Isus și Nicodim
1Era un om dintre farisei pe nume Nicodim, un conducător al iudeilor.
2Acesta a venit la Isus noaptea și I‑a zis:
– Rabbi2, 26 Vezi nota de la 1:38., știm că de la Dumnezeu ai venit ca învățător, căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
3Isus a răspuns și i‑a zis:
– Adevărat, adevărat îți spun, dacă cineva nu este născut din nou3, 7 O ambiguitate intenționată, deoarece se poate traduce și cu: de sus., nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu3 Împărăția lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor [peste tot în carte].!
4Nicodim I‑a spus:
– Cum se poate naște un om bătrân fiind? Poate el oare să intre a doua oară în pântecul mamei lui și să fie născut?
5Isus a răspuns:
– Adevărat, adevărat îți spun, dacă cineva nu este născut din apă și din Duh nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 6Ce este născut din carne este carne, iar ce este născut din Duh este duh. 7Să nu rămâi uimit că ți‑am spus: „Trebuie să fiți născuți din nou!“ 8Vântul8 O ambiguitate intenționată, deoarece termenul grecesc poate fi tradus atât cu duh, cât și cu vânt. Astfel de jocuri de sens sunt folosite de Ioan pentru a‑și capta auditorii greci alături de evrei. suflă încotro vrea și‑i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine și unde se duce. Tot așa se întâmplă cu oricine este născut din Duhul.
9Nicodim a răspuns și I‑a zis:
– Cum se pot întâmpla aceste lucruri?
10Isus a răspuns și i‑a zis:
– Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști aceste lucruri?! 11Adevărat, adevărat îți spun că noi vorbim ceea ce știm și mărturisim despre ce am văzut, dar voi nu primiți mărturia noastră. 12Dacă v‑am vorbit despre lucrurile pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă voi vorbi despre lucrurile cerești?! 13Nimeni nu s‑a suit în cer în afară de Cel Care S‑a coborât din cer, adică de Fiul Omului Care este în cer. 14Și, așa cum Moise a înălțat șarpele în pustie,14 Vezi Num. 21:4-9. tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, 15pentru ca oricine crede în El să aibă viață veșnică.15 Sau: pentru ca oricine crede, să aibă viață veșnică în El.
16Fiindcă16 Unele traduceri văd în v. 16-21 cuvintele evanghelistului. atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L‑a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. 17Căci Dumnezeu nu L‑a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. 18Cel ce crede în El nu este judecat; însă cel ce nu crede a și fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. 19Și judecata este aceasta: Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20Căci oricine săvârșește rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, ca să nu i se dea în vileag faptele. 21Dar cel ce trăiește21 Lit.: face. adevărul vine la Lumină, ca să‑i fie dezvăluite faptele, fiindcă sunt înfăptuite în Dumnezeu.
Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Isus
22După aceea, Isus și ucenicii Lui au venit în ținutul Iudeei. El stătea acolo cu ei și boteza22 Vezi In. 4:2, unde se menționează că nu Isus boteza, ci ucenicii Lui.. 23Ioan boteza și el în Ainon, aproape de Saleim, pentru că acolo erau multe ape, și oamenii continuau să vină și să fie botezați. 24Căci Ioan încă nu fusese aruncat în închisoare. 25Între unii din ucenicii lui Ioan și un iudeu25 Unele mss conțin: niște iudei. a apărut o controversă cu privire la curățire.
26Au venit la Ioan și i‑au zis:
– Rabbi, iată că Cel Ce era cu tine dincolo de Iordan, Cel despre Care tu ai mărturisit, botează și toți se duc la El!
27Ioan a răspuns și a zis:
– Omul nu poate primi decât ceea ce i‑a fost dat din cer. 28Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: „Nu sunt eu Cristosul, ci eu sunt trimis înaintea Aceluia.“ 29Cel ce are mireasă este mire. Însă prietenul mirelui, cel care stă și‑l aude, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Prin urmare, această bucurie a mea este deplină. 30El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez.30 Unii traducători încheie discursul lui Ioan Botezătorul la sfârșitul v. 30, iar alții la sfârșitul v. 36.
31Cel Ce vine de sus este deasupra tuturor. Cel ce vine de pe pământ este pământesc și vorbește lucruri de pe pământ.31 Sau: ca unul de pe pământ. Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor. 32El mărturisește despre ceea ce a văzut și a auzit, dar nimeni nu primește mărturia Lui. 33Cel ce primește mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat. 34Căci Cel pe Care L‑a trimis Dumnezeu vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu34 Multe mss conțin: El. nu‑I dă Duhul cu măsură. 35Tatăl Îl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui. 36Cel ce crede în Fiul are viața veșnică, dar cel ce nu ascultă de36 Sensul principal al verbului grecesc este a nu asculta. Ioan evidențiază faptul că ascultarea și credința sunt strâns legate. Sau: cel ce nu crede în; sau: cel care‑L respinge pe Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.
1There was a man of the Pharisees, named Nicodemus, a ruler of the Jews: 2The same came to Jesus by night, and said unto him, Rabbi, we know that thou art a teacher come from God: for no man can do these miracles that thou doest, except God be with him. 3Jesus answered and said unto him, Verily, verily, I say unto thee, Except a man be born again, he cannot see the kingdom of God. 4Nicodemus saith unto him, How can a man be born when he is old? can he enter the second time into his mother’s womb, and be born? 5Jesus answered, Verily, verily, I say unto thee, Except a man be born of water and of the Spirit, he cannot enter into the kingdom of God. 6That which is born of the flesh is flesh; and that which is born of the Spirit is spirit. 7Marvel not that I said unto thee, Ye must be born again. 8The wind bloweth where it listeth, and thou hearest the sound thereof, but canst not tell whence it cometh, and whither it goeth: so is every one that is born of the Spirit. 9Nicodemus answered and said unto him, How can these things be? 10Jesus answered and said unto him, Art thou a master of Israel, and knowest not these things? 11Verily, verily, I say unto thee, We speak that we do know, and testify that we have seen; and ye receive not our witness. 12If I have told you earthly things, and ye believe not, how shall ye believe, if I tell you of heavenly things? 13And no man hath ascended up to heaven, but he that came down from heaven, even the Son of man which is in heaven.
14¶ And as Moses lifted up the serpent in the wilderness, even so must the Son of man be lifted up: 15That whosoever believeth in him should not perish, but have eternal life.
16¶ For God so loved the world, that he gave his only begotten Son, that whosoever believeth in him should not perish, but have everlasting life. 17For God sent not his Son into the world to condemn the world; but that the world through him might be saved.
18¶ He that believeth on him is not condemned: but he that believeth not is condemned already, because he hath not believed in the name of the only begotten Son of God. 19And this is the condemnation, that light is come into the world, and men loved darkness rather than light, because their deeds were evil. 20For every one that doeth evil hateth the light, neither cometh to the light, lest his deeds should be reproved. 21But he that doeth truth cometh to the light, that his deeds may be made manifest, that they are wrought in God.
22¶ After these things came Jesus and his disciples into the land of Judæa; and there he tarried with them, and baptized.
23¶ And John also was baptizing in Ænon near to Salim, because there was much water there: and they came, and were baptized. 24For John was not yet cast into prison.
25¶ Then there arose a question between some of John’s disciples and the Jews about purifying. 26And they came unto John, and said unto him, Rabbi, he that was with thee beyond Jordan, to whom thou barest witness, behold, the same baptizeth, and all men come to him. 27John answered and said, A man can receive nothing, except it be given him from heaven. 28Ye yourselves bear me witness, that I said, I am not the Christ, but that I am sent before him. 29He that hath the bride is the bridegroom: but the friend of the bridegroom, which standeth and heareth him, rejoiceth greatly because of the bridegroom’s voice: this my joy therefore is fulfilled. 30He must increase, but I must decrease. 31He that cometh from above is above all: he that is of the earth is earthly, and speaketh of the earth: he that cometh from heaven is above all. 32And what he hath seen and heard, that he testifieth; and no man receiveth his testimony. 33He that hath received his testimony hath set to his seal that God is true. 34For he whom God hath sent speaketh the words of God: for God giveth not the Spirit by measure unto him. 35The Father loveth the Son, and hath given all things into his hand. 36He that believeth on the Son hath everlasting life: and he that believeth not the Son shall not see life; but the wrath of God abideth on him.
