Ungerea lui Isus la Betania
(Mt. 26:6-13; Mc. 14:3-9; Lc. 7:37-39)
1Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morți. 2Au pregătit acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă2 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată, stând întinși pe podea și având în apropierea lor o masă scundă. Corpul lor era poziționat perpendicular cu masa, cu capul mai aproape de masă decât picioarele [peste tot în carte]. cu El. 3Maria a luat o litră3 Lit.: litra, care măsura aproximativ 0,3 l. de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus și I‑a șters picioarele cu părul ei. Casa s‑a umplut de mirosul parfumului.
4Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să‑L trădeze, a zis:
5– De ce nu s‑a vândut parfumul acesta cu trei sute de denari5 Plata obișnuită pentru mai mult de un an, luând în calcul Sabatele și sărbătorile, când nu se lucra (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 6:7)., iar banii să fi fost dați săracilor?
6Spunea însă lucrul acesta nu pentru că‑i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoț și, fiind cel care ținea punga, fura el ce se punea în ea.
7Atunci Isus a zis:
– Las‑o, fiindcă l‑a păstrat pentru7 Sau: Las‑o, ca să‑l păstreze pentru; sau: Las‑o! Să‑l păstreze pentru. ziua înmormântării Mele. 8Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.
9O mare mulțime de iudei au aflat că El este acolo și au venit, nu numai pentru Isus, ci și ca să‑l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morți.
10Prin urmare, conducătorii preoților s‑au hotărât să‑l omoare și pe Lazăr, 11pentru că mulți dintre iudei îi părăseau din cauza lui și credeau în Isus.
Intrarea triumfală în Ierusalim
(Mt. 21:4-9; Mc. 11:7-10; Lc. 19:35-38)
12În ziua următoare, mulțimea cea mare care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, 13a luat ramuri de palmieri și I‑a ieșit în întâmpinare. Ei strigau:
„Osana!13 Gr.: hosanna, o transliterare în greacă a sintagmei ebraice hoșia na. În limba română s‑a înrădăcinat sub forma Osana. Sintagma provine din Ps. 118:25: Oh, DOAMNE, Te rugăm, mântuiește! (anna YHWH hoșia na). Cuvântul hoșia este un verb la imperativ, care tradus înseamnă: mântuiește. Particula na amplifică valoarea emfatică a imperativului și înseamnă te rog/te rugăm. De observat că litera ebraică ș (sh) n‑a putut fi redată în LXX (traducerea în greacă a VT ebraic) din cauză că nu există în alfabetul grecesc. Acolo cuvântul începe cu accentul răspicat pe litera o, care îl transformă într‑un h: hosanna. Vulgata păstrează forma Osanna.
Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului,13 Vezi Ps. 118:26.
Împăratul lui Israel!“
14Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, așa cum este scris:
15„Nu te teme, fiică a Sionului!
Iată că Împăratul tău vine,
călare pe mânzul unei măgărițe.“15 Vezi Zah. 9:9.
16Ucenicii Lui n‑au înțeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost proslăvit, și‑au amintit că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le‑au împlinit cu privire la El. 17Astfel, mulțimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și‑l înviase dintre cei morți, mărturisea în continuare. 18Mulțimile L‑au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn. 19Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic! Iată că lumea se duce după El!“
Isus vorbește despre moartea Sa
20Erau și niște greci20 Numiți și „temători de Dumnezeu“, neevrei atrași de iudaism datorită monoteismului și a moralei sale, oameni care se alăturau comunităților evreiești din Diaspora; nu erau neapărat prozeliți. printre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine. 21Aceștia s‑au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, și l‑au rugat, zicând: „Domnule, dorim să‑L vedem pe Isus!“ 22Filip s‑a dus și i‑a spus lui Andrei. Apoi Andrei și Filip s‑au dus și I‑au spus lui Isus.
23Isus le‑a răspuns, zicând:
– A sosit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit. 24Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. 25Cel ce‑și iubește viața, o va pierde, dar cel ce‑și urăște25 În ideea că nu o iubește mai mult decât pe Dumnezeu (vezi Mc. 14:26 și nota; Mt. 10:37). viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică. 26Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă‑Mi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.
27Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce‑ar trebui să spun? „Tată, salvează‑Mă din ceasul acesta!?“ Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta! 28Tată, proslăvește‑Ți Numele!
Atunci a venit din cer un glas care a zis:
– L‑am proslăvit și‑l voi proslăvi din nou.
29Mulțimea care stătea acolo și care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet.
Alții ziceau:
– I‑a vorbit un înger!
30Isus a răspuns și a zis:
– Nu pentru Mine s‑a auzit glasul acesta, ci pentru voi. 31Acum are loc judecata acestei lumi; acum va fi alungat conducătorul lumii acesteia. 32Și când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toți.
33Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară.
34Atunci mulțimea I‑a răspuns:
– Noi am auzit din Lege34 Cu referire la întreg VT, nu doar la primele cinci cărți ale lui Moise, deoarece aluziile sunt la texte ca Ps. 89:36; 110:4; Is. 9:7; Eze. 37:25; Dan. 7:14. despre Cristos că rămâne pe veci. Cum spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat?! Cine este Acest Fiu al Omului?
35Isus le‑a zis:
– Lumina mai este încă puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați cât timp aveți Lumina, pentru ca nu cumva să vă învăluie întunecimea. Cel ce umblă în întunecime nu știe unde se duce. 36Cât timp aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să deveniți fii ai Luminii.
După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat și S‑a ascuns de ei.
Iudeii continuă în necredința lor
37Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice:
„Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?
Și brațul Domnului, cui i‑a fost descoperit?“38 Vezi Is. 53:1. Literal ar putea fi tradus cine a crezut auzirii noastre sau zvonului. Aici textul din Isaia este așezat în contextul declarației de autoritate epistemică pe care o face Ioan atât la începutul evangheliei sale, cât și la începutul primei sale scrisori: Ceea ce am auzit…aceea vă vestim și vouă.
39De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
40„Le‑a orbit ochii
și le‑a împietrit inima,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să înțeleagă cu inima,
să se întoarcă și să‑i vindec!“40 Vezi Is. 6:9-10.
41Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut slava Lui și a vorbit despre El.41 Vezi Is. 6:1-5.
42Totuși, chiar și dintre conducători, mulți au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau aceasta42 Adică: nu mărturiseau că Isus este Cristosul (vezi 9:22)., ca să nu fie excluși din sinagogă. 43Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
44Isus a strigat, zicând: „Cel ce crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel Ce M‑a trimis pe Mine, 45iar cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine. 46Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întunecime.
47Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n‑am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să‑l judece: cuvântul pe care l‑am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă. 49Căci Eu n‑am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M‑a trimis, Tatăl Însuși, Mi‑a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc. 50Și știu că porunca Lui este viață veșnică. Prin urmare, lucrurile pe care Eu le spun, le spun așa cum Mi le‑a zis Tatăl.“
María unge a Jesús en Betania
1Seis días antes de la Pascua llegó Jesús a Betania, donde vivía Lázaro, a quien Jesús había resucitado. 2Allí se dio una cena en honor de Jesús. Marta servía y Lázaro era uno de los que estaban a la mesa con él. 3María tomó entonces como medio litro12:3 medio litro. Lit. una litra. La litra era una medida del Imperio Romano equivalente aprox. a 327 g o 0.5 l. de nardo puro, que era un perfume muy caro, y lo derramó sobre los pies de Jesús, secándoselos luego con sus cabellos. Y la casa se llenó de la fragancia del perfume.
4Judas Iscariote, que era uno de sus discípulos y que más tarde lo traicionaría, objetó:
5—¿Por qué no se vendió este perfume? Pudo haberse vendido por el salario de más de un año de trabajo12:5 el salario … trabajo. Lit. trescientos denarios. y dárselo a los pobres.
6Dijo esto no porque se interesara por los pobres, sino porque era un ladrón y, como tenía a su cargo la bolsa del dinero, acostumbraba a robarse lo que echaban en ella.
7—Déjala en paz —respondió Jesús—. Ella ha estado guardando este perfume para el día de mi sepultura.12:7 Jesús—. Ella … sepultura. Var. Jesús—, para que guarde [es decir, se acuerde de] esto el día de mi sepultura. 8A los pobres siempre los tendrán con ustedes, pero a mí no siempre me tendrán.
9Mientras tanto, muchos de los judíos se enteraron de que Jesús estaba allí y fueron a ver no solo a Jesús, sino también a Lázaro, a quien Jesús había resucitado. 10Entonces los jefes de los sacerdotes decidieron matar también a Lázaro, 11pues por su causa muchos se apartaban de los judíos y creían en Jesús.
La entrada triunfal
12:12-15 – Mt 21:4-9; Mr 11:7-10; Lc 19:35-38
12Al día siguiente, muchos de los que habían ido a la fiesta se enteraron de que Jesús se dirigía a Jerusalén. 13Tomaron ramas de palma y salieron a recibirlo mientras gritaban a voz en cuello:
—¡Hosanna!12:13 Expresión hebrea que significa «¡Salva!», y que llegó a ser una exclamación de alabanza.
—¡Bendito el que viene en el nombre del Señor!12:13 Sal 118:25,26.
—¡Bendito el Rey de Israel!
14Jesús encontró un burrito y se montó en él, como dice la Escritura:
15«No temas, oh hija de Sión;
mira, que aquí viene tu rey,
montado sobre un burrito».12:15 Zac 9:9.
16Al principio, sus discípulos no entendieron lo que sucedía. Solo después de que Jesús fue glorificado se dieron cuenta de que se había cumplido en él lo que de él ya estaba escrito.
17La gente que había estado con Jesús cuando él llamó a Lázaro del sepulcro y lo resucitó de entre los muertos seguía difundiendo la noticia. 18Muchos de los que se habían enterado de la señal milagrosa realizada por Jesús salían a su encuentro. 19Por eso los fariseos comentaban entre sí: «Como pueden ver, así no hemos logrado nada. ¡Miren cómo lo sigue todo el mundo!».
Jesús predice su muerte
20Entre los que habían subido a adorar en la fiesta había algunos griegos. 21Estos se acercaron a Felipe, que era de Betsaida de Galilea, y le pidieron:
—Señor, queremos ver a Jesús.
22Felipe fue a decírselo a Andrés y ambos fueron a decírselo a Jesús.
23—Ha llegado la hora de que el Hijo del hombre sea glorificado —afirmó Jesús—. 24Les aseguro que, si la semilla de trigo no cae en tierra y muere, se queda solo. Pero si muere, produce mucho fruto. 25El que ama su vida la pierde; en cambio, el que aborrece su vida en este mundo la conserva para la vida eterna. 26Quien quiera servirme debe seguirme; y donde yo esté, allí también estará mi siervo. A quien me sirva, mi Padre lo honrará.
27»Ahora mi alma está angustiada, ¿y acaso voy a decir: “Padre, sálvame de esta hora difícil”? ¡Si precisamente para afrontarla he venido! 28¡Padre, glorifica tu nombre!
Se oyó entonces, desde el cielo, una voz que decía: «Ya lo he glorificado y volveré a glorificarlo». 29La multitud que estaba allí y que oyó la voz decía que había sido un trueno; otros decían que un ángel le había hablado.
30—Esa voz no vino por mí, sino por ustedes —dijo Jesús—. 31El juicio de este mundo ha llegado ya y el príncipe de este mundo va a ser expulsado. 32Pero yo, cuando sea levantado de la tierra, atraeré a todos a mí mismo.
33Con esto daba Jesús a entender de qué manera iba a morir.
34—De la Ley hemos sabido —le respondió la gente—, que el Cristo permanecerá para siempre; ¿cómo, pues, dices que el Hijo del hombre tiene que ser levantado? ¿Quién es ese Hijo del hombre?
35—Ustedes van a tener la luz solo un poco más de tiempo —les dijo Jesús—. Caminen mientras tengan la luz, antes de que los envuelva la oscuridad. El que camina en la oscuridad no sabe a dónde va. 36Mientras tengan la luz, crean en ella para que sean hijos de la luz.
Cuando terminó de hablar, Jesús se fue y se escondió de ellos.
Los judíos siguen en su incredulidad
37A pesar de haber hecho Jesús todas estas señales en presencia de ellos, todavía no creían en él. 38Así se cumplió lo dicho por el profeta Isaías:
«Señor, ¿quién ha creído a nuestro mensaje
y a quién se ha revelado el brazo del Señor?».12:38 Is 53:1.
39Por eso no podían creer, pues también había dicho Isaías:
40«Les ha cegado los ojos
y endurecido el corazón,
para que no vean con los ojos
ni entiendan con el corazón
ni se arrepientan; y yo los sane».12:40 Is 6:10.
41Esto lo dijo Isaías porque vio la gloria de Jesús y habló de él.
42Sin embargo, muchos de ellos, incluso muchos de los jefes, creyeron en él, pero no lo confesaban porque temían que los fariseos los expulsaran de la sinagoga. 43Preferían recibir honores de los hombres más que de parte de Dios.
44«El que cree en mí —clamó Jesús con voz fuerte—, cree no solo en mí, sino en el que me envió. 45Y el que me ve a mí ve al que me envió. 46Yo soy la luz que ha venido al mundo para que todo el que crea en mí no viva en oscuridad.
47»Si alguno escucha mis palabras, pero no las obedece, no seré yo quien lo juzgue; pues no vine a condenar al mundo, sino a salvarlo. 48El que me rechaza y no acepta mis palabras tiene quien lo juzgue. La palabra que yo he proclamado lo condenará en el día final. 49Yo no he hablado por mi propia cuenta; el Padre que me envió me ordenó qué decir y cómo decirlo. 50Y sé muy bien que su mandato es vida eterna. Así que todo lo que digo es lo que el Padre me ha ordenado decir».
