Isus spală picioarele ucenicilor
1Înainte de Sărbătoarea Paștelui, Isus știa că I‑a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl. Și fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i‑a iubit până la sfârșit.1 Sau: i‑a iubit într‑o deplină măsură. 2În timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul să‑L trădeze2 Sensul principal al verbului este a preda.. 3Isus, știind că Tatăl I‑a dat toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce, 4S‑a ridicat de la cină, Și‑a pus deoparte hainele, a luat un ștergar și S‑a încins cu el. 5Apoi a turnat apă într‑un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.
6Când a ajuns la Simon Petru, acesta I‑a zis:
– Doamne, Tu să‑mi speli mie picioarele?!
7Isus a răspuns și i‑a zis:
– Tu nu pricepi acum ce fac Eu, dar vei înțelege după aceea.
8Petru I‑a zis:
– În veci nu‑mi vei spăla picioarele!
Isus i‑a răspuns:
– Dacă nu te spăl, nu vei avea parte cu Mine.
9Simon Petru I‑a zis:
– Doamne, nu doar picioarele, ci și mâinile și capul!
10Isus i‑a zis:
– Cel ce s‑a îmbăiat nu are nevoie să‑și spele decât picioarele, dar el este curat în întregime. Și voi sunteți curați, dar nu toți.
11Căci El îl știa pe cel ce urma să‑L trădeze. De aceea a spus: „Nu toți sunteți curați.“
12După ce le‑a spălat picioarele, Și‑a luat haina și S‑a așezat să mănânce din nou.
El le‑a zis:
– Înțelegeți voi ce v‑am făcut? 13Voi Mă numiți „Învățătorul“ și „Domnul“ și bine ziceți, pentru că sunt. 14Așadar, dacă Eu – Domnul și Învățătorul – v‑am spălat picioarele, atunci și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. 15Căci Eu v‑am dat un exemplu, ca să faceți și voi așa cum v‑am făcut Eu vouă. 16Adevărat, adevărat vă spun că sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui, nici apostolul16 Sau: mesager / trimis, termenul apostol însemnând mesager, trimis. mai mare decât cel ce l‑a trimis. 17Dacă știți aceste lucruri, sunteți fericiți dacă le faceți.
Descoperirea trădătorului
(Mt. 26:17-30; Mc. 14:12-26; Lc. 22:7-23)
18Nu vorbesc despre voi toți; Eu îi cunosc pe cei pe care i‑am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice:
„Cel ce mănâncă pâinea Mea
și‑a ridicat călcâiul împotriva Mea!“18 Vezi Ps. 41:9.
19Vă spun lucrul acesta încă de pe acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt. 20Adevărat, adevărat vă spun că cine‑l primește pe cel pe care‑l trimit Eu, pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine.
21După ce a spus aceste lucruri, Isus S‑a tulburat în duhul Său și a mărturisit, zicând:
– Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.
22Ucenicii se uitau unii la alții, fiind nedumeriți despre cine vorbește. 23Unul dintre ucenicii Lui, cel pe care‑l iubea Isus23 Vezi 21:24., ședea la masă rezemat pe pieptul lui Isus. 24Simon Petru i‑a făcut semn să‑L întrebe pe Isus cine este cel despre care vorbește.
25Atunci ucenicul acela care ședea rezemat pe pieptul lui Isus L‑a întrebat:
– Doamne, cine este?
26Isus a răspuns:
– Este acela căruia îi voi înmuia bucățica de pâine și i‑o voi da.
A înmuiat o bucățică de pâine și i‑a dat‑o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. 27Și imediat după ce a primit bucățica de pâine, Satan27 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând vrăjmaș sau acuzator. Ulterior acesta a devenit un nume propriu folosit cu referire la cel care este acuzatorul, în mod special în perioada NT. Termenul diabolos este traducerea grecească a lui Satan. a intrat în el.
Atunci Isus i‑a zis:
– Ce ai să faci, fă repede!
28Dar niciunul dintre cei ce ședeau la masă n‑a înțeles de ce îi spusese aceasta. 29Unii credeau că, de vreme ce Iuda ținea punga, Isus îi spusese: „Cumpără ceea ce avem nevoie pentru sărbătoare!“ sau îi spusese să dea ceva celor săraci. 30După ce a luat bucățica de pâine, Iuda a ieșit imediat afară. Era noapte.
Isus prezice lepădarea lui Petru
(Mt. 26:31-35; Mc. 14:27-31; Lc. 22:31-34)
31După ce acesta a ieșit afară, Isus a zis:
– Acum Fiul Omului este proslăvit și Dumnezeu este proslăvit în El. 32Dacă Dumnezeu este proslăvit în El, atunci și Dumnezeu Îl va proslăvi în Sine Însuși și‑L va proslăvi îndată. 33Copilași, mai sunt puțin cu voi. Mă veți căuta și, așa cum le‑am spus iudeilor că „Unde Mă duc Eu voi nu puteți veni“, tot așa vă spun și vouă acum. 34Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Așa cum v‑am iubit Eu, tot așa să vă iubiți și voi unii pe alții. 35Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.
36Simon Petru L‑a întrebat:
– Doamne, unde Te duci?
Isus i‑a răspuns:
– Acolo unde Mă duc Eu, tu nu poți să Mă urmezi, dar mai târziu Mă vei urma.
37Petru I‑a zis:
– Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Îmi voi da viața pentru Tine!
38Isus a răspuns:
– Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun că nicidecum nu va cânta cocoșul38 Probabil cu referire la a 3‑a strajă din noapte (24:00–3:00) sau cu referire la zorii zilei. până nu te vei lepăda de Mine de trei ori.
Jesus lava os pés aos discípulos
1Antes da festa da Páscoa, Jesus já sabia que aquela seria a sua última noite neste mundo antes de voltar para junto do Pai. Quanto aos discípulos que tinha no mundo, amou-os sempre da forma mais perfeita até ao fim! 2Decorria o jantar e o Diabo já convencera Judas Iscariotes, filho de Simão, a traí-lo. 3Jesus sabia que o Pai colocara tudo nas suas mãos e que viera de Deus e para Deus voltaria.
4Depois da ceia, levantou-se da mesa, despiu a túnica e pôs uma toalha à volta da cintura. 5E, deitando água numa bacia, começou a lavar os pés dos discípulos e a enxugá-los com a toalha.
6Quando chegou a vez de Simão Pedro, este observou: “Mestre, não devias lavar-me os pés.”
7Jesus retorquiu: “Agora não entendes o que faço, mas virá o dia em que compreenderás.”
8“Não!”, protestou Pedro. “Não consinto que me laves os pés!”
“Se não deixares, não poderás ter parte comigo.”
9Simão Pedro respondeu: “Senhor, então não só os pés, mas as mãos e a cabeça!”
10Jesus respondeu: “Aquele que se lavou por completo só precisa de lavar os pés para se manter limpo. Agora estás limpo, mas nem todos aqui estão limpos.”
11Pois Jesus sabia quem o ia trair. Por isso, disse: “Nem todos estão limpos.”
12Depois de lhes ter lavado os pés, tornou a vestir a túnica, sentou-se e perguntou-lhes: “Compreendem o que eu fiz? 13Chamam-me Mestre e Senhor, e fazem bem, porque é verdade. 14E uma vez que eu, Senhor e Mestre, vos lavei os pés, também devem lavar os pés uns aos outros. 15Dei-vos o exemplo! Façam como eu vos fiz! 16É realmente como vos digo: o servo não é maior do que o seu senhor, nem o mensageiro maior do que quem o enviou! 17Agora que sabem estas coisas, serão felizes se as praticarem.
Jesus fala da traição
(Mt 26.17-30; Mc 14.12-26; Lc 22.7-23)
18Ao dizer estas coisas, não me refiro a todos sem exceção, porque vos conheço bem. Eu próprio vos escolhi! As Escrituras dizem: ‘O que comia do meu pão, até esse me trai’13.18 Sl 41.9. Literalmente, levantou contra mim o seu calcanhar.. Isto cumprir-se-á. 19Digo-vos isto agora para que, quando acontecer, possam crer que eu sou quem sou. 20É realmente como vos digo: quem receber quem eu enviar é a mim que recebe. E quem me receber recebe quem me enviou.”
21Nesse momento, Jesus começou a angustiar-se e exclamou: “É realmente como vos digo: um de vocês vai trair-me!”
22Os discípulos entreolharam-se sem saberem a quem se referia. 23Um deles, que estava à mesa, ao lado de Jesus, era o seu amigo mais íntimo. 24Simão Pedro fez-lhe sinal para que lhe perguntasse de quem falava. 25Então inclinando-se para Jesus, perguntou-lhe: “Senhor, quem é?”
26Jesus disse: “Aquele a quem eu der o pão ensopado no molho.” Depois de ter molhado um pedaço de pão, deu-o a Judas, filho de Simão Iscariotes. 27Logo que Judas o comeu, Satanás entrou nele e Jesus disse-lhe: “O que pretendes fazer fá-lo já.” 28Nenhum dos outros que estavam à mesa percebeu com que propósito Jesus lhe dissera aquilo. 29Alguns pensavam que, como Judas era o tesoureiro, Jesus o mandara pagar a refeição ou dar dinheiro aos pobres. 30Judas saiu imediatamente e desapareceu na noite.
Jesus prediz que Pedro o vai negar
(Mt 26.31-35; Mc 14.27-31; Lc 22.31-34)
31Logo depois, Jesus disse: “Chegou a hora da glória do Filho do Homem e Deus receberá glória por ele. 32E se a glória de Deus é manifestada pelo seu Filho, Deus glorificá-lo-á em si próprio e glorificá-lo-á em breve. 33Meus queridos filhos, vou estar convosco por pouco tempo mais! E então, apesar de me procurarem, para onde eu vou não podem vocês ir, tal como disse aos judeus. 34Assim, dou-vos agora um novo mandamento: que se amem uns aos outros. Como eu vos tenho amado, assim devem amar-se uns aos outros. 35O vosso amor uns pelos outros provará ao mundo que são meus discípulos.”
Jesus prediz a negação do Pedro
(Mt 26.33-35; Mc 14.29-31; Lc 22.33-34)
36Simão Pedro perguntou: “Senhor, para onde vais?”
E Jesus replicou: “Agora não podes ir comigo, mas seguir-me-ás mais tarde.”
37“Porque é que não posso ir agora, se estou pronto a morrer por ti?”
38Jesus respondeu: “Morrer por mim? Antes que o galo cante de madrugada, três vezes negarás que me conheces!”
