Arestarea lui Isus
(Mt. 26:47-56; Mc. 14:43-50; Lc. 22:47-53)
1După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat împreună cu ucenicii Lui dincolo de uedul1 Vale situată într‑un ținut arid care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. Chidron, unde era o grădină. El și ucenicii Lui au intrat în ea. 2Iuda, cel care L‑a trădat, cunoștea și el acel loc, pentru că Isus Se întâlnise adesea cu ucenicii Săi acolo. 3Prin urmare, Iuda a luat o cohortă3, 12 Diviziune a legiunii romane; în perioada Imperiului, această diviziune avea un efectiv de aproximativ 600 de soldați. Dat fiind efectivul numeros de soldați al cohortei, în cazul de față este vorba de un detașament al cohortei. și niște gărzi de‑ale conducătorilor preoților și de‑ale fariseilor, și au venit acolo cu candele, torțe și arme.
4Isus, știind tot ce urmează să I se întâmple, a ieșit și i‑a întrebat:
– Pe cine căutați?
5Ei I‑au răspuns:
– Pe Isus nazarineanul!
El le‑a zis:
– Eu sunt!
Iuda, cel care L‑a trădat, stătea și el împreună cu ei. 6Când Isus le‑a zis: „Eu sunt!“, ei s‑au dat înapoi și au căzut la pământ.
7El i‑a întrebat din nou:
– Pe cine căutați?
Ei I‑au zis:
– Pe Isus nazarineanul!
8Isus a răspuns:
– V‑am spus că Eu sunt. Deci, dacă pe Mine Mă căutați, lăsați‑i pe aceștia să se ducă!
9Aceasta s‑a întâmplat ca să se împlinească cuvântul pe care‑l spusese: „N‑am pierdut pe niciunul dintre cei pe care Mi i‑ai dat.“9 Vezi In. 6:39. 10Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos‑o și l‑a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu‑i urechea dreaptă. Numele acelui sclav era Malchus. 11Însă Isus i‑a zis lui Petru: „Pune‑ți sabia în teacă! Nu voi bea oare paharul11 Paharul simbolizează aici suferința cauzată de păcatul omenirii și de judecata lui Dumnezeu, pe care Isus avea să le ia asupra Lui (vezi, de ex., Is. 51:17; Ier. 25:15; Eze. 23:32-33 și Mt. 26:39; 27:46). pe care Mi l‑a dat Tatăl?“
Isus este dus la Ana; prima lepădare a lui Petru
(Mt. 26:57, 69-70; Mc. 14:66-68; Lc. 22:54-57)
12Atunci cohorta, comandantul ei și gărzile iudeilor L‑au arestat pe Isus, L‑au legat 13și L‑au dus mai întâi la Ana13 Mare preot între anii 6–15 d.Cr., când a fost destituit de către romani. Probabil unii iudei nu au acceptat această destituire, considerând că marele preot era numit pe viață (vezi Num. 25:13). Sau, este posibil ca persoana care a fost mare preot să‑și fi păstrat, din respect, titlul. O altă opinie este aceea că Ana a continuat să dețină puterea din spatele scenei, chiar dacă nu mai era mare preot.. Căci acesta era socrul lui Caiafa13 Vezi nota de la 11:49 [peste tot în capitol]., care era mare preot în anul acela. 14Iar Caiafa era cel care‑i sfătuise pe iudei că este mai de folos să moară un singur om pentru popor.
15Simon Petru împreună cu un alt ucenic L‑au urmat pe Isus. Acel ucenic era cunoscut de marele preot și a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16Petru însă stătea afară, la poartă. Celălalt ucenic, care era cunoscut de marele preot, a ieșit și a vorbit cu portăreasa, iar apoi l‑a adus pe Petru înăuntru.
17Atunci slujnica, portăreasa, i‑a zis lui Petru:
– Nu cumva ești și tu unul dintre ucenicii Acestui Om?
El a zis:
– Nu sunt!
18Sclavii și gărzile făcuseră un foc de cărbuni, pentru că era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea.
19Marele preot L‑a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui. 20Isus i‑a răspuns: „Eu am vorbit lumii deschis. Întotdeauna am dat învățătură în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n‑am spus nimic în ascuns. 21De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă‑i pe cei care au auzit ce le‑am vorbit! Iată că ei știu ce am vorbit!“
22După ce a spus Isus acestea, una dintre gărzile care stăteau acolo I‑a dat o palmă lui Isus, zicând:
– Așa‑i răspunzi marelui preot?!
23Isus i‑a răspuns:
– Dacă am vorbit rău, mărturisește ce anume este rău. Dar dacă am vorbit bine, de ce Mă bați?
24Ana L‑a trimis legat la Caiafa, marele preot.
A doua și a treia lepădare a lui Petru
(Mt. 26:71-75; Mc. 14:69-72; Lc. 22:58-62)
25Simon Petru stătea acolo și se încălzea.
I‑au zis:
– Nu cumva ești și tu dintre ucenicii Lui?
Dar el a negat și a zis:
– Nu sunt!
26Unul dintre sclavii marelui preot, rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis:
– Nu te‑am văzut eu în grădină cu El?!
27Petru a negat din nou. Și imediat a cântat cocoșul27 Vezi nota de la 13:38..
Isus înaintea lui Pilat
(Mt. 27:11-31; Mc. 15:2-20; Lc. 23:2-5, 13-25)
28Atunci L‑au dus pe Isus de la Caiafa la pretoriu28 Pretoriul era un cartier general, în cazul de față cartierul general al lui Pilat din Ierusalim, probabil palatul construit de Irod cel Mare sau fortăreața Antonia [peste tot în capitol].. Era în zori. Ei n‑au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească și să poată mânca jertfa de Paște.
29Așadar, Pilat29 Procurator al Iudeei între anii 26/27–36 d.Cr. Procuratorul era guvernatorul unei provincii imperiale mai mici sau a unei părți dintr‑o provincie imperială. Iudeea făcea parte din provincia imperială Siria, condusă de un legat, superior procuratorului. O provincie imperială era una considerată nepacificată și care necesita prezența trupelor. Procuratorul era numit direct de către împărat. Vezi nota de la F.A. 13:7 pentru o distincție între provinciile romane; [peste tot în capitol]. a ieșit la ei și le‑a zis:
– Ce acuzație aduceți împotriva Acestui Om?
30Ei au răspuns și i‑au zis:
– Dacă Acesta nu era Unul Care face rău, nu L‑am fi dat pe mâna ta!
31Atunci Pilat le‑a zis:
– Luați‑L voi și judecați‑L potrivit cu Legea voastră!
Iudeii i‑au răspuns:
– Nouă nu ne este permis să omorâm pe nimeni.
32Aceasta s‑a întâmplat ca să se împlinească cele spuse de Isus, când a arătat prin ce fel de moarte urma să moară.
33Atunci Pilat a intrat din nou în pretoriu, L‑a chemat pe Isus și I‑a zis:
– Ești Tu Împăratul iudeilor?
34Isus a răspuns:
– De la tine însuți spui lucrul acesta sau ți l‑au spus alții despre Mine?
35Pilat a răspuns:
– Sunt eu cumva iudeu?! Neamul Tău și conducătorii preoților Te‑au dat pe mâna mea! Ce‑ai făcut?
36Isus a răspuns:
– Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s‑ar lupta ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum, Împărăția Mea nu este de aici.
37Atunci Pilat I‑a zis:
– Deci ești Tu Împărat?
Isus a răspuns:
– Tu o spui: sunt Împărat! Eu pentru aceasta M‑am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă de glasul Meu.
38Pilat L‑a întrebat:
– Ce este adevărul?
Și zicând aceasta, a ieșit din nou la iudei și le‑a zis:
– Eu nu găsesc niciun motiv de acuzare în El. 39Dar este obiceiul vostru să vă eliberez un deținut cu ocazia Paștelui. Vreți deci să vi‑L eliberez pe Împăratul iudeilor?
40Ei au strigat din nou:
– Nu pe El, ci pe Barabba40 Vezi a doua notă de la Mt. 27:16.!
Barabba era un răsculat40 Gr.: lestes, termen care, în alte contexte, este tradus cu tâlhar, dar în contextul de față are sensul de rebel, instigator, revoluționar. Cei doi oameni care au fost răstigniți împreună cu Isus erau, de asemenea, revoluționari..
Ježíš je zrazen a zajat
1Po této modlitbě odešel Ježíš se svými učedníky do olivového háje za potok Kidrón. 2Zrádce Jidáš toto místo dobře znal, protože tam s Ježíšem a učedníky často chodíval. 3Teď tam vedl chrámovou stráž posílenou vojenskou jednotkou; byli ozbrojení a svítili si na cestu kahany a pochodněmi.
4Ježíš věděl, co ho čeká. Vyšel jim naproti a zeptal se: „Koho hledáte?“
5„Ježíše z Nazaretu,“ odpověděli.
„To jsem já,“ řekl jim.
6Když to uslyšeli, ustoupili zpět a padli na zem.
7„Koho hledáte?“ zeptal se jich Ježíš znovu.
„Ježíše Nazaretského,“ opakovali.
8„Vždyť jsem vám již řekl, že jsem to já. Tady mne máte, ale tyhle nechte odejít.“
9Tak se splnil jeho slib, že neztratí žádného z těch, které mu Otec svěřil.
10Šimon Petr vytasil meč, napadl jednoho z nich a uťal mu pravé ucho. Byl to Malchos, sluha nejvyššího kněze. 11Ale Ježíš řekl Petrovi: „Schovej svůj meč! Otec určil, abych trpěl.“
Annáš vyslýchá Ježíše
12V té chvíli se ozbrojenci Ježíše zmocnili a spoutali ho. 13Vedli ho nejprve k Annášovi, tchánovi úřadujícího velekněze Kaifáše. 14Byl to právě Kaifáš, který zastával ve veleradě názor, že je prospěšnější, aby zemřel jeden člověk, než aby byl vydán všanc národ.
15Petr Ježíše neopustil a sledoval ho s jiným učedníkem. Ten byl známým nejvyššího kněze, a tak se dostali za Ježíšem až na nádvoří veleknězova paláce. 16Petr zůstal před vraty. Jeho společník se přimluvil u vrátné, aby Petra pustila dovnitř. 17Ta se Petra zeptala: „Nepatříš i ty mezi společníky toho člověka?“
„Co tě nemá!“ ohradil se Petr.
18Protože bylo sychravo, zapálili si sluhové a strážci oheň a hřáli se kolem něho. Petr se šel také hřát.
19Mezitím Annáš zahájil výslech: „Kdo s tebou chodil? Čemu jsi učil?“
20„Mé učení je obecně známé,“ odpověděl Ježíš. „Mluvíval jsem veřejně v synagogách i v chrámu. Tam má každý Žid přístup. Potají jsem nemluvil nic. 21Co se vyptáváš mne? Ptej se mých posluchačů, ti vědí, co jsem říkal.“
22„Jak to mluvíš s veleknězem?“ obořil se na Ježíše jeden ze strážných a udeřil ho.
23Ježíš se ohradil: „Jestli nemám pravdu, tak to dokaž. Jsem-li v právu, proč mne biješ?“
24Annáš potom předal spoutaného vězně Kaifášovi.
Petr zapírá, že zná Ježíše
25Jak se tak Petr hřál u ohně, kdosi se ho zeptal: „Nejsi také jeden z Ježíšových učedníků?“
Petr to popřel.
26Jeden z veleknězových sluhů, příbuzný Malchose, kterého Petr poranil, ho obvinil: „Vždyť jsem tě s ním viděl tam v zahradě!“
27Petr to opět popřel a vtom zakokrhal kohout.
Ježíš je souzen Pilátem
28Ráno odvedli Ježíše od Kaifáše k římskému místodržiteli. Židovští žalobci do jeho domu nevstoupili, aby se neposkvrnili v den svátku a nebyli tak vyloučeni z účasti na velikonoční večeři. 29Pilát tedy vyšel k nim a ptal se: „Z čeho toho člověka obviňujete?“
30„Je to zločinec! Proč bychom ho sem jinak vodili,“ odpověděli.
31„Tak si ho nechte a suďte podle svých zákonů,“ odsekl Pilát.
„Vždyť víš, že nemáme právo nikoho popravit,“ bránili se Židé.
32Tak se naplnila Ježíšova slova, kterými předpověděl způsob své smrti.
33Pilát se vrátil dovnitř, nechal si Ježíše předvolat a zeptal se ho: „Ty jsi král Židů?“
34„Zajímá tě to osobně, nebo v souvislosti s žalobou?“ otázal se Ježíš.
35„Jsem snad Žid, abys mohl být mým králem?“ ohradil se Pilát. „Tvůj vlastní národ a tvoji představení tě sem předvedli. Čeho ses dopustil?“
36Ježíš odpověděl: „Jsem král, ale nejde mi o politickou moc. Kdyby moje království bylo pozemské, moji poddaní by mne proti Židům ubránili. Má říše je jiného druhu.“
37„Přece jsi tedy král,“ konstatoval Pilát.
„Sám to připouštíš,“ odpověděl Ježíš. „Narodil jsem se proto, abych oznámil pravdu o tomto království. Kdo miluje pravdu, ten mne poslouchá.“
Pilát vydává Ježíše k ukřižování
38„Co je pravda?“ ukončil Pilát rozhovor a vyšel opět k Židům. „Ten člověk je nevinný,“ prohlásil. 39„Jestli ho vy považujete za zločince, udělím mu velikonoční amnestii, jak je tady zvykem. Chcete, abych vám propustil židovského krále?“
40Oni však křičeli: „Toho ne! Propusť Barabáše!“
Ten Barabáš byl buřič.
