Condamnarea lui Isus
1Atunci Pilat1 Vezi nota de la 18:29; peste tot în capitol. L‑a luat pe Isus și a pus să‑L biciuiască1 O pedeapsă cruntă: romanii foloseau un bici din mai multe fâșii din piele, la capătul cărora se aflau bucăți de os sau de plumb. În timp ce evreii nu permiteau mai mult de 39 de lovituri, la romani nu exista limită, adesea victimele decedând.. 2Soldații au împletit o coroană de spini, I‑au așezat‑o pe cap și L‑au îmbrăcat într‑o mantie purpurie. 3Ei veneau la El și‑I ziceau: „Plecăciune3 Gr.: chaire, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea verbală, cât și în cea scrisă. El mai poate însemna: Bucură‑te! Fii sănătos! Salut! Bun venit!, Împărate al iudeilor!3 Corespondentul lui Ave Cezar!, însă rostit în batjocură.“ Și‑I dădeau palme.
4Pilat a ieșit iarăși afară și le‑a zis:
– Iată, vi‑L aduc afară, ca să știți că nu găsesc niciun motiv de acuzare în El.
5Isus a ieșit deci afară, purtând coroana de spini și mantia purpurie.
Pilat le‑a zis:
– Iată Omul!
6Când L‑au văzut, conducătorii preoților și gărzile au strigat:
– Răstignește‑L6 Marcus Tullius Cicero (106–43 î.Cr.), orator și politician roman, spunea despre răstignire ca este „o pedeapsă crudă și înjositoare“ (Contra lui Veres, 2.5.63), iar istoricul Flavius Josephus spunea că este „cea mai nemiloasă moarte“ (Istoria, 7.6.4).! Răstignește‑L!
Pilat le‑a zis:
– Luați‑L voi și răstigniți‑L, pentru că eu nu găsesc niciun motiv de acuzare în El.
7Iudeii i‑au răspuns:
– Noi avem o Lege și, potrivit cu Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S‑a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.
8Când a auzit Pilat aceste cuvinte, s‑a temut și mai tare.
9A intrat din nou în pretoriu9 Vezi nota de la 18:28. și L‑a întrebat pe Isus:
– De unde ești?
Dar Isus nu i‑a dat niciun răspuns.
10Atunci Pilat I‑a zis:
– Nu vorbești cu mine? Nu știi că am autoritate să Te eliberez și am autoritate să Te răstignesc?
11Isus i‑a răspuns:
– N‑ai avea nicio autoritate asupra Mea dacă nu ți‑ar fi fost dată de sus. De aceea, cel ce Mă dă pe mâna ta are un mai mare păcat.
12De atunci Pilat căuta să‑L elibereze, însă iudeii strigau, zicând:
– Dacă‑L eliberezi, nu ești prieten al Cezarului12, 15 Titlu purtat de împărații romani, preluat de la Gaius (sau Caius) Julius Caesar (100–44 î.Cr.), cel care a jucat un rol cheie în evenimentele care au dus la desființarea Republicii Romane și începutul Imperiului Roman. Octavian/Augustus (27 î.Cr.–14 d.Cr.), primul împărat roman, își ia titlul de Imperator Caesar Augustus, titlu pe care îl vor purta și împărații de mai târziu.! Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului!
13Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L‑a dus afară pe Isus și s‑a așezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pavajul de piatră“, iar în ebraică „Gabbatha“13 Pavajul de piatră (gr.: Lithostroton) era probabil denumirea dată de către vorbitorii de limbă greacă, termenul ebraic Gabbatha însemnând probabil Locul ridicat.. 14Era Ziua Pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea14 În jurul orei 12:00. Este posibil ca aparenta diferență între In. 19:14 și Mc. 15:25 cu privire la momentul răstignirii să se datoreze faptului că expresia ceasul al treilea din Mc. 15:25 poate indica intervalul orar 9:00–12:00. Prin această delimitare temporală, Ziua Pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea, Ioan arată că timpul în care a fost răstignit Isus era chiar timpul în care în curtea Templului erau sacrificați mieii de Paște. Cf. Ex. 12:6, mielul de Paște trebuia jertfit de către capul fiecărei familii în data de 14 Nisan, între cele două seri (pentru semnificația acestei expresii, vezi nota de la Ex. 12:6). În perioada NT, mielul era jertfit de către preoți, în curtea Templului. Pentru că trebuiau jertfiți foarte mulți miei, din cauza mulțimii de pelerini veniți la Ierusalim, rabinii au redefinit cele două seri, spunând că acest timp începea la amiază, când soarele „cobora“ înspre orizont. În felul acesta, preoții aveau mai mult timp la dispoziție pentru a sacrifica mieii..
Pilat le‑a zis iudeilor:
– Iată‑L pe Împăratul vostru!
15Ei au strigat:
– Ia‑L! Ia‑L! Răstignește‑L!
Pilat i‑a întrebat:
– Să‑L răstignesc pe Împăratul vostru?
Conducătorii preoților au răspuns:
– Noi n‑avem alt împărat decât pe Cezar.
16Atunci Pilat L‑a dat pe mâna lor ca să fie răstignit.
Răstignirea
(Mt. 27:32-44; Mc. 15:21-32; Lc. 23:26-43)
L‑au luat deci pe Isus, 17iar El, ducându‑Și crucea, S‑a îndreptat spre locul numit „al Craniului“17 Lat.: Calvariae, de unde avem cuvântul românesc calvar., care în ebraică se numește „Golgota“. 18L‑au răstignit acolo, iar împreună cu El au răstignit alți doi, unul într‑o parte și unul în cealaltă parte, cu Isus la mijloc. 19Pilat a scris și un titlu și l‑a pus pe cruce. Era scris: „Isus nazarineanul, Împăratul iudeilor.“ 20Mulți dintre iudei au citit acest titlu, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate. Era scris în ebraică, latină și greacă.
21Atunci conducătorii preoților iudeilor i‑au zis lui Pilat:
– Nu scrie „Împăratul iudeilor“, ci: „Acesta a zis: «Eu sunt Împăratul iudeilor!»“
22Pilat a răspuns:
– Ce‑am scris, am scris!
23Când soldații L‑au răstignit pe Isus, I‑au luat hainele și le‑au împărțit în patru părți, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I‑au luat și cămașa23 Cămașă lungă de corp, care se purta pe sub haina propriu-zisă.. Cămașa era fără nicio cusătură, fiind țesută dintr‑o singură bucată de sus până jos. 24Atunci și‑au zis unii altora: „Să n‑o sfâșiem, ci să alegem prin sorți a cui să fie!“ Aceasta s‑a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice:
„Și‑au împărțit hainele Mele între ei
și au aruncat sorții pentru cămașa Mea.“24 Vezi Ps. 22:18.
Soldații sunt deci cei ce au făcut aceste lucruri.
25Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria – soția lui Clopa – și Maria Magdalena. 26Când a văzut‑o Isus pe mama Lui și pe ucenicul pe care‑l iubea26 Vezi 21:24. stând lângă ea, i‑a zis mamei Sale: „Femeie, iată‑l pe fiul tău!“ 27Apoi i‑a zis ucenicului: „Iat‑o pe mama ta!“ Și din ceasul acela ucenicul a luat‑o la el acasă.
Moartea lui Isus
(Mt. 27:45-56; Mc. 15:33-41; Lc. 23:44-49)
28După aceea, Isus, Care știa că acum totul s‑a sfârșit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi‑e sete!“28 Probabil cu referire la Ps. 69:21; vezi și Ps. 22:15. 29Acolo era pus un vas plin cu oțet de vin29 Cu referire, probabil, la oțet amestecat cu ou, băutură pe care o aveau soldații romani la ei.. Au pus într‑o ramură de isop un burete plin cu vinul oțetit și I l‑au dus la gură. 30Când a primit vinul, Isus a zis: „S‑a sfârșit!“ Apoi Și‑a plecat capul și Și‑a dat duhul.
31Fiindcă era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci ziua aceea de Sabat era o zi mare – i‑au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniți și să fie luați de pe cruce. 32Soldații au venit deci și i‑au zdrobit picioarele primului, iar apoi și ale celuilalt, care fusese răstignit împreună cu El. 33Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise și nu I‑au mai zdrobit picioarele. 34În schimb, unul dintre soldați I‑a străpuns coasta cu sulița. Și imediat a ieșit sânge și apă. 35Cel ce a văzut lucrul acesta a depus mărturie și mărturia lui este adevărată. Și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți. 36Căci aceste lucruri s‑au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi zdrobit.“36 Vezi Ex. 12:46; Num. 9:12; Ps. 34:20. 37Și, din nou, Scriptura mai zice în altă parte: „Vor privi la Cel pe Care L‑au străpuns.“37 Vezi Zah. 12:10.
Înmormântarea lui Isus
(Mt. 27:57-61; Mc. 15:42-47; Lc. 23:50-56)
38După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, i‑a cerut lui Pilat să‑l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i‑a dat voie. Prin urmare, el a venit și a luat trupul lui Isus. 39A venit și Nicodim, cel care, la început, se dusese la Isus noaptea, și a adus un amestec de aproape o sută de litre39 O litra măsura aproximativ 0,3 l; 100 de litre erau aproximativ 30 l. de smirnă și aloe. 40Au luat trupul lui Isus și L‑au înfășurat în fâșii de pânză de in, cu miresme, așa cum este obiceiul de înmormântare la iudei. 41În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42Pentru că era Ziua Pregătirii Iudeilor și pentru că mormântul era aproape, L‑au pus pe Isus acolo.
1그래서 빌라도는 예수님을 데려가 채찍질하였다.
2그리고 군인들은 가시관을 엮어서 예수님의 머리에 씌우고 자주색 옷을 입힌 다음
3예수님께 바싹 다가서서 “유대인의 왕, 만세!” 하고 조롱하며 예수님의 뺨을 후려쳤다.
4빌라도는 다시 밖으로 나와 유대인들에게 “내가 그 사람을 여러분 앞에 데려오겠소. 여러분은 내가 그에게서 죄를 찾지 못한 것을 알게 될 것이오” 하였다.
5예수님이 가시관을 쓰고 자주색 옷을 입은 채로 나오시자 빌라도가 그들에게 “보시오! 이 사람이오!” 하였다.
6대제사장들과 성전 경비병들은 예수님을 보고 큰 소리로 “십자가에 못박으시오! 십자가에 못박으시오!” 하고 외쳤다. 그러나 빌라도는 “당신들이 데려가서 십자가에 못박으시오. 나는 그에게서 죄를 찾지 못하였소” 하고 대답하였다.
7그래도 유대인들은 “우리에게도 법이 있습니다. 저 사람이 자기가 하나님의 아들이라고 하였으니 우리 법대로 하면 마땅히 처형되어야 합니다” 하고 우겨댔다.
8빌라도는 이 말을 듣고 더욱 두려워서
9다시 관저로 들어가 예수님께 “너는 어디서 왔느냐?” 하고 물었다. 그러나 예수님이 아무 대답도 하지 않으시자
10빌라도가 “나에게 말하지 않을 셈이냐? 내게는 너를 놓아 줄 권한도 있고 십자가에 못박을 권한도 있다는 것을 모르느냐?” 하였다.
11그때 예수님이 이렇게 대답하셨다. “19:11 원문에는 ‘위에서’하나님이 주시지 않았다면 나를 해할 권한이 너에게 없었을 것이다. 그러므로 나를 너에게 넘겨 준 자의 죄는 더 크다.”
12그때부터 빌라도가 예수님을 놓아 주려고 애썼으나 유대인들이 계속 소리를 질렀다. “이 사람을 놓아 주면 로마 황제의 19:12 원문에는 ‘친구’충신이 아닙니다. 누구든지 자기를 왕이라고 하는 사람은 황제를 반역하는 자입니다.”
13빌라도는 이 말을 듣고 예수님을 밖으로 끌고 나와서 넓적한 돌이 깔린 곳에 마련된 재판석에 앉았는데 넓적한 돌이 깔린 그 곳은 히브리 말로 ‘가바다’ 라고 하였다.
14그 날은 유월절 19:14 또는 ‘예비일’전날이었으며 때는 19:14 헬 ‘6시’정오쯤 되었다. 빌라도가 유대인들에게 “여러분의 왕이 여기 있소” 하자
15그들은 큰 소리로 “죽여 버리시오! 십자가에 못박으시오!” 하며 외쳤다. 빌라도가 그들에게 “당신들의 왕을 십자가에 못박으란 말이오?” 하자 대제사장들이 “로마 황제 외에는 우리에게 왕이 없습니다” 하고 대답하였다.
16그래서 빌라도는 예수님을 십자가에 못박으라고 그들에게 넘겨 주었다.
십자가에 달리심
17그들의 손에 넘어간 예수님은 자기 십자가를 지시고 ‘해골터’ 라는 곳으로 가셨다 (히브리 말로 해골터는 ‘골고다’ 이다).
18거기서 그들은 예수님을 십자가에 못박고 다른 두 사람도 예수님의 양쪽에 각각 하나씩 못박았다.
19빌라도는 ‘유대인의 왕, 나사렛 예수’ 라는 죄패를 써서 십자가 위에 붙였다.
20예수님이 십자가에 못박히신 곳이 예루살렘성에서 가까웠기 때문에 많은 유대인들이 와서 죄패를 읽었는데 그 죄패는 히브리어와 라틴어와 헬라어로 기록되어 있었다.
21대제사장들이 빌라도에게 ‘유대인의 왕’ 이라 쓰지 말고 ‘자칭 유대인의 왕’ 이라 쓰라고 하였으나
22빌라도는 쓸 것을 다 썼다고 대답하였다.
23예수님을 십자가에 못박은 군인들은 그의 옷을 가져다 네 조각으로 나눠 각각 하나씩 가졌다. 그러나 속옷은 이어붙이지 않고 위에서부터 통으로 짠 것이어서
24군인들은 “이것을 찢지 말고 제비를 뽑아 갖기로 하자” 하고 서로 말하였다. 이것은 19:24 시22:18“그들이 내 겉옷을 서로 나누고 속옷은 제비를 뽑습니다” 라는 성경 말씀이 이루어지기 위해서였다. 그래서 군인들이 이런 짓을 했던 것이다.
25예수님의 십자가 곁에는 예수님의 어머니와 이모, 글로바의 아내 마리아, 그리고 막달라 마리아가 서 있었다.
26예수님은 자기 어머니와 사랑하는 제자가 곁에 선 것을 보시고 어머니에게 “그가 어머니의 아들입니다” 하시고
27또 그 제자에게 “보라, 네 어머니시다” 하고 말씀하셨다. 이때부터 그 제자가 예수님의 어머니를 자기 집에 모셨다.
28예수님은 이제 모든 일이 다 완성된 것을 아시고 성경 말씀이 이루어지게 하시려고 “내가 목마르다” 하고 말씀하셨다.
29마침 거기에 신 포도주가 가득 담긴 그릇이 있었다. 사람들은 그 포도주에 19:29 해면 동물의 섬유 조직 (스폰지)해면을 적셔 그것을 우슬초 가지에 매달아 예수님의 입에 갖다 대었다.
30예수님은 신 포도주를 받으신 다음 “다 이루었다” 하시고 머리를 숙이시며 숨을 거두셨다.
31그 날은 안식일을 준비하는 날이었고 다음날은 19:31 또는 ‘큰날이므로’특별히 중요하게 여기는 안식일이었다. 그래서 유대인들은 안식일에 시체를 십자가에 그대로 두고 싶지 않아서 빌라도에게 그들의 다리를 꺾어 시체를 치워 달라고 하였다.
32그러므로 군인들이 와서 먼저 예수님과 함께 십자가에 못박힌 두 사람의 다리를 꺾었다.
33그러나 예수님께 와서는 이미 죽은 것을 보고 다리를 꺾지 않고
34한 군인이 창으로 예수님의 옆구리를 찔렀다. 그러자 곧 피와 물이 쏟아져 나왔다.
35이것을 직접 본 사람이 증거하였으니 그의 증거는 참된 것이다. 그는 자기가 진실을 말하고 있음을 알고 여러분이 믿도록 하려고 증거한다.
36이 일이 일어나게 된 것은 19:36 출34:20“그의 뼈가 하나도 꺾이지 않을 것이다” 라는 성경 말씀이 이루어지기 위해서이다.
37또 다른 성경에는 이런 말씀도 있다. 19:37 슥12:10“그들은 자기들이 찌른 자를 바라볼 것이다.”
38그 후에 아리마대 사람 요셉이 빌라도에게 예수님의 시체를 가져가게 해 달라고 요구하였다. 요셉은 예수님의 제자이면서도 유대인 지도자들이 두려워서 자기가 제자라는 것을 숨기고 있었다. 빌라도가 허락하자 그는 가서 예수님의 시체를 내렸다.
39그리고 밤에 예수님을 찾아온 일이 있던 니고데모도 몰약에 침향을 섞은 것을 19:39 헬 ‘100리트라’ (1리트라 327그램)33킬로그램 정도 가지고 왔다.
40그 두 사람은 예수님의 시체를 가져다가 유대인의 장례법대로 향료를 바르고 모시 천으로 쌌다.
41예수님이 십자가에 못박히신 곳에는 동산이 있고 동산 안에는 아직 사람을 매장한 일이 없는 새 무덤 하나가 있었다.
42그 날은 유대인이 유월절을 준비하는 날인데다가 무덤도 가까이 있었으므로 그들은 예수님의 시체를 거기에 모셨다.
