu nu judec pe nimeni. 16Și chiar dacă aș judeca, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu sunt singur, ci sunt împreună cu Tatăl Care M‑a trimis. 17Chiar în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.17 Vezi Deut. 17:6. 18Sunt Eu Cel Care mărturisesc despre Mine Însumi, și apoi despre Mine mai mărturisește și Tatăl Care M‑a trimis.
19Atunci ei L‑au întrebat:
– Unde este Tatăl Tău?
Isus a răspuns:
– Voi nu Mă cunoașteți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M‑ați cunoaște pe Mine, L‑ați cunoaște și pe Tatăl Meu.
20Aceste cuvinte le‑a spus în vistierie20 Cu referire la locul unde se aflau cutiile pentru darurile ce luau drumul vistieriei. Mișna (culegere de texte legislative, reflectând cinci secole de tradiție: 300 î.Cr.–200 d.Cr.) atestă existența a 13 astfel de cutii în Templu., în timp ce dădea învățătură în Templu, dar nu L‑a arestat nimeni, pentru că încă nu‑I sosise ceasul.
21El le‑a zis iarăși:
– Eu Mă duc, iar voi Mă veți căuta, însă veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.
22Atunci iudeii au zis:
– Doar n‑o avea de gând să Se omoare, de zice: „Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni“?
23El le‑a zis:
– Voi sunteți de jos; Eu sunt de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. 24De aceea v‑am spus că veți muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeți că Eu sunt24 Vezi Ex. 3:14 și nota aferentă., veți muri în păcatele voastre.
25Ei L‑au întrebat:
– Cine ești Tu?
Isus le‑a răspuns:
– Ceea ce vă tot spun de la început. 26Eu am multe de zis și de judecat cu privire la voi, însă Cel Ce M‑a trimis este adevărat, iar Eu, ceea ce am auzit de la El, aceea spun lumii.
27Ei nu și‑au dat seama că le vorbea despre Tatăl.
28Isus le‑a zis:
– Când Îl veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci spun aceste lucruri așa cum M‑a învățat Tatăl. 29Iar Cel Ce M‑a trimis este cu Mine. El nu M‑a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna ceea ce Îi este plăcut.
30În timp ce spunea aceste lucruri, mulți au crezut în El.
Urmașii lui Avraam
31Atunci Isus le‑a zis iudeilor care crezuseră în El:
– Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, atunci sunteți într-adevăr ucenicii Mei. 32Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera.
33Ei I‑au răspuns:
– Suntem sămânța lui Avraam și niciodată n‑am slujit ca sclavi nimănui. Deci cum spui Tu: „Veți fi liberi“?!
34Isus le‑a răspuns:
– Adevărat, adevărat vă spun că oricine face păcatul34 Cu sensul de: oricine trăiește în păcat; este vorba despre păcat ca mod de viață. este sclav al păcatului. 35Și sclavul nu rămâne pe veci în casă, însă fiul rămâne pe veci. 36Deci, dacă Fiul vă eliberează, veți fi cu adevărat liberi. 37Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar cu toate acestea căutați să Mă omorâți, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu. 38Eu spun ceea ce am văzut la38 Sau: pe când eram cu; sau: în prezența. Tatăl, iar voi faceți ceea ce ați auzit de la tatăl vostru38 Unele mss conțin: Tatăl. Voi să faceți ceea ce ați auzit de la Tatăl!.
39Ei au răspuns și I‑au zis:
– Tatăl nostru este Avraam!
Isus le‑a zis:
– Dacă ați fi copiii lui Avraam, ați face39 Unele mss conțin: Dacă sunteți copiii lui Avraam, atunci faceți. faptele lui Avraam. 40Însă acum încercați să Mă omorâți pe Mine, un Om Care v‑am spus adevărul pe care l‑am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n‑a făcut. 41Voi faceți deci faptele tatălui vostru.
Atunci I‑au zis:
– Noi nu suntem născuți din curvie41 Termenul grecesc se referă la toate perversiunile sexuale în mod generic și presupune o decădere morală gravă.. Avem un singur Tată: pe Dumnezeu!
42Isus le‑a zis:
– Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atunci M‑ați iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Căci Eu n‑am venit de la Mine Însumi, ci El M‑a trimis. 43De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu. 44Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul, și doriți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și n‑a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, pentru că este mincinos și tatăl minciunii44 Lit.: ei.! 45Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți. 46Care dintre voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeți? 47Cel care este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.
Isus este înainte de Avraam
48Iudeii au răspuns și I‑au zis:
– Nu zicem noi bine că ești samaritean48 Vezi nota de la 4:9. și că ai demon?!
49Isus a răspuns:
– Eu nu am demon, ci Îl cinstesc pe Tatăl Meu, iar voi Mă necinstiți pe Mine. 50Totuși, Eu nu caut slava Mea; este Unul Care o caută și judecă. 51Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veci nu va vedea moartea!
52Atunci iudeii I‑au zis:
– Acum știm că ai demon! Avraam a murit, profeții – de asemenea, și Tu zici: „Dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veci nu va gusta moartea!“ 53Doar nu ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit?! Și profeții au murit! Cine pretinzi Tu că ești?!
54Isus a răspuns:
– Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăvește, Cel despre Care voi spuneți: „Este Dumnezeul nostru!“, 55deși nu‑L cunoașteți. Eu însă Îl cunosc, iar dacă aș spune că nu‑L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui. 56Avraam, tatăl vostru, s‑a bucurat nespus de mult că are să vadă ziua Mea; și a văzut‑o și s‑a bucurat.
57Atunci iudeii I‑au zis:
– N‑ai nici cincizeci de ani și l‑ai văzut pe Avraam?!
58Isus le‑a răspuns:
– Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se fi născut Avraam, Eu sunt58 Vezi Ex. 3:14 și nota aferentă.!
59Atunci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S‑a ascuns și a ieșit din Templu.
1pero Jesús se fue al monte de los Olivos. 2Al amanecer se presentó de nuevo en el Templo. Toda la gente se le acercó, y él se sentó a enseñarles. 3Entonces, los maestros de la Ley y los fariseos llevaron a una mujer sorprendida en adulterio y, poniéndola en medio del grupo, 4dijeron a Jesús:
—Maestro, a esta mujer se le ha sorprendido en el acto mismo de adulterio. 5En la Ley Moisés nos ordenó apedrear a tales mujeres. ¿Tú qué dices?
6Con esta pregunta le estaban tendiendo una trampa, para tener de qué acusarlo. Pero Jesús se inclinó y con el dedo comenzó a escribir en el suelo. 7Y como ellos lo acosaban a preguntas, Jesús se incorporó y les dijo:
—Aquel de ustedes que esté libre de pecado, que tire la primera piedra.
8E inclinándose de nuevo, siguió escribiendo en el suelo. 9Al oír esto, se fueron retirando uno tras otro, comenzando por los más viejos, hasta dejar a Jesús solo con la mujer, que aún seguía allí. 10Entonces él se incorporó y le preguntó:
—Mujer, ¿dónde están? 8:10 ¿dónde están? Var. ¿dónde están los que te acusaban? ¿Ya nadie te condena?
11—Nadie, Señor.
Jesús dijo:
—Tampoco yo te condeno. Ahora vete, y no vuelvas a pecar.
Validez del testimonio de Jesús
12Una vez más Jesús se dirigió a la gente y dijo:
—Yo soy la luz del mundo. El que me sigue no andará en oscuridad, sino que tendrá la luz de la vida.
13—Tú te presentas como tu propio testigo —alegaron los fariseos—, así que tu testimonio no es válido.
14—Aunque yo sea mi propio testigo —respondió Jesús—, mi testimonio es válido, porque sé de dónde he venido y a dónde voy. Pero ustedes no saben de dónde vengo ni a dónde voy. 15Ustedes juzgan según criterios humanos; yo, en cambio, no juzgo a nadie. 16Y si lo hago, mis juicios son válidos porque no los emito por mi cuenta, sino en unión con el Padre que me envió. 17En la Ley de ustedes está escrito que el testimonio de dos personas es válido. 18Yo soy testigo de mí mismo y el Padre que me envió también da testimonio de mí.
19Ellos preguntaron:
—¿Dónde está tu padre?
Jesús respondió:
—Ustedes no me conocen a mí ni a mi Padre. Si me conocieran, también conocerían a mi Padre.
20Estas palabras las dijo Jesús en el lugar donde se depositaban las ofrendas, mientras enseñaba en el Templo. Pero nadie le echó mano, porque aún no había llegado su tiempo.
Yo no soy de este mundo
21De nuevo Jesús les dijo:
—Yo me voy y ustedes me buscarán, pero en su pecado morirán. Adonde yo voy, ustedes no pueden ir.
22Comentaban, por tanto, los judíos: «¿Acaso piensa suicidarse? ¿Será por eso que dice: “Adonde yo voy, ustedes no pueden ir”?».
23—Ustedes son de aquí abajo —continuó Jesús—; yo soy de allá arriba. Ustedes son de este mundo; yo no soy de este mundo. 24Por eso les he dicho que morirán en sus pecados, pues, si no creen que yo soy el que afirmo ser,8:24 el que afirmo ser. Alt. aquel; también en v. 28. en sus pecados morirán.
25—¿Quién eres tú? —le preguntaron.
—En primer lugar, ¿qué tengo que explicarles?8:25 En primer … explicarles? Alt. Lo que desde el principio he venido diciéndoles. —contestó Jesús—. 26Son muchas las cosas que tengo que decir y juzgar de ustedes. Pero el que me envió es veraz, y lo que le he oído decir es lo mismo que le repito al mundo.
27Ellos no entendieron que les hablaba de su Padre. 28Por eso Jesús añadió:
—Cuando hayan levantado al Hijo del hombre, sabrán ustedes que yo soy y que no hago nada por mi propia cuenta, sino que hablo conforme a lo que el Padre me ha enseñado. 29El que me envió está conmigo; no me ha dejado solo, porque siempre hago lo que le agrada.
30Mientras aún hablaba, muchos creyeron en él.
Los hijos de Abraham
31Jesús se dirigió entonces a los judíos que habían creído en él, y les dijo:
—Si se mantienen fieles a mis palabras, serán realmente mis discípulos; 32y conocerán la verdad, y la verdad los hará libres.
33—Nosotros somos descendientes de Abraham —le contestaron—, y nunca hemos sido esclavos de nadie. ¿Cómo puedes decir que seremos liberados?
34—Les aseguro que todo el que peca es esclavo del pecado —afirmó Jesús—. 35Ahora bien, el esclavo no se queda para siempre en la familia; pero el hijo sí se queda en ella para siempre. 36Así que, si el Hijo los libera, serán ustedes verdaderamente libres. 37Yo sé que ustedes son descendientes de Abraham. Sin embargo, procuran matarme porque no está en sus planes aceptar mi palabra. 38Yo hablo de lo que he visto en presencia del Padre; y ustedes hacen lo que de su padre han escuchado.
39—Nuestro padre es Abraham —replicaron.
Entonces Jesús les contestó:
—Si fueran hijos de Abraham, harían lo mismo que él hizo. 40Ustedes, en cambio, quieren matarme a mí, que les he expuesto la verdad que he recibido de parte de Dios. ¡Abraham jamás hizo algo así! 41Las obras de ustedes son como las de su padre.
—Nosotros no somos hijos ilegítimos —le reclamaron—. Un solo Padre tenemos y es Dios mismo.
Los hijos del diablo
42—Si Dios fuera su Padre —contestó Jesús—, ustedes me amarían, porque yo he venido de Dios y aquí me tienen. No he venido por mi propia cuenta, sino que él me envió. 43¿Por qué no entienden mi modo de hablar? Porque no pueden aceptar mi palabra. 44Ustedes son de su padre, el diablo, cuyos deseos quieren cumplir. Desde el principio este ha sido un asesino, y no se mantiene en la verdad, porque no hay verdad en él. Cuando miente, expresa su propia naturaleza, porque es un mentiroso. ¡Es el padre de la mentira! 45Y sin embargo a mí, que les digo la verdad, no me creen. 46¿Quién de ustedes me puede probar que soy culpable de pecado? Si digo la verdad, ¿por qué no me creen? 47El que es de Dios escucha lo que Dios dice. Pero ustedes no escuchan, porque no son de Dios.
Declaración de Jesús acerca de sí mismo
48—¿No tenemos razón al decir que eres un samaritano y que estás endemoniado? —replicaron los judíos.
49—No estoy poseído por ningún demonio —contestó Jesús—. Tan solo honro a mi Padre; pero ustedes me deshonran a mí. 50Yo no busco mi propia gloria; pero hay uno que la busca y él es el juez. 51Les aseguro que el que cumple mi palabra nunca morirá.
52—¡Ahora estamos convencidos de que estás endemoniado! —exclamaron los judíos—. Abraham murió, y también los profetas, pero tú sales diciendo que, si alguno guarda tu palabra, nunca morirá. 53¿Acaso eres tú mayor que nuestro padre Abraham? Él murió, y también murieron los profetas. ¿Quién te crees tú?
54—Si yo me glorifico a mí mismo —les respondió Jesús—, mi gloria no significa nada. Pero quien me glorifica es mi Padre, el que ustedes dicen que es su Dios, 55aunque no lo conocen. Yo, en cambio, sí lo conozco. Si dijera que no lo conozco, sería tan mentiroso como ustedes; pero lo conozco y cumplo su palabra. 56Abraham, el padre de ustedes, se regocijó al pensar que vería mi día; y lo vio y se alegró.
57—Ni a los cincuenta años llegas —dijeron los judíos—, ¿y has visto a Abraham?
58Jesús afirmó:
—Les aseguro que, antes de que Abraham naciera, ¡yo soy!
59Entonces los judíos tomaron piedras para arrojárselas, pero Jesús se escondió y salió inadvertido del Templo.8:59 Templo. Var. Templo atravesando por en medio de ellos, y así se fue.
